ICCJ. Decizia nr. 5875/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5875/2013
Dosar nr. 6185/40/2012
Şedinţa de la 20 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 octombrie 2012 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Hilişeu Horia prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., a solicitat suspendarea executării Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 157 din 11 iunie 2012; anularea Deciziei nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. Bucureşti şi anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 11 iunie 2012, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta, la data de 09 octombrie 2008, un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional de dezvoltare rurală România, pentru proiectul „Modernizare drum comunal DC 78 în comuna Hilişeu-Horia”, iar în urma unei verificări aprobată de directorul general al A.P.D.R.P. Bucureşti, s-a încheiat Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 11 iunie 2012, prin care s-a concluzionat că suma de 404.999,84 lei a fost plătită necuvenit de către Agenţie beneficiarului comuna Hilişeu-Horia.
Împotriva acestui proces verbal, s-a formulat contestaţie administrativă, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. Bucureşti.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei de competenţă materială a Tribunalului Botoşani, întrucât actul contestat este emis de către un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, fiind aplicabile prevederile disp. art. 3 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa nr. 4483 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de competenţă materială a Tribunalului Botoşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hilişeu Horia prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a constatat că actele contestate privesc executarea contractului de finanţare din 09 octombrie 2008, încheiat între A.P.D.R.P. Bucureşti şi Comuna Hilişeu-Horia.
Acest contract are ca obiect acordarea finanţări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului „Modernizare drum comunal DC 78 în comuna Hilişeu-Horia”.
Aşa cum rezultă din identificarea autorităţii contractante, rezultată din preambulul contractului anterior menţionat, aceasta este A.P.D.R.P. România - cu sediul în Bucureşti, care este în mod indubitabil o instituţie centrală.
Tribunalul a reţinut că acest contract întruneşte elementele actului administrativ asimilat, definit ca atare prin disp. art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect executarea lucrărilor de interes public, respectiv modernizarea drumului comunal DC 78 în comuna Hilişeu-Horia. Mai mult decât atât, Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 11 iunie 2012 - aşa cum se arată în cuprinsul său, poate fi contestat la Cabinetul Directorului General al A.P.D.R.P. Bucureşti, iar decizia de soluţionare a contestaţiei emisă de acesta din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. Bucureşti, prevede expres prin art. 3 că „prezenta decizie poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel Suceava sau Curtea de Apel Bucureşti, potrivit Legii nr. 554/2004”.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa nr. 95 din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect „contestaţie act administrativ fiscal” în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a analizat dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că, în ceea ce priveşte criteriile aplicabile, criteriul locului ocupat de organul care a emis sau, după caz, a încheiat actul, operează în cazul actului unilateral, cât şi în contractul administrativ indiferent care este valoarea despăgubirilor, în timp ce criteriul cuantumului de până la 500.000 lei (sau peste) operează numai pentru litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, indiferent dacă actul emană de la o autoritate locală sau de la una centrală. Cum, în cauză, valoarea debitului imputat este mai mica de 500.000 lei, iar suma ce face obiectul litigiului este o creanţă bugetară, constatând că în cauză e aplicabil cel de-al doilea criteriu enunţat, Curtea a declinat dosarul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, spre competenta soluţionare.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, de modificare a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzelor privind actele administrative ce au ca obiect sume reprezentând fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene în favoarea curţilor de apel, întrucât aceste dispoziţii se aplică cererilor înregistrate după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, respectiv după 15 februarie 2013.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Deciziei nr. 22553 din 14 august 2012 a A.P.D.R.P. Bucureşti şi anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 11 iunie 2012, precum şi suspendarea executării acestuia din urmă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În urma controlului efectuat, s-a concluzionat că suma de 404.999,84 lei a fost plătită necuvenit de către A.P.D.R.P. România beneficiarului Comuna Hilişeu Horia.
Actele contestate au fost emise în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind C. fisc.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În acest context, în temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze acţiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale lato sensu, acţiunea reclamantei este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 lei, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative vizând creanţe bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 lei, respectiv suma de 404.999,84 lei, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că reclamanta a optat pentru instanţa de la sediul său.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hilişeu Horia, prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5864/2013. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5876/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
