ICCJ. Decizia nr. 6033/2013. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6033/2013
Dosar nr. 1428/2/2013
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 806 din 25 februarie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis cererea reclamantei S.C.A., Z.R.P., formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA;
- a dispus suspendarea procedurii de achiziţie publică pentru achiziţia de "Servicii de reprezentare juridică a SC D.F.E.E.E. SA de către o societate civilă de avocaţi la Curtea de Arbitraj Internaţional în procesul cu E.O.N. cu privire la Contractul de Privatizare al SC D.F.E.E.E. SA", organizată de către pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul Dosarului nr. 1426/2/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva sentinţei civile nr. 806 din 25 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta SC E. SA, invocând dispoziţiile art. 999 C. proc. civ., art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 34/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat, printre altele, anularea recursului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant prin admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (3), raportat la art. 176 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., arătând că aceste dispoziţii legale stabilesc o nulitate expresă şi necondiţionată pentru ipoteza în care recursul nu este însoţit de împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, recurenta a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în speţă cererea de recurs a fost semnată de către directorul general adjunct, care este reprezentantul legal al societăţii înregistrat la O.R.C. şi nu de un reprezentant convenţional, iar redactarea motivelor de recurs s-a făcut de către consilierul juridic al societăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Statutul profesiei de consilier juridic, a Contractului individual de muncă, a R.O.I., precum şi a atribuţiilor date de către societate prin fişa de post a consilierului juridic; că, în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. proc. civ., când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor şi numai în cazul în care acestea nu se acoperă cererea va fi anulată.
Examinând cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) şi ale art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., se constată că la cererea de recurs nu a fost ataşată delegaţia consilierului juridic al societăţii recurente, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în mod expres de textele legale anterior menţionate, sub sancţiunea nulităţii recursului.
Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., c ererea de recurs va cuprinde „semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”, iar conform alin. (2) „ La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.”
Din modul în care este redactat alin. (2) suscitat rezultă cu evidenţă faptul că legiuitorul a avut în vedere ca la cererea de recurs să se ataşeze în mod obligatoriu dovada achitării taxei de timbru, dar şi delegaţia consilierului juridic, norma fiind imperativă, de strictă interpretare şi aplicare.
La alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că „(…) cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.
Potrivit art. 82 alin. (1) : „Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.”
În cauză nu a fost necesară acordarea unui termen scurt pentru depunerea delegaţiei consilierului juridic al recurentei, întrucât, aşa cum rezultă din lucrările dosarului, recurentei i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de către intimată, prin care a fost invocată excepţia lipsei calităţii de reprezentant motivată tocmai pe nedepunerea delegaţiei la dosar, iar intimata a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat punctul său de vedere cu privire la necesitatea depunerii delegaţiei consilierului juridic, astfel cum s-a reţinut la pct. 1.4. din raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză.
Conform prevederilor art. 84: „ (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.
(2) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.”
Potrivit art. 85 alin. (3): „ Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.”
Art. 87 prevede: (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.
(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri”.
Din textele legale menţionate anterior, care instituie norme imperative, de strictă interpretare şi aplicare, rezultă faptul că în faţa instanţei de recurs o persoană juridică va fi asistată sau reprezentată, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, obligaţie pe care recurenta din prezenta cauză nu a îndeplinit-o.
Potrivit art. 176 pct. 2 C. proc. civ., nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală.
Din examinarea răspunsului la întâmpinare rezultă faptul că recurenta şi-a formulat punctul de vedere cu privire la excepţiile invocate de intimată prin întâmpinare, inclusiv cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi nu a înţeles să depună la dosar delegaţia consilierului juridic care reprezintă societatea, astfel cum prevăd expres dispoziţiile legale anterior menţionate, apreciind că în cauză cererea de recurs a fost semnată de către reprezentantul legal al societăţii recurente şi nu de către un reprezentant convenţional, iar redactarea motivelor de recurs s-a făcut de către consilierul juridic al societăţii , în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Statutul profesiei de consilier juridic, a Contractului individual de muncă, a R.O.I., precum şi a atribuţiilor date de către societate prin fişa de post a consilierului juridic.
Este evident că legiuitorul a intenţionat ca, prin regula conform căreia în calea de atac a recursului părţile trebuie să fie reprezentate de avocat/consilier juridic, să instituie o disciplină procesuală, pentru a evita recursurile formulate abuziv, în scop de şicană sau cu neobservarea cerinţelor prevăzute de lege; totodată, regula este în concordanţă cu noua concepţie asupra recursului, care priveşte exclusiv chestiuni de legalitate, în limitele motivelor de casare prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul pentru lipsa calităţii de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC E. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 806 din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii de reprezentant.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. 5 C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6549/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6309/2013. Contencios. Pretentii. Revizuire -... → |
|---|
