ICCJ. Decizia nr. 5842/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5842/2013
Dosar nr. 319/44/2013
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Acţiunea formulată la data de 28 martie 2013, reclamanta SC M.C. SRL Galaţi a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. F-GL 817/2012, a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-GL 703 din 29 noiembrie 2012 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 50 din 1 februarie 2013.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin actele administrative sus-menţionate s-au stabilit în mod nejustificat în sarcina societăţii obligaţii fiscale în valoare totală de 1.198.939 RON, din care 287.142 RON impozit pe profit, 567.990 RON TVA, iar diferenţa majorări şi penalităţi de întârziere pentru cele două categorii de obligaţii.
Prin Încheierea din 20 martie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă devenită competentă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 134/2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că valoarea debitului contestat este inferioară pragului de 1.000.000 RON stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 98 alin. (2) C. proc. civ.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 1854 din 4 iunie 2013, Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
La pronunţarea hotărârii, tribunalul a reţinut că, pe de o parte, penalităţile, dobânzile şi majorările de întârziere nu reprezintă capete accesorii ale acţiunii principale, iar, pe de altă parte, legea specială,respectiv Legea nr. 554/2004, include şi accesoriile în cuantumul sumei ce atrage competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte va stabili că Tribunalului Galaţi îi aparţine competenţa soluţionării prezentului litigiu.
Astfel, prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă s-au adus modificări prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, textul având în prezent următorul cuprins:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscale ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Potrivit Legii nr. 554/2004 şi practicii judiciare constante, în materia contenciosului fiscal, pentru stabilirea competenţei materiale a proceselor referitoare la acte care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, determinantă este suma în litigiu şi nu calitatea de organ local sau central a emitentului actului administrativ fiscal.
Noul C. proc. civ. prevede în art. 98 din secţiunea a 2-a privind „Determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă”, regula generală a stabilirii competenţei după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, neluându-se în calcul accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei.
În art. 99 C. proc. civ., se prevede că, în situaţia când reclamantul a sesizat instanţe cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte.
Aşadar, legiuitorul a stabilit în mod neechivoc că valoarea obiectului cererilor accesorii - cum sunt majorările şi penalităţile de întârziere, ca în speţă - nu influenţează stabilirea competenţei materiale în soluţionarea cauzei.
În prezentul litigiu, valoarea obligaţiilor principale contestate, reprezentate de impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată stabilite de organele fiscale - se situează sub pragul de 1.000.000 RON, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care prevăd competenţa materială a tribunalelor administrativ fiscale.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va dispune în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ. stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M.C. SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5843/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
