ICCJ. Decizia nr. 5797/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5797/2013
Dosar nr. 30071/3/2012
Şedinţa publică de la 18 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la C.N.S.C., petenta SC G.B.S. SRL a criticat rezultatul procedurii de atribuire din 25 iunie 2012, conform căreia oferta sa a fost declarată inacceptabilă, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, emis de Ministerul Afacerilor Europene, în cadrul procedurii de atribuire, prin cerere de oferte on-line, a contractului de servicii având ca obiect „Servicii de instruire în vederea prevenirii situaţiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli şi de fraudă, în cadrul instituţiilor care gestionează Instrumente Structurale”, solicitând anularea actului menţionat, anularea raportului procedurii şi a actelor subsecvenţe, reevaluarea ofertelor şi obligarea autorităţii contractante de a transmite răspunsul firmei câştigătoare SC P.R. SRL privind fundamentarea economică a modului de formare a preţului ofertat, în cazul în care acesta reprezintă mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului, conform art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin decizia nr. 2435/C6/2731 din 25 iulie 2012, C.N.S.C. a admis excepţia lipsei competenţei sale materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, organul iniţial sesizat a reţinut, în esenţă, că entitatea achizitoare Ministerul Afacerilor Europene are calitatea de autoritate contractantă în sensul prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările ulterioare, dar, întrucât, valoarea estimată a contractului de „Servicii de instruire în vederea prevenirii situaţiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli şi fraudă, în cadrul instituţiilor care gestionează Instrumente Structurale” este mai mică decât echivalentul în RON a pragului de 125.000 euro, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16, teza a II-a din O.U.G nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor privind o astfel de procedură fiind exceptată de la aplicarea dispoziţiilor cap. IX din acelaşi act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 5165 din 14 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, Tribunalul a reţinut că pârâtul este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, iar soluţionarea litigiilor privind actele administrative (tipice şi/sau asimilate) emise de aceasta este de competenţa curţii de apel.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 598 din 7 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea C.N.S.C.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, examinând situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, a concluzionat că prima teză a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu impune obligaţia autorităţii de a urma procedura de atribuire prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 în cazul unui contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, dar aceasta nu exclude dreptul autorităţii, ca în scopul asigurării transparenţei în activitatea sa decizională privind utilizarea de fonduri publice, să recurgă la ea şi atunci când contractele s-ar situa sub plafonul legal.
A mai reţinut că si mpla raportare la plafonul valoric este suficientă pentru a înlătura competenţa C.N.S.C., mai ales în condiţiile în care partea reclamantă a intenţionat să învestească C.N.S.C. cu o contestaţie formulată împotriva rezultatului unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziţie publică, prin cerere de oferte, desfăşurată de o autoritate publică centrală care a acţionat ca şi autoritate contractantă, invocând în acest sens ca temei de drept dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 raportate la H.G. nr. 925/2006.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine C.N.S.C.
Astfel, în speţă, Ministerul Afacerilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene, conform O.U.G. nr. 96/2012) a publicat în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice invitaţia de participare din 13 martie 2012 privind atribuirea contractului de servicii intitulat „Servicii de instruire în vederea prevenirii situaţiilor de incompatibilitate, conflicte de interese, nereguli şi fraudă în cadrul instituţiilor care gestionează Instrumente Structurale”, cu o valoare estimată de 593.000 RON fără TVA, echivalentul a 123.794,21 euro, respectiv 668.360 RON cu TVA, echivalentul a 153.504,82 euro; procedura de atribuire la care s-a recurs este cea a cererii de oferte.
La data de 15 iunie 2012, a fost întocmit raportul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică de servicii, fiind declarată câştigătoare oferta depusă de SC P.R. SRL cu o propunere financiară de 197.000 RON.
Ca urmare a comunicării rezultatului procedurii, a formulat contestaţie un alt ofertant, respectiv SC G.B.S. SRL, contestaţie înregistrată la C.N.S.C.
Faţă de acestea, este de necontestat, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, că în speţă pârâtul Ministerul Afacerilor Europene a înţeles să demareze o procedură de atribuire a unui contract de servicii, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, fiind urmate etapele prevăzute de acest act normativ.
În aceste condiţii, nu poate fi exclusă de la aplicarea capitolului IX din acest normativ, acest aspect rezultând cu claritate inclusiv din dispoziţiile art. 2562 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 .
Potrivit art. 255 alin. (1) raportat la art. 2562 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sesizarea C.N.S.C. în vederea anulării actului şi/sau recunoaşterii dreptului pretins ori a interesului legitim, în termen de: a) 10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale capitolului II secţiunea a 2-a, este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2); b) 5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale capitolului II secţiunea a 2-a, este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2)”.
Din înscrisurile cauzei rezultă, fără echivoc, că aceasta este procedura pe care petenta/reclamanta a înţeles să o valorifice în speţă.
Prin contestaţia sa, SC G.B.S. SRL a criticat rezultatul procedurii de atribuire din 25 iunie 2012, solicitând anularea actului menţionat, anularea raportului procedurii şi a actelor subsecvente, reevaluarea ofertelor şi obligarea autoritarii contractante de a transmite răspunsul firmei câştigătoare SC P.R. SRL privind fundamentarea economică a modului de formare a preţului ofertat, în cazul în care acesta reprezintă mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului, conform art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta SC G.B.S. SRL revine C.N.S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată că soluţionarea contestaţiei formulate de SC G.B.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Europene este de competenţa C.N.S.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5796/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 585/2013. Contencios. Sesizări conform Legii... → |
|---|
