ICCJ. Decizia nr. 583/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 583/2013
Dosar nr. 7691/40/2010/a3
Şedinţa publică de la 5 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 martie 2011 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani a solicitat, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, desemnarea în Dosarul nr. 7691/40/F/2010 în calitate de administrator judiciar a P.I.P. IPURL Bucureşti în locul administratorului judiciar provizoriu desemnat de judecătorul sindic.
Primăria Comunei Mihai Eminescu, prin Primar, SC C. SA Botoşani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani, SC M. SRL, A.N.A.R., A.A. Siret şi Consiliul Judeţean Botoşani, prin Preşedinte, au formulat la data de 4 aprilie 2011, 5 aprilie 2011, 5 aprilie 2011, 8 aprilie 2011, 5 aprilie 2011 şi, respectiv, 6 aprilie 2011, în conformitate cu prevederile art. 19 (3) din Legea nr. 85/2006, contestaţie împotriva Deciziei nr. 2 din 29 martie 2011 şi a tuturor actelor subscvente emise de Direcţia Generale a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani de desemnare a P.I.P. IPURL în calitate de administrator judiciar, solicitând anularea acestora pentru nelegalitate şi netemeinicie şi menţinerea actului lichidatorului judiciar desemnat prin Încheierea nr. 197 din 3 martie 2011.
Au invocat, totodată, şi excepţia de nelegalitate a Deciziei de desemnare a lichidatorului judiciar al debitoarei SC A.G. SA publicată în B.P.I. nr. 3828 din 30 martie 2011, precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii, respectiv Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2481 din 9 septembrie 2010 şi a deciziei Comisiei de Selecţie din cadrul ANAF constituită conform Ordinului ANAF nr. 1009/2007.
Tribunalul Botoşani a dispus, prin Încheierea nr. 474 din 14 iunie 2011, sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocate.
În susţinerea excepţiei de nelegalitate invocate, reclamanţii au arătat că actele administrative care au stat la baza emiterii Deciziei de desemnare a lichidatorului judiciar al debitoarei SC A.G. SA publicată în B.P.I. nr. 3828 din 30 martie 2011 vin în contradicţie cu prevederile OPANAF nr. 1009/2007.
De asemenea, au susţinut că P.I.P. IPURL Bucureşti - reprezentată de N.S. nu avea legitimarea de a participa la procedura de selecţie, întrucât la data de 20 august 2010 - data stabilită de ANAF drept termen limită pentru depunerea dosarelor de participare la selecţia privind completarea listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, aceasta nu se afla înscrisă în Tabloul UNPIR, precum şi faptul că procedura de selecţie şi rezultatele evidenţiate în cuprinsul proceselor-verbale anterior menţionate nu au respectat criteriile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1009/2007.
Prin Sentinţa nr. 160 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2481 din 9 septembrie 2010, a deciziei Comisiei de Selecţie din cadrul ANAF constituită conform art. 2 din Ordinul ANAF 1009/2007 din data de 7 martie 2011 şi a deciziei D.G.F.P. Botoşani, publicată în B.P.I. nr. 3828 din 30 martie 2011 invocată de contestatori şi, pe cale de consecinţă, a constatat nelegalitatea:
- pct. 25 din anexa nr. 1 a ordinului Preşedintelui ANAF nr. 2481 din 9 septembrie 2010;
- a procesului-verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul ANAF din 9 septembrie 2010 - în privinţa P.I.P. IPURL;
- a procesului-verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul ANAF din 7 martie 2011, sub aspectul pct. 2 (pentru Dosar nr. 7691/40/2010 al Tribunalului Botoşani).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, la data de 11 august 2010, N.S., în calitate de titular al Cabinetului individual de insolvenţă cu acelaşi nume, înscris în Tabloul de evidenţă al membrilor UNPIR - Subsecţiunea 1B - practicieni definitivi organizaţi în cabinete individuale, a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, schimbarea formei de exercitare a activităţii din cabinet individual în IPURL, cerere soluţionată prin Decizia Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR nr. 8 din 27 august 2010, care a dispus înscrierea în Tablou a "P.I.P. IPURL".
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că această schimbare a formei de exercitare a profesiei are natura juridică a unei "menţiuni", concluzie ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 22 cu cele ale art. 70 şi 71 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006.
Făcând o analiză comparativă, prima instanţă a observat că există identitate între obiectul de activitate al Cabinetului individual de insolvenţă şi cel al P.I.P. IPURL, precum şi faptul că la data de 20 august 2010 - data stabilită de ANAF pentru depunerea documentaţiei, erau întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de exercitare a profesiei.
În consecinţă, Curtea a constatat că susţinerile contestatorilor privitoare la nelegalitatea procedurii de selecţie, sub aspectul inexistenţei unei legitimări a P.I.P. IPURL de participare la această procedură, sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond a reţinut, însă, că sunt întemeiate criticile contestatorilor referitoare la nelegalitatea procedurii de selecţie ca urmare a nerespectării aplicării unor criterii prevăzute în Ordinul Preşedintelui ANAF 1009/2007, sub aspectul acordării punctajului acordat ofertantului P.I.P. IPURL, şi a constatat ca fiind întemeiată excepţia de nelegalitate.
Astfel, acordarea punctajului, respectiv 10 puncte, pentru criteriul de selecţie - colaborarea fără probleme cu organele fiscale - nu este motivată de comisia de selecţie, fiind imprecisă această formulare folosită de ANAF.
În ceea ce priveşte Decizia privind desemnarea lichidatorului judiciar al SC A.G. SA de către ANAF, publicată în B.P.I. nr. 3828 din 30 martie 2011, Curtea a apreciat că nu poate face obiectul controlului de legalitate în cadrul prezentei proceduri prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalităţii acesteia fiind de competenţa judecătorului sindic.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs contestatorii SC C. SA Botoşani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani şi SC M. SRL, şi intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de recurentele-contestatoare SC C. SA, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani şi SC M. S.R.L se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ. invocându-se greşita soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată.
Se critică soluţia de admitere în parte a excepţiei de nelegalitate, respectiv faptul că instanţa de fond deşi a admis excepţia de nelegalitate cu privire la o parte din actele contestate pe calea excepţiei de nelegalitate nu s-a pronunţat cu privire la nelegalitatea pct. 1 din Decizia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani nr. 2 din 29 martie 2011 publicată la data de 30 martie 2011 privind desemnarea P.I.P. IPURL ca administrator judiciar/lichidator al debitoarei SC A.G. SA Botoşani.
În mod greşit instanţa de fond se apreciază în motivele de recurs nu a contestat şi nelegalitatea pct. 1 din Decizia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani nr. 2 din 29 martie 2011 prin care a fost desemnat P.I.P. IPURL ca administrator judiciar/lichidator al debitoarei SC A.G. SA Botoşani în Dosarul de insolvenţă nr. 7691/40/2010.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de efectele nulităţii dispoziţiilor contestate pe calea excepţiei de nelegalitate, dispoziţii care determină nelegalitatea pct. 1 din Decizia nr. 2 din 29 martie 2011.
Se apreciază că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată prin interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii a principiilor şi dispoziţiilor legale referitoare la efectele nulităţii actelor administrative şi a normelor legale aplicabile, respectiv a dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.
Se arată că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la toate aspectele de nelegalitate invocate cu privire la excepţia de nelegalitate invocate, iar pe situaţia de drept a apreciat greşit în sensul că P.I.P. IPURL Bucureşti ce a fost solicitată în mod nelegal de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind agreată de organul fiscal este conţinutul în drepturi a cabinetului de insolvenţă "N.S.".
Se solicită admiterea recursului modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în integralitate a excepţiei de nelegalitate invocată şi cu privire la pct. 1 din Decizia D.G.F.P Botoşani nr. 2 din 29 martie 2011 şi respectiv modificarea considerentelor sentinţei recurate privind situaţia de fapt.
Recursurile declarate de recurenţii-intimaţi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate dispusă de instanţa de fond cu privire la actele contestate pe cale acestei proceduri Ordinul ANAF nr. 2481/2010, procesele-verbale ale Comisei de selecţie a practicienilor în insolvenţă din 9 septembrie 2010 şi respectiv 7 martie 2011.
Se arată că soluţia dispusă de instanţa de fond este greşită şi nelegală, iar în parte şi nemotivată în ceea ce priveşte contestarea nelegalităţii proceselor-verbale ale Comisiei de Selecţie din 9 septembrie 2010 şi din 7 martie 2011.
În ceea ce priveşte soluţia de anulare a OPANAF nr. 2481/2010 pct. 25 se arată că este greşită şi nelegală şi se bazează pe o interpretare greşită a dispoziţiilor Ordinului nr. 1009/2007 cu privire la efecte a naturii juridice a Ordinului nr. 2481/2010 şi a faptului că acordarea punctajului pentru fiecare din beneficiari se realizează cu respectarea principiului nediscriminării.
Se arată că în ceea ce priveşte constatarea nelegalităţii proceselor-verbale se critică sentinţa de fond pentru nemotivare.
Cu privire la Ordinul nr. 2481/2010 se arată că acest ordin are caracter subsecvent, efectele sale nefiind din senin stătătoare, iar legalitatea sa constă în faptul că a fost emis în baza Ordinului nr. 1009/2007 a cărei legalitate a fost verificată în cadrul altor dosare de către instanţele de contencios administrativ competente.
Se solicită admiterea recursurilor şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate invocate.
La dosar instanţa SC A.G. SA Botoşani a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de ANAF şi DGFP Botoşani.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate conform art. 3041 C. proc. civ. Curtea va aprecia pentru următoarele considerentele că recursurile declarate de ANAF şi DGFPJ Botoşani sun fondate, iar recursul declarat de recurenţii-contestatori este nefondat pentru următoarele considerente.
În fapt din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin Încheierea comercială nr. 236 din 9 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Botoşani, a fost dispusă deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi au fost stabilite termenele prevăzute de art. 62 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Prin această hotărâre a fost desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu D.C.L.
În urma analizării tabelului preliminar al creanţelor debitoarei, s-a constatat faptul ca instituţia DGFPJ Botoşani este creditor majoritar, iar, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a procedat la publicarea anunţului privind schimbarea lichidatorului judiciar numit în cauză, cu cel desemnat în urma selecţiei efectuate în baza OPANAF nr. 1009/2007. În urma selecţiei, a fost desemnat în calitate de practician în insolvenţă ce urmează a administra procedura insolvenţei SC A.G. SA, societatea P.I.P.I., cu un onorariu de 0 RON/lună şi un onorariu de succes de 4% din sumele încasate din averea debitoarei SC A.G. SA Botoşani.
Decizia creditorului majoritar privind schimbarea administratorului judiciar a fost publicată în B.P.I. nr. 3828 din 30 martie 2011.
Împotriva acestei Decizii, creditorii Primăria comunei Mihai Eminescu, SC C. SA Botoşani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani, A.N. Apele Române, Administraţia Bazinală de Apă Şiret, Consiliul Judeţean Botoşani şi SC M. SRI Botoşani, au formulat contestaţii în temeiul art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Intervenient în interesul contestatorilor a fost şi cabinet Individual de Insolvenţă P.V.
Împotriva acestor contestaţii, instituţia creditoare a înţeles să formuleze întâmpinare.
Prin Încheierea nr. 474 din 14 iunie 2011, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Botoşani a făcut aplicarea art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat că soluţionarea contestaţiei formulată de recurenţii - contestatori în calitate de creditori, în baza art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, depinde de soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată şi a dispus sesizarea instanţei competente Curtea de Apel Suceava.
În faza judecării excepţiei de nelegalitate ANAF a depus concluzii scrise pe excepţia de nelegalitate invocată în sensul respingerii ca inadmisibilă, în principal şi ca nefondată, în subsidiar.
În şedinţa publică din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate invocată asupra căreia s-a pronunţat implicit prin respingerea excepţiei şi a încuviinţat probele solicitate.
În raport de probele administrate Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 160 din 2 mai 2012, admite excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2481 din 9 septembrie 2010, a deciziei Comisiei de Selecţie din cadrul A.N.A.F. constituită conform art. 2 alin. (1) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1009/2007 din data de 7 martie 2011 şi a Deciziei D.G.F.PJ. Botoşani, publicată în B.P.I. nr. 3828 din 30 martie 2011, formulată de contestatorii Primăria comunei Mihai Eminescu, SC C. SA Botoşani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani, A.N. Apele Române Administraţia Bazinală de Apă Şiret, Consiliul Judeţean Botoşani, SC M. SRI Botoşani în contradictoriu cu intimaţii A.N.A.F Bucureşti, D.G.F.P.J. Botoşani, intervenient în interesul contestatorilor fiind Cabinet Individual de Insolvenţă P.V. Constată nelegalitatea:
- pct. 25 - din anexa nr. 1 a O.P.A.N.A.F. nr. 2481/2010;
- a procesului-verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul A.N.A.F. din 9 septembrie 2010 - în privinţa "P.I.P. IPURL Bucureşti";
- a procesului-verbal al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă, constituită în cadrul ANAF - din 7 martie 2011 sub aspectul pct. 2 (pentru Dosar nr. 7691/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoşani având ca obiect Legea nr. 85/2006 împotriva SC A.G. SA).
Curtea verificând soluţia recurată conform art. 3041 C. proc. civ. în raport de criticile formulate în recursurile declarate de ANAF şi DGFP Botoşani apreciază că sentinţa recurată de admitere a excepţiei de nelegalitate pentru o parte din actele contestate este dată cu aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea greşită a admisibilităţii excepţiei de nelegalitate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Deşi prima instanţă nu s-a pronunţat expres asupra excepţiei inadmisibilităţii aceasta în mod greşit a fost admisă pe fond, Curtea apreciind ca în raport de obiect şi de dispoziţiile art. 4 (3) din Legea nr. 554/2004 va analiza sentinţa atacată sub toate aspectele de nelegalitate, inclusiv sub aspectul admisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată.
Sub acest aspect prima instanţă a apreciat greşit natura juridică a Ordinului nr. 2481 din 9 septembrie 2010 şi a proceselor-verbale ale Comisiei de Selecţie din 9 septembrie 2010 şi din 7 martie 2011 în sensul că aceste acte contestate în baza art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciază că în mod greşit atât instanţa de trimitere Tribunalul Botoşani cât şi Curtea de Apel Suceava au apreciat că actele contestate sunt acte administrative emise în regim de putere publică şi pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate în baza art. 41 (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că actele contestate pe calea excepţiei de nelegalitate nu sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu sunt emise în regim de putere publică, ele putând fi contestate şi analizate în calea procedurii speciale reglementată de dispoziţiile art. 19 (5) din Legea nr. 85/2006, procedură care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Actele contestate, deşi emise de autorităţi publice nu sunt acte administrative nefiind emise în regim de putere publică ci sunt acte emise în regim privat, de recurenţi în calitate de creditori în cadrul procedurii legate de insolvenţa debitoarei SC A.G. SA
Astfel Ordinul ANAF nr. 2481 din 9 septembrie 2010 cuprinde doar lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, lista în care sunt incluse şi practicienii în insolvenţă ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 1009/2007. Faptul că a fost emis în baza unui ordin cu caracter normativ nu determină o natură administrativă a Ordinului nr. 2481/2010 care nu este emis în regim de putere publică şi care creează doar premizele de a se putea participa la selecţiile efectuate de organul fiscal teritorial fiind o condiţie limitorie în cadrul procedurii de selecţie.
Atât acest ordin cât şi procesele-verbale de selecţie sunt emise în cadrul unei proceduri speciale de insolvenţă în cadrul căreia DGFPJ Botoşani are calitate de creditor şi nu calitatea de autoritate care emite acte administrative în regim de putere publică ci acte în regim privat care reglementează raporturi juridice între particulari. Pe cale de consecinţă Curtea apreciază că actele contestate pe calea excepţiei de nelegalitate nu pot forma obiectul dispoziţiilor art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 ci al procedurii speciale din Dosarul de insolvenţă nr. 7691/40F/2010 al Tribunalului Botoşani al debitoarei SC A.G. S.A Botoşani, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare ca normă specială.
În cadrul contestaţiei speciale formulate, instanţa competentă are competenţa deplină de a verifica sub toate aspectele legalitatea procedurii insolvenţei inclusiv sub aspectul desemnării lichidatorului judiciar într-un anumit dosar.
Nu sunt acte administrative de autoritate în sensul dispoziţiilor art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 procesele-verbale ale comisiei de Selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul ANAF din 9 septembrie 2010 şi respectiv 7 martie 2011. Sub acest aspect este întemeiată critica formulată în recursurile declarate de ANAF şi DGFP Botoşani al nemotivării admiterii excepţiei de nelegalitate cu privire la aceste acte.
Aceste acte au caracter premergător emiterii Deciziei nr. 3828 din 30 martie 2011, decizie care are propria cale de atac conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006, care se aplică cu prioritate, decizie care nu a fost emisă în regim de putere public ci în cadrul unor raporturi private de drept comercial, în calitatea DGFPJ Botoşani de creditor majoritar al debitorii din Dosar de insolvenţă nr. 7691/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoşani.
Faţă de considerentele expuse mai sus, constând ca întemeiate recursurile declarate de recurenţii-intimaţi ANAF şi DGFPJ Botoşani, Curea va admite recursurile declarate şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată în Dosarul nr. 7691/F40/2010 al Tribunalului Botoşani, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat de recurenţii-contestatori este apreciat de Curte ca nefondat pentru următoarele considerentele:
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în cauză în mod corect instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte Decizia nr. 3828 din 30 martie 2011 a DGFPJ Botoşani. În cauză nu poate fi reţinută susţinerea privind efectele nelegalităţii în concret în recurs. Pe de o parte actele care au fost analizate greşit de prima instanţă prin codul procedurii prevăzut de art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate deoarece nu sunt acte administrative emise în regim de putere publică, iar pe de altă parte Decizia nr. 3828 din 30 martie 2011 emisă de DGFPJ Botoşani, în calitate de creditor majoritar are o existenţă de sine stătătoare a cărei legalitate este verificată în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC A.G. SA Botoşani.
În mod corect prima instanţă a apreciat că Decizia nr. 2 din 29 martie 2011 publicată sub nr. 3828 din 30 martie 2011 nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Această decizie poate fi contestată în dosarul de insolvenţă al Tribunalului Botoşani nr. 7691/40/2010 în conformitate cu dispoziţiile art. 19 (5) din Legea nr. 85/2006.
Faţă de cele expuse mai sus, curtea în baza art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge recursului declarat de recurenţii-contestatori ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani împotriva Sentinţei nr. 160 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi SC C. SA Botoşani, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani şi SC M. S.R.L declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5811/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5842/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
