ICCJ. Decizia nr. 5878/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5878/2013
Dosar nr. 9734/288/2012
Şedinţa de la 20 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 21 august 2012, sub nr. 9734/288/2013, petenta SC R.T. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat Pentru Controlul În Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial Nr. 6, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiilor din 08 august 2012.
În motivarea plângerii contravenţionale, petenta a arătat că la data de 20 iulie 2012 autovehiculul aparţinând acesteia a fost oprit în localitatea Râmnicu Vâlcea pe DN7 la km 177+500 pentru verificarea documentelor. După acest moment şoferul a fost lăsat să plece, iar după 19 zile a fost completat un proces-verbal de contravenţie care nu este semnat de către contravenient şi nici de vreun martor, societatea petentă fiind sancţionată pentru netrimiterea în format electronic pe site-ul Autorităţii Rutiere Române a modificărilor privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
În continuare, s-a precizat că persoana care a condus autovehiculul este singurul angajat al societăţii şi că pentru acesta a fost încheiat contract individual de muncă înregistrat la I.T.M. Cluj. De asemenea, se precizează că au fost efectuate formalităţile de înscriere a conducătorului auto pe site-ul Autorităţii Rutiere Române, însă, cu toate acestea, această persoană nu figurează în baza de date.
1. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 132 din 10 ianuarie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Dej.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a apreciat, în esenţă, că elementul material al contravenţiei constă în neîndeplinirea unei obligaţii de transmitere a unor informaţii, obligaţie de natură a se realiza doar la sediul petentei contraveniente, unde aceasta trebuia să completeze un formular în format electronic disponibil pe site-ul A.R.R. Astfel, instanţa sesizată iniţial a apreciat că nu este competentă şi a trimis cauza Judecătoriei Dej pe raza căreia se află sediul societăţii petente ca loc al săvârşirii contravenţiei.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 284/2013 din 28 februarie 2013, Judecătoria Dej a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Dej, invocată din oficiu de către instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate, prin administrator S.F., de către petenta SC R.T. SRL, împotriva procesului-verbal de contravenţie din 08 august 2012, întocmit de către intimatul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu procedurile şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competentă să se pronunţe asupra conflictului apărut.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Dej a reţinut că m odificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi trebuie comunicate către A.R.R. în termen de 15 zile de la data apariţiei modificării, dar existenţa contravenţiei nu ar putea fi constatată la sediul operatorului de transport, ci doar în trafic, având în vedere particularităţile activităţilor pe care le realizează conducătorii auto. În alte cuvinte, contravenţia se perfectează la momentul la care conducătorul auto angajat, pentru care operatorul de transport nu a comunicat modificările, realizează activităţi de transport. Astfel, existenţa anumitor modificări privind conducătorul auto (ex: angajarea altui conducător auto, itinerariul parcurs) ar putea fi depistată doar în trafic.
Pe cale de consecinţă, faţă de caracterul de ordine publică al competenţei reglementate la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la prevederile art. 159 pct. 3 şi art. 1591 alin. (2) din C. proc. civ. şi H.G. nr. 337/1993 privind circumscripţiile instanţelor judecătoreşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Dej şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.
3. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de contravenţie din 8 august 2012, prin care i s-a aplicat societăţii reclamante o amendă contravenţională în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a respectat obligaţia de a transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 şi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al aceluiaşi act normativ.
Competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale este stabilită, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea, exclusiv de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.
În speţă, contravenţia constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
Întrucât elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, situat la locul unde contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia obligaţiilor, întrucât prin dispoziţia legală arătată, respectiv dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, se instituie o obligaţie în sarcina proprietarului sau al deţinătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, situaţie în care locul contravenţiei este chiar sediul societăţii.
În consecinţă având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Dej.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC R.T. SRL în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R., în favoarea Judecătoriei Dej.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5877/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5886/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
