ICCJ. Decizia nr. 585/2013. Contencios. Sesizări conform Legii 144/2007. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 585/2013
Dosar nr. 911/44/2011
Şedinţa publică de la 5 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul N.A. a solicitat anularea Raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 161/2003 dat fiind că, în perioada 12 mai 2005 - 19 decembrie 2008, a deţinut în acelaşi timp două funcţii ce atrăgeau starea de incompatibilitate, respectiv calitatea de deputat în cadrul Parlamentului României şi cea de Decan al Facultăţii de Medicină şi farmacie din cadrul Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi, deţinând, pe lângă această din urmă calitate, în perioada 10 ianuarie 2009 - 2 octombrie 2009, şi funcţia de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Sănătăţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că, deşi, situaţia de fapt este corectă, în realitate între funcţiile deţinute nu ar exista incompatibilitate, cele reţinute de pârâta A.N.I. în raportul de evaluare nefiind conforme cu prevederile legale, fie datorită faptului că în situaţia sa acestea nu ar fi aplicabile, fie datorită interpretării eronate dată de această autoritate dispoziţiilor legale invocate.
A susţinut că în perioada cât a deţinut demnităţi şi funcţii publice nu i-ar fi fost incidente dispoziţiile Legii nr. 144/2007, fără modificările aduse acesteia prin Legea nr. 176/2010. Dispoziţiunile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu sunt aplicabile în speţă deoarece la adoptarea acestei legi el nu se mai afla în nici una dintre demnităţile deţinute.
Pe de altă parte, funcţia de decan îndeplinită nu constituia o incompatibilitate în sensul legii, deoarece aceasta nu este una de conducere într-o instituţie de autoritate publică, ci doar o funcţie didactică.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta A.N.I., care a solicitat respingerea cererii reclamantului, susţinându-şi în principiu integral raportul de evaluare criticat.
Prin sentinţa nr. 339 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea Raportului de evaluare din 27 iunie 2011 emis de autoritatea pârâtă A.N.I. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în ceea ce priveşte concursul dispoziţiilor legale aplicabile, incompatibilităţile prevăzute de art. 80 şi art. 81 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, se supuneau până la data adoptării Legii nr. 176/2010, regimului consacrat de art. 2 din Legea nr. 144/2007. Potrivit acestui text, în vigoare până la data de 1 septembrie 2010, constatarea incompatibilităţilor era impusă în perioada exercitării mandatelor de către persoanele cărora li se adresau textele mai sus menţionate.
Abia odată cu modificarea legii, prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, perioada de verificare a fost extinsă şi pentru următorii trei ani de la încetarea calităţii de demnitar, funcţionar, etc.
Or, aceste dispoziţii procedurale au devenit aplicabile de la adoptarea noii legi, astfel încât în mod greşit s-a făcut aplicarea lor pentru situaţia de incompatibilitate a reclamantului, care a încetat la data de 2 octombrie 2009.
În ceea ce priveşte interpretarea punctuală a incompatibilităţii dintre funcţia publică de decan şi aceea de demnitar, prima instanţă, reţinând dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 96/2006, care prevăd că deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii şi activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice etc., dispoziţiile art. 82 alin. (3) şi 83 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu acelaşi conţinut, precum şi ale art. 71 alin. (2) din Constituţia României care prevăd incompatibilitatea calităţii de deputat sau senator cu orice funcţie publică de autoritate, a constatat că reclamantul a exercitat funcţia de decan, funcţie aflată în organigrama unei instituţii de învăţământ superior, care potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 prestează un serviciu public, dar nu de autoritate publică aşa cum prevede teza finală a acestui text. Or, textul Constituţional face trimitere la funcţiile de autoritate.
Totodată, Curtea a observat că nici textul constituţional şi nici celelalte texte nu disting între categoria activităţilor didactice permise senatorilor, deputaţilor şi altor categorii de persoane, ci doar Legea învăţământului nr. 128/1997 face precizarea că instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector.
Prin urmare, judecătorul fondului a concluzionat că aprecierea dată de către autoritatea pârâtă situaţiei juridice a reclamantului este nelegală, atâta vreme cât legea nu distinge în privinţa funcţiilor didactice în învăţământul superior, iar legea specială enumeră doar funcţia de rector ca şi creatoare de incompatibilităţi.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 8 şi 9 C. proc. civ. invocându-se interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 a Legii nr. 161/2003 şi a Legii nr. 128/1997 faţă de situaţia reclamantului-intimat în raport de legalitatea Raportului de evaluare contestat din 27 iunie 2011 al A.N.I.
Recurenta critică soluţia pronunţată de instanţa de fond dispusă prin sentinţa recurată prin care a fost admisă contestaţia formulată de reclamantul-intimat în baza art. 22(1) şi art. (1) şi art. 24 din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 şi prin care s-a dispus anularea ca nelegal a raportului de evaluare din 27 iunie 2011.
Recurenta invocă şi critică prin motivele de recurs două aspecte de nelegalitate reţinute greşit, în opinia recurentei de către instanţa de fond.
Primul vizează legea specială aplicabilă, respectiv concursul dispoziţiilor legale aplicabile respectiv dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 144/2007 şi a dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 34 şi a art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, avându-se în vedere principiul neretroactivităţii legii prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Faţă de primul aspect de nelegalitate se invocă greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. din Legea nr. 144/2007 pe ideea că situaţia de incompatibilitate a reclamantului a încetat la data de 2 octombrie 2009 dată când a încetat mandatul de senator 2004-2008 şi respectiv funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii 10 ianuarie 2009 - 2 octombrie 2009.
Recurenta arată că în mod greşit, s-a apreciat de instanţa de fond că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii prevăzute de art. 15 alin. (2) din constituţia României de către recurenta-pârâtă aplicând dispoziţiile Legii nr. 176/2010 care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2010 pentru o situaţie de incompatibilitate care a încetat la data de 2 octombrie 2009.
Recurenta invocă aplicarea şi interpretarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi a art. 34 din Legea nr. 176/2010 care sunt aplicabile în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Recurenta arată că la data sesizării din oficiu 16 noiembrie 2010, conform lucrării din 16 noiembrie 2010 executată pentru verificarea declaraţiei de avere şi de interese, privind pe reclamantul-intimat s-a constatat situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a emis raportul de evaluare contestat din 27 iunie 2011.
Recurenta arată că la data sesizării din oficiu 16 noiembrie 2010 erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 176/2010, raportat la dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011 activitatea de evaluare a declaraţiei de avere sau de interese în prezenta cauză pot fi efectuate pe durata executării funcţiilor şi demnităţilor publice cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora. În consecinţă apreciază recurenta că dispoziţiile Legii nr. 176/2010 erau deplin aplicabile la data de 16 noiembrie 2010, iar verificarea respectării de către reclamant a dispoziţiilor legale privind incompatibilitatea se putea realiza în decurs de 3 ani de la data încetării acestei situaţii 2 octombrie 2009, fără a fi încetat principiul neretroactivităţii prevăzute de art. 15 noiembrie (2) din Constituţia României.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în aprecierea în concret a situaţiei de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare dintre funcţia publică de decan şi aceea de demnitar, fie deputat sau membru al guvernului.
Se arată că instanţa de fond a apreciat greşit şi nelegal pe de o parte că funcţia de decan, funcţie aflată în organizarea unei instituţii de învăţământ superior nu este o funcţie de autoritate şi pe de altă parte s-a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 96/1996, reclamanta poate exercita funcţia de decan, funcţie în domeniul didactic pe motiv că dispoziţiile constituţionale şi dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 96/1996 nu fac distincţie între categoria activităţilor didactice permise senatorilor sau deputaţilor - cazul reclamantului.
Recurenta arată că prima instanţă a interpretat greşit şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, dispoziţii în care sunt enumerate şi definite funcţiile publice de autoritate incompatibilitate cu funcţia de decan. În funcţia de decan este o funcţie de conducere potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 deoarece decanul face parte de drept din senatul universitar, instituţia de învăţământ superior fiind condusă potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 de senatul universitar prezidat de rector.
Recurenta arată că în mod nelegal, prima instanţă nu a apreciat dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 din care rezultă distincţia clară care există între funcţia de decan - funcţie publică de autoritate de conducere funcţie care determină situaţia de incompatibilitate şi funcţia didactică sau de cercetare funcţii enumerate de dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, funcţii care nu sunt incompatibile au funcţia de deputat sau senator în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 96/2006.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii pe fond a contestaţiei şi a menţinerii ca legal şi temeinic a Raportului de evaluare din 27 iunie 2011.
La dosar intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi acte, iar în termenul de amânare a pronunţării concluziilor scrise în care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. interpretare greşită a raportului juridic dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond, prin care s-a admis contestaţia reclamantului-intimat N.A. şi s-a dispus anularea raportului de evaluare din 27 iunie 2011 al recurentei A.N.I. este nelegală şi netemeinică sub ambele aspecte de nelegalitate invocate de recurentă.
Primul aspect de nelegalitate invocat având ca obiect concursul dispoziţiilor legale incidente este fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. interpretare greşită a legii şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
În mod greşit prima instanţă a apreciat pe situaţia de fapt necontestată de intimat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în raport de faptul că situaţia de incompatibilitate a reclamantului-intimat a încetat la data de 2 octombrie 2009. Pe acest considerent s-a apreciat de instanţa de fond că autoritatea recurentă a încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din constituţia României care reglementează principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Curtea apreciază că aceste consideraţii sunt greşite fapt care determină nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate. În raport de situaţia de fapt şi de data sesizării din oficiu 16 noiembrie 2010, Curtea apreciază că erau deplin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 176/2010 pe motiv că perioada de verificare a fost extinctivă conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi pentru următorii trei ani de la încetarea calităţii de demnitar.
La data 16 noiembrie 2010 A.N.I. în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, s-a sesizat din oficiu în lucrarea din 16 noiembrie 2010, cu privire la faptul că reclamantul, nu a respectat dispoziţiile privind completarea şi depunerea declaraţiilor de avere şi de interese, ocazie cu care s-a constatat nerespectarea dispoziţiilor legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, în sensul că acesta deţine atât funcţia decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii D.J. Galaţi, cât şi demnităţile şi funcţiile publice de deputat în Parlamentul României şi secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
În considerarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) activitatea de evaluare s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor arl.11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente in perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a contactelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
În consecinţă faţă de cele expuse, Curtea apreciază că la data sesizării din oficiu 16 noiembrie 2010 erau aplicabile dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în vigoare din 1 septembrie 2010 şi nu prevederile art. 2 din Legea nr. 144/2009 act normativ abrogat.
Sesizarea fiind făcută în cadrul termenului de 3 ani de la încetarea mandatului de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii 2 octombrie 2009, arau deplin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 176/2010, fiind nelegală opinia primei instanţei în sensul încălcării principiului neretroactivităţii legii prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Al doilea aspect de nelegalitate, având ca obiect legalitatea raportului de evaluare pe aspectul concret al verificării existenţei situaţiei de incompatibilitate dintre funcţia de decan şi funcţia de deputat sau membru al guvernului, este fondat în opinia Curţii, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) şi (2) şi a art. 83 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi a dispoziţiilor Legii nr. 128/1997.
În mod greşit prima instanţă a apreciat că funcţia de decan nu este o funcţie de autoritate publică şi faptul că textul constituţional şi alte texte aplicabile - art. 36 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 şi art. 83 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 nu fac distincţia între categoria funcţiilor şi activităţilor didactice permise senatorilor şi deputaţilor. Iar distincţia care o face autoritatea recurentă în raport de evaluare între funcţii de conducere şi funcţii didactice este nelegală în opinia primei instanţe distincţia fiind realizată doar în Legea învăţământului nr. 128/1997.
Pe situaţia de fapt necontestată rezultă că reclamantul a fost numit începând cu data de 07 februarie 2008, în funcţia publica de decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii D.J. din Galaţi. prin Dispoziţia rectorului universităţii din 29 februarie 2008, indemnizaţia de conducere ca decan acordându-i-se din 12 mai 2005 conform extrasului procesului verbal al şedinţei biroului de senat din data de 12 mai 2005. De la data de 07 februarie 2008 si până în prezent, reclamantul îşi desfăşoară neîntrerupt activitatea în cadrul aceleiaşi entităţi - Universitatea D.J. - Facultatea de Medicină si Farmacie, în funcţia de conducere de decan.
Funcţia de decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie - Universitatea D.J. Galaţi a fost şi este exercitată de reclamant în baza deciziei nr. 312/29 februarie 2008 a rectorului universităţii, temeiul legal fiind prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, capitolul II, conducerea instituţiilor de învăţământ superior, indemnizaţia de conducere fiindu-i acordată în baza Hotărârii Biroului Senatului universităţii, din data de 12 mai 2005.
Într-adevăr dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, stabilesc faptul că, incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile textului actului normativ amintit.
Curtea apreciază, în raport de situaţia de fapt, că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit legea în aprecierea legalităţii raportului de evaluare din 27 iunie 2011.
Prin raportul de evaluare din 27 iunie 2011 s-a constatat în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-intimat existenţa unei situaţii de incompatibilitate a acestuia pe motiv că a deţinut simultan funcţia de deputat şi funcţia de decan, cât şi secretar de stat în perioada 12 mai 2005 - 2 octombrie 2009.
Curtea consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că funcţia de decan nu este o funcţie publică de autoritate şi a înlăturat nelegal distincţia dintre funcţiile de conducere şi funcţiile didactice, realizată prin dispoziţiile art. 72 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.
Conform prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, „calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, potrivit Constituţiei, cu excepţia celei de membru al Guvernului", iar alin. (2) enumera funcţiile publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau senator ca fiind: „funcţiile din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat subsecretar de stat şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţiala, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ - teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri".
Astfel, universităţile de stat, în speţă Universitatea D.J. din Galaţi, sunt instituţii publice aflare în subordinea M.E.C.T., iar funcţia de decan constituie funcţie de conducere potrivii prevederilor art. 68 alin (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic - abrogată de Legea nr. 1/2011, astfel: „Instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector. Decanii facultăţilor, directorii de departamente şi de colegii, direct subordonate instituţiei de învăţământ superior, fac parte de drept din senatul universitar”.
De asemenea, potrivit art. 72 alin. (2) Legea nr. 128/1997, „Funcţiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament, de director de colegiu sau de unitate de cercetare. proiectare, microproducţie şi de şef de catedră nu se cumulează”.
Conform prevederilor art. 53 alin (1) din acelaşi act normativ, aplicabil în speţa, în cauză, funcţiile didactice sunt: „preparator universitar, asistent universitar, lector universitar/ şef de lucrări, conferenţiar universitar, profesor universitar şi profesor universitar consultant”, de unde rezultă că legea face distincţie clară intre funcţia de decan (funcţie de conducere) şi funcţiile didactice sau de cercetare.
În această situaţie devin aplicabile atât dispoziţiile privind incompatibilităţi le referitoare la calitatea de parlamentar prevăzute de art. 81 alin (1) cât şi cele pentru funcţia de secretar de stat prevăzute de art. 84 alin (2) din Legea nr. 161/2003, iar dispoziţiile art. 82 alin. (3) şi art. 84 alin. (4) potrivit cărora "Deputaţi şi senatorii pot exercita funcţii sau activităţi in domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice" şi de asemenea. „Membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat şi persoanele care îndeplinesc funcţii asimilate acestora pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic al cercetării literar-artistice”, nu sunt aplicabile întrucât funcţia de decan este funcţie de autoritate în sensul prevederilor art. 81 alin (2) din Legea nr. 161/12003, respectiv funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice şi nu o simplă funcţie didactică sau de cercetare.
De asemenea, incompatibilitate privind demnităţile publice sunt reglementate şi de Constituia României, - astfel, conform prevederile art. 71 alin. (2), „Calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu exercitarea oricăror funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului”.
Prin urmare, în perioada 12 mai 2005 - 19 decembrie 2008 intimatul a exercitat simultan atât funcţia de deputat în cadrul Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, mandatul 2004 - 2008, mandat care a încetat la data validării mandatelor deputaţilor aleşi la 30 noiembrie 2008, prin Hotărârea nr. 40 din 19 decembrie 2008. cât si funcţia de decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii D.J. din Galaţi, începând cu data de 12 mai 2005, dată de la care i-a fost acordată indemnizaţia de conducere ca decan, ulterior, la data de 07 februarie 2008, fiind numit în funcţia de decan identificându-se astfel elemente în sensul existentei unei incompatibilităţi prin nerespectarea prevederilor art. 81 din Legea nr. 161/2003.
Curtea apreciază că funcţia de decan este o funcţie de autoritate publică care se încadrează în dispoziţiile art. 81 alin. (2) din legea nr. 161/2003 deoarece este o funcţie de conducere enumerată prin dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 şi nu este o simplă funcţie didactică enumerată e dispoziţiile art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ. În mod greşit prima instanţă a înlăturat distincţia clară pe care o realizează Legea nr. 128/1997 între funcţiile de conducere şi funcţiile didactice, iar în opinia Curţii numai funcţiile şi activităţile didactice în formularea cuprinsă în dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 coroborat cu dispoziţiile art. 36 alin. (3) din legea nr. 96/2006 şi a art. 83 alin. (4) din legea nr. 161/2003, pot fi exercitate de deputaţi sau senatori fără a exista o situaţie de incompatibilitate prevăzută de art. 81 din Legea nr. 161/2003.
Un argument în plus în ceea ce priveşte existenţa situaţiei de incompatibilitate constă în faptul că potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar iar decanii facultăţilor fac parte de drept din senatul universitar.
Nu se poate reţine afirmaţia intimatului în sensul că numai calitatea de rector, care prezidează senatul universitar ar atrage situaţia de incompatibilitate, deoarece în cauză, în raport de perioada verificată nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 1/2011 ci dispoziţiile Legii nr. 128/1997.
Şi în conformitate cu dispoziţiile art. 207 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011 funcţia de decan este cuprinsă în capitolul XI - ”Conducerea universităţilor” şi este enumerată în cadrul funcţiilor de conducere din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat sau particulare.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge contestaţia formulată de intimatul N.A. ca nefondată cu consecinţa menţinerii ca legal a raportului de evaluare din 27 iunie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinţei nr. 339 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul N.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 5797/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5880/2013. Contencios → |
|---|
