ICCJ. Decizia nr. 5858/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5858/2013
Dosar nr. 63352/3/2010
Şedinţa publică de la 20 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4730 din 13 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta A.N.S.T., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la data de 29 decembrie 2010, reclamanta A.N.S.T. a depus contestaţie împotriva încheierii Curţii de Conturi a României nr. IX/26 din 9 decembrie 2010 prin care a fost soluţionată contestaţia sa împotriva deciziei nr. 10/2010 a aceleiaşi pârâte.
Instanţa de fond a înlăturat susţinerile reclamantei, deoarece, pe de o parte, hotărârea mai sus invocată nu conţine nicio normă prin care să se dispună că sunt lovite de nulitate actele de constatare care nu conţin diferenţierea mai sus arătată, iar pe de altă parte, la pct. 62 din Hotărârea nr. 1/2009, nici nu este menţionată ca fiind obligatorie diferenţierea între constatările care au determinat producerea de prejudicii de cele care nu au astfel de urmări.
Curtea a apreciat că nu se poate retine nici susţinerea reclamantei de la punctul A al acţiunii în sensul că nu poate satisface obligaţiile stabilite prin decizia contestată în privinţa urmăririi şi recuperării prejudiciilor, deoarece această competenţă ar aparţine M.E.C.T.S. ca succesor în drepturi a M.T.S.
Astfel, reclamanta face referire doar la prevederile art. 2 din H.G. nr. 81/2010, omiţând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabileşte fără niciun dubiu ca în domeniile tineretului şi sportului M.E.C.T.S. îşi exercită atribuţiile prin intermediul A.N.S.T.
În acest context, A.N.S.T. are toate atribuţiile pe care le-ar fi avut M.E.C.T.S. în calitate de succesor al M.T.S., în privinţa tuturor aspectelor ce ţin de tineret şi sport.
Relevante în acest sens, a reţinut judecătorul fondului, sunt şi atribuţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010 şi în special cele de la pct. c, d, k, ş, precum şi alin. (4).
Astfel, reclamantul nu are niciun temei să considere că nu ar avea calitate procesuala activă în acţiunile promovate pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin decizia contestata.
Cu privire la pct. 2 din decizia atacată, prima instanţă a reţinut că nu are nicio relevanţă că nu exista un model de contract administrativ general valabil, autorităţile publice având obligaţia de a utiliza în mod eficient fondurile publice conform art. 22, 52 alin. (5), art. 5 din O.G. nr. 119/1999.
Referitor la punctul 3 al deciziei contestate, adică cel privind stabilirea recuperării şi virării la bugetul statului a sumelor plătite nelegal cu ocazia evenimentelor organizate în data de 2 mai 2009 la Bucureşti şi Costineşti, s-a reţinut că nu are nicio relevanţă că legea stabileşte că încălcarea prevederilor art. 52 din Legea nr. 500/2002 constituie contravenţie, deoarece recuperarea sumelor şi virarea la buget nu pot fi considerate ca masuri complementare aşa cum susţine reclamanta, ele fiind măsuri cu caracter financiar dispuse de pârâtă în baza controlului exercitat în conformitate cu dispoziţiile art. 140 din Constituţia României şi Legii nr. 94/1992.
Aceeaşi este situaţia şi în privinţa punctului 6 al deciziei contestate, existenţa unei contravenţii nefiind incompatibilă cu măsura de a se vira la bugetul de stat suma de 6.509.122 RON reprezentând excedentele rezultate din execuţia la 31 decembrie 2009 a bugetelor unităţilor subordonate în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 şi cu dispoziţiile pct. 2.21 şi 8.1 din ordinul M.F. nr. 3387/2009.
Curtea a considerat că nu se poate reţine îmbogăţirea statului fără just temei, deoarece sumele care nu au fost cheltuite la nivelul anului 2009 nu puteau fi cheltuite în mod legal în anul 2010, deoarece instituţiile publice ar beneficia fără niciun temei legal de un buget mai mare decât cel aprobat pentru anul 2010.
Nici susţinerile reclamantei cu privire la nelegalitatea punctului 11 al deciziei contestate nu au putut fi reţinute, deoarece încheierea unor protocoale între autorităţile statului este o măsură frecvent utilizată pentru ca acestea să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de lege. Nu poate fi vorba despre îndeplinirea unei obligaţii imposibile, aşa cum susţine reclamanta, neexistând nici un indiciu ca M.F.P. ar putea refuza încheierea unui protocol.
Cu privire la punctul 12 al decizii nr. 10/2010, instanţa de fond a reţinut că şi această măsură este legală deoarece, în lipsa documentelor legale privind ordonarea plăţilor aferente premiilor plătite şi a neluării măsurii de a se reconstitui documentele pierdute, sustrase sau distruse, plata premiilor s-a făcut în mod nelegal, astfel încât sumele respective trebuie recuperate.
Argumentele că beneficiarii sumelor ar fi fost de bună credinţă şi că li s-ar fi cuvenit respectivele sume nu au nicio relevanţă, sumele nefiind plătite în mod legal dacă nu au fost întocmite documentele justificative prevăzute de lege.
Referitor la argumentele reclamantei că nu ar fi fost indicate în mod separat neregularităţile care au dus la producerea de prejudicii şi cele care nu au produs astfel de consecinţe, instanţa a indicat în precedent considerentele pentru care nu au putut fi reţinute aceste argumente.
Cu privire la termenul de recuperare, s-a reţinut că pârâta a aprobat prelungirea acestor termene potrivit chiar înscrisurilor depuse la ultimul termen de judecată, însă o atare prelungire nu poate să justifice anularea măsurii dispuse prin decizia contestată la pct. 12.
Pârâtul a dispus recuperarea sumelor, însă nu a indicat şi nici nu putea să dispună cu privire la persoanele de la care se vor recupera sumele.
Reclamanta a contestat şi punctul 13 din decizia nr. 10/2010 prin care s-a dispus ca reclamanta să asigure utilizarea veniturilor sale în conformitate cu prevederile H.G. nr. 311/2003.
Instanţa de fond a reţinut că hotărârea în cauză nu a fost abrogată şi nici nu poate fi considerată caducă, aşa cum susţine reclamanta.
Cu privire la costurile de punere în aplicare a măsurii, Curtea a apreciat că reclamanta nu a depus niciun fel de probă în acest sens, iar oportunitatea actului normativ nu poate fi apreciată decât de către emitentul actului, respectiv Guvernul României.
Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 şi nelegalitatea unor prevederi din H.G. nr. 311/2003, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a invocat nici excepţia de neconstituţionalitate şi nici pe aceea de nelegalitate, iar susţinerile sale sunt simple afirmaţii fără o motivare care să fi impus instanţei sesizarea cu excepţiile respective a Curţii Constituţionale ori a altor instanţe.
Instanţa de fond a observat că susţinerile de la punctul C al acţiunii sunt o reiterare a susţinerilor referitoare la nulitatea actului pentru că nu ar fi fost indicate în mod expres care au fost abaterile care au determinat prejudicii şi care au fost acelea care nu au determinat prejudicii, iar instanţa a stabilit că nici decizia şi nici încheierea contestată de reclamantă nu sunt lovite de nulitate şi nici nu pot fi anulate din această cauză.
Cu privire la suspendarea efectelor deciziei până la soluţionarea definitiva şi irevocabilă a cauzei, Curtea a reţinut că şi acest capăt de cerere este neîntemeiat, deoarece atâta timp cât instanţa a reţinut că nu sunt motive de nelegalitate a actelor contestate, condiţia existentei unui caz bine justificat nu este îndeplinită în cauză.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că nu este îndeplinită nici condiţia prevenirii unei pagube iminente, deoarece reclamanta prin urmărirea recuperării unor sume la bugetul său şi apoi virarea acestora la bugetul de stat nu poate fi vătămată în niciun fel.
Împotriva sentinţei civile nr. 4730 din data de 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal A.N.T.S., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ şi a anulării totale sau parţiale, după caz, a deciziei nr. 10/2010 emisă de Curtea de Conturi a României.
Recurenta a invocat, prin cererea de recurs, excepţia de neconstituţionalitate a art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii şi, în situaţia neprimirii excepţiei de nelegalitate, excepţia căderii în desuetudine a H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală întrucât: - în privinţa drepturilor şi obligaţiilor preluate de M.E.C.T.S. de la M.T.S. recurenta nu putea fi găsită responsabilă nici la data înfiinţării şi nici ulterior, o asemenea susţinere fiind întărită de prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, dar şi de împrejurarea că A.N.T.S. a fost înfiinţată numai la data de 2 martie 2010 (ceea ce înseamnă că aceasta nu putea avea drepturi şi obligaţii anterior acestei date şi nici nu le putea prelua ulterior, în lipsă de stipulaţie contrară); Curtea de Conturi a României nu putea dispune măsuri pentru recurentă pentru obligaţii ce au revenit pe cale succesorală Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, fiind astfel lovită de nulitate decizia nr. 10/2010; - măsurile dispuse de Curtea de Conturi prin decizia atacată trebuiau să facă obiectul unei misiuni de control la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi date spre îndeplinire acestuia, întrucât A.N.T.S. nu le putea executa fără a-şi depăşi atribuţiile; - obligaţia de regularizare impusă de Curtea de Conturi era o obligaţie de „a face” circumscrisă închiderii exerciţiului bugetar pe anul 2009, şi ea nu mai putea fi îndeplinită în anul 2011, faţă de faptul că atât bugetele cât şi execuţiile bugetare sunt anuale; - obligaţia regularizării la sfârşit de an fiind una personală a fiecărei instituţii publice, culpa revenea instituţiilor subordonate fostului Minister al Tineretului şi Sportului şi nu ministerului în sine; - fiind vorba de sume datorate bugetului de stat creditorul obligaţiei era statul care în domeniul recuperării creanţelor sale acţionează prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel că M.T.S. (şi cu atât mai puţin A.N.S.T. şi M.E.C.T.S.) nu se putea substitui acestei competenţe.
A.N.T.S. a susţinut că sunt neîntemeiate şi considerentele instanţei de fond referitoare la soluţionarea criticilor recurentei privind dispoziţiile de la punctele nr. 11-13 din decizia nr. 10/2010 a Curţii de Conturi, deoarece reclamanta a fost supusă unei obligaţii potestative şi imposibil de îndeplinit doar prin voinţa proprie (chiar dacă sub aspect formal ar putea fi pusă în aplicare), nu a fost contestată calitatea de creditori ai obligaţiei de plată a persoanelor care au încasat sumele cuvenite în virtutea H.G. nr. 1447/2007 ci viciile formale ale actelor tehnico-materiale premergătoare plăţii (astfel că şi în condiţiile existenţei unor vicii formale, actul juridic de care a beneficiat partea este valabil dacă a fost făcut cu respectarea legilor şi a drepturilor persoanelor şi nu a creat prejudicii), iar măsura dispusă în temeiul H.G. nr. 311/2003 este pe cât de nesustenabilă financiar şi nejustificată organizatorico-administrativ pe atât de neviabilă juridic, actul administrativ fiind căzut în desuetudine.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 4730 din data de 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Se reţine, în cauză, prealabil examinării recursului, că prin încheierea de şedinţă din data de 4 octombrie 2012 Înalta Curte a admis cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice precum şi cererea acesteia de sesizare a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii şi a dispus suspendarea judecării litigiului până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
Curtea Constituţională a României a dispus, prin Decizia nr. 110 din data de 5 martie 2013, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, excepţie ridicată de A.N.T.S., iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a luat act, prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2013, de faptul că Ministerul Tineretului şi Sportului a renunţat la judecata excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 311/2003. Prin urmare, sunt aplicabile speţei, nefiind declarate neconstituţionale sau nelegale, atât prevederile art. 67 din Legea nr. 500/2002, cât şi dispoziţiile H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii. H.G. nr. 311/2003 nu este nici căzută în desuetudine, fiind modificată recent, prin H.G. nr. 1105 din 14 noiembrie 2012 (publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 781 din 20 noiembrie 2012).
Recursul declarat de A.N.T.S. (în prezent Ministerul Tineretului şi Sportului, succesor în drepturi şi obligaţii al A.N.S.T, care s-a desfiinţat, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, şi a art. 30 din H.G. nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului) este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat instanţa de fond, interpretând şi aplicând corect legea la împrejurările de fapt ale cauzei, a procedat, prin sentinţa recurată, la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamanta A.N.T.S. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-a solicitat modificarea încheierii nr. IX/26 din 9 decembrie 2010 în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva punctelor 2, 3, 6, 11, 12 şi 13 din decizia nr. 10/2010 a Curţii de Conturi referitoare la unele măsuri stabilite pentru remedierea abaterilor de la legalitate şi recuperarea prejudiciilor constatate.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de recurentă, referitor la faptul că aceasta nu ar avea competenţa să aducă la îndeplinire anumite măsuri dispuse de Curtea de Conturi în sarcina sa, competenţa revenindu-i Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca succesor de drept al fostului Minister al Tineretului şi Sportului, se constată că prima instanţă a statuat judicios în sensul netemeiniciei susţinerilor reclamantei, în raport de conţinutul prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Într-adevăr, art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010 prevedea expres că „În domeniile sportului şi tineretului, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită atribuţiile prin intermediul A.N.T.S., care se organizează şi funcţionează prin hotărâre a Guvernului”, astfel că acest organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, avea, în privinţa aspectelor ce ţin de tineret şi sport, toate atribuţiile pe care le-ar fi avut Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în calitate de succesor al fostului Minister al Tineretului şi Sportului.
Sunt neîntemeiate şi criticile aduse sentinţei atacate prin prisma rezolvărilor date punctului 6 (prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale pct. 2.21 şi 8.1 din Normele metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar pe anul 2009, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3387/2009 şi s-a dispus luarea măsurilor care să asigure virarea la bugetul de stat a sumei totale de 6.509.122 RON reprezentând excedentele rezultate din execuţia la 31 decembrie 2009 a bugetelor unităţilor subordonate), punctului 11 (prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că nu a fost organizată evidenţa drepturilor (veniturilor) de încasat, în evidenţa contabilă a instituţiei fiind reflectate doar încasările, şi că veniturile de încasat au fost înscrise în contul de execuţie la nivelul celor încasate, şi s-a dispus încheierea unui protocol cu Ministerul Finanţelor Publice care să asigure la nivelul A.N.S.T. cunoaşterea informaţiilor referitoare la plătitorii de accize pentru alcool şi tutun şi a obligaţiilor de plată a acestora, în vederea urmăririi şi încasării veniturilor proprii stabilite de lege) şi punctului 12 (prin care s-a dispus luarea măsurilor care să asigure recuperarea totală a sumei totale de 1.630.860 RON, reprezentând premii plătite fără aprobarea ordonatorului principal de credite a ordonanţării plăţilor şi în condiţiile inexistenţei listelor cuprinzând cuantumul individual al acestora) din decizia nr. 10/2010 a Curţii de Conturi, dispoziţiile privind înlăturarea abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate şi consemnate în procesul-verbal din 28 iunie 2010 încheiat în urma acţiunii de audit asupra situaţiilor financiare întocmite la 31 decembrie 2009 de către fostul Minister al Tineretului şi Sportului fiind legale.
Sumele care nu au fost cheltuite la nivelul anului 2009 şi care au reprezentat excedente în mod evident nu mai puteau fi cheltuite în mod legal în anul 2010, ci trebuiau virate la bugetul de stat, măsura încheierii unui protocol cu Ministerul Finanţelor Publice (care să asigure la nivelul A.N.S.T. cunoaşterea informaţiilor referitoare la plătitorii de accize pentru alcool şi tutun şi a obligaţiilor de plată a acestora, în vederea urmăririi şi încasării veniturilor proprii stabilite de lege) era o dispoziţie în interesul reclamantei şi nu o prejudicia, iar obligaţia de recuperare a sumelor plătite cu titlu de premii în sumă totală de 1.630.860 RON este indiscutabilă atâta vreme cât nu a existat aprobarea ordonatorului principal de credite şi nu au fost întocmite documentele obligatorii prevăzute de Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002.
În fine, se reţine că nu pot fi primite nici susţinerile recurentei cu privire la nelegalitatea dispoziţiei de la punctul 13 din decizia nr. 10/2010 a Curţii de Conturi (prin care s-a dispus luarea măsurilor care să asigure utilizarea veniturilor proprii ale M.T.S. în conformitate cu prevederile H.G. nr. 311/2003 privind aprobarea înfiinţării pe lângă Ministerul Tineretului şi Sportului a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii), fiind prevăzute eronat în anul 2009, în Lista activelor fixe - anexă la buget, şi angajate, lichidate, ordonanţate şi plătite - cu încălcarea prevederilor art. 14 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a H.G. nr. 311/2003, care era în vigoare - cheltuieli de capital din veniturile proprii ale M.T.S. în sumă de 36.041,53 RON pentru achiziţionarea activului fix „Sistem de semnalizare incendiu” la imobilul din str. E.G., imobil care era ocupat exclusiv de structuri organizatorice cu specific în activitatea pentru tineret şi nu de sport.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este temeinică şi legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.N.S.T. (în prezent Ministerul Tineretului şi Sportului) împotriva sentinţei civile nr. 4730 din data de 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinţei civile nr. 4730 din 13 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5843/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 586/2013. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
