ICCJ. Decizia nr. 6309/2013. Contencios. Pretentii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6309/2013
Dosar nr. 7792/1/2012
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC C. SA Borzeşti solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.A.M.C., obligarea pârâtei la plata sumei de 570.737 lei reprezentând dobânzi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în exercitarea dreptului prevăzut de art. 146 din C. fisc., a depus la pârâtă, în perioada aprilie - noiembrie 2007, o serie de deconturi de T.V.A potrivit cărora suma de încasat rămasă după efectuarea compensării între valoarea T.V.A de recuperat şi cea de compensat cu obligaţii bugetare a fost de 3.752.685 lei, compensarea făcându-se în baza art. 117 alin. (8) C. proc. fisc. Suma trebuia restituită în termen de 45 de zile de la data solicitării, termen ce rezultă din art. 70 C. proc. fisc.
Or, a arătat reclamanta, acest termen nu a fost respectat de către pârâtă, aşa încât devin incidente dispoziţiile art. 124 C. proc. fisc., reclamanta fiind îndreptăţită la plata dobânzii în cuantum de 570.737 lei.
2. Declinarea de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 380 din 6 aprilie 2009 Tribunalul Bacău şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinând că valoarea obiectului cauzei depăşeşte 500.000 lei.
3. Hotărârea primei instanţe privind fondul cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 21 din 12 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a urmat procedura reglementată de Ordinul nr. 1899/2004 al M.F.P.
4. Hotărârea instanţei de control judiciar
Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4612 din 28 decembrie 2010, decizie prin care sentinţa a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare curţii de apel.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond trebuia să stabilească în concret cadrul procesual, respectiv dacă cererea de chemare în judecată privea un refuz de soluţionare a unei cereri de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, supusă procedurii aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004. În raport de obiectul cererii, era necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale incidente, respectiv cadrul juridic.
Instanţa de control judiciar a arătat că, în acest context, soluţionând cauza fără a intra în cercetarea fondului, prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită.
5. Cererile reclamantei în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual
În rejudecare, la termenul din 9 iunie 2011, reclamanta a precizat că obiectul acţiunii îl reprezintă „pretenţii”, respectiv dobânzi datorate ca urmare a nerambursării T.V.A. în termenul legal de 45 de zile, iar temeiul juridic îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 554/2005 şi dispoziţiile art. 146, 1473 şi 153 din C. fisc., art. 70 şi art. 124 C. proc. fisc. În privinţa S.I.N., reclamanta a precizat că acesta reprezintă metodologia de soluţionare a deconturilor de T.V.A. negative pe care personalul M.F.P. trebuia să o urmeze.
6. Hotărârea instanţei de fond în cel de-al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei SC C. SA şi, în consecinţă, a obligat pârâta A.N.A.F. să plătească reclamantei dobânzi - calculate potrivit dispoziţiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., cu începere de la expirarea termenului de 45 zile de la înregistrarea la pârâtă a cererilor reclamantei de rambursare a T.V.A. aferent lunilor octombrie şi noiembrie 2007 - pentru sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată, care i-au fost rambursate de către pârâtă cu depăşirea termenului legal, după cum urmează:
- pentru suma de 56.471 lei solicitată prin decontul aferent lunii octombrie 2007, depus la data de 22 noiembrie 2007 şi pentru care s-a emis nota privind restituirea/rambursarea unor sume din 11 aprilie 2008, începând cu data de 7 ianuarie 2008 până la data plăţii efective - 21 aprilie 2008;
- pentru suma de 1.967.683 lei solicitată prin decontul aferent lunii noiembrie 2007, depus la data de 20 decembrie 2007 şi pentru care s-a emis nota privind restituirea/rambursarea unor sume din 11 aprilie 2008, începând cu data de 4 februarie 2008 la data plăţii efective 21 aprilie 2008.
Curtea a mai obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.879,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a calificat cererea introductivă de instanţă ca cerere de reparare a pagubei - reprezentând dobânzi pentru pretinsa întârziere a taxei pe valoarea adăugată de rambursat - ca urmare nesoluţionării în termen legal a cererii de rambursare a acestei taxe.
Raportat la situaţia de fapt, Curtea a constatat că dobânzile nu pot fi cerute decât la suma de 2.034.154 lei - iar nu la 3.752.685 lei cum a pretins reclamanta - având în vedere faptul că reclamanta nu a contestat deciziile de rambursare a sumelor de 1.967.683 lei şi de 56.471 lei. O altă precizare este eventualele dobânzi privesc doar deconturile lunilor octombrie şi noiembrie 2007, depuse la organul fiscal la datele de 22 noiembrie 2007 (decontul pentru luna octombrie 2007) şi respectiv, 20 decembrie 2007 (decontul pentru luna noiembrie 2007).
Examinând dispoziţiile legale incidente, şi anume art. 1473, art. 117 alin. (1) lit. e) şi alin. (8) şi (9), art. 124 şi art. 70 alin. (1) din C. fisc., precum şi dispoziţiile Ordinului nr. 1857/2007, aplicabil în speţă, Curtea a reţinut că pârâta avea obligaţia de soluţionare a cererii reclamantei în termen de 45 de zile de la înregistrare, nefiind nici invocată şi nici dovedită necesitatea prelungirii acestui termen, condiţii în care reclamanta are dreptul la dobânzi conform art. 124 C. proc. fisc. pentru sumele stabilite de organul fiscal prin notele de restituire/rambursare din 11 aprilie 2008.
1. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanta SC C. SA, cât şi pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
2. Hotărârea instanţei de control judiciar
Prin Decizia civilă nr. 4888 din 20 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de SC C. SA Borzeşti împotriva sentinţei civile nr. 210/2011 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat; a admis recursul declarat de A.N.A.F. Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe; a modificat sentinţa recurată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat, în esenţă, că, în raport cu ansamblul procedurii desfăşurate atât în faza procedurii administrative cât şi în faza de judecată, nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor reclamantei - recurente având ca obiect rambursarea T.V.A. prin deconturile aferente lunilor octombrie şi noiembrie 2007 în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi pe cale de consecinţă recurenta nu are dreptul la dobânzi de întârziere potrivit art. 124 C. proc. fisc.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă a fost apreciat ca nefundat, cu motivarea că criticile acesteia privesc neacordarea, în totalitate, a despăgubirilor solicitate, pretenţie care, faţă de soluţia pronunţată pe recursul recurentei-pârâte, are un caracter subsidiar.
3. Calea extraordinară de atac exercitată
Împotriva Deciziei civile nr. 4888 din 20 noiembrie 2012 a formulat cerere de revizuire recurenta SC C. SA Borzeşti, solicitând desfiinţarea acesteia, cu consecinţa rejudecării recursurilor declarate în cauză, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a susţinut, în esenţă, că Decizia nr. 4612 din 28 octombrie 2010, pronunţată în primul ciclu procesual, conţinea dezlegări irevocabile obligatorii cu privire la dispoziţiile legale aplicabile, admisibilitatea şi temeinicia cererii recurentei-revizuente, iar Decizia nr. 4888 din 20 noiembrie 2012 cuprinde dispoziţii potrivnice soluţiei consacrate de instanţa de casare şi încalcă, astfel, autoritatea de lucru judecat asupra unei chestiuni dezlegate în mod irevocabil şi obligatoriu.
II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire
Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
1. Aspecte de drept şi de fapt relevante
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.
Din economia reglementărilor în materie rezultă aşadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei legal.
În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea acestor dispoziţii o constituire evitarea încălcării principiului autorităţii lucrului judecat, prin co-existenţa a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel desfiinţate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietăţii dintre dispozitivele celor două hotărâri.
Se constată, în speţă, că revizuenta a criticat Decizia civilă nr. 4888 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, raportat la Decizia civilă nr. 4612 din 28 octombrie 2010 a aceleiaşi instanţe.
Aşa cum a fost detaliat anterior, ambele hotărâri au fost pronunţate în acelaşi dosar, şi anume dosarul având ca obiect cererea reclamantei SC C. SA Borzeşti, formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., privind obligarea pârâtei la plata sumei de 570.737 lei reprezentând dobânzi de întârziere datorate ca urmare a nerambursării T.V.A. în termenul legal de 45 de zile, deci în cadrul aceluiaşi litigiu, dar în cicluri procesuale diferite.
În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat, în mod constant că, pentru îndeplinirea ipotezei de admisibilitate avute în vedere de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile cu privire la care se solicită aplicarea acestor dispoziţii trebuie să fie date în aceeaşi „pricină”, dar în dosare diferite, şi nu în aceeaşi cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi, aşa cum, în speţă, a solicitat revizuenta.
Prin urmare, condiţiile avute în vedere de dispoziţiile legale invocate în motivarea cererii de revizuire nu sunt realizate, în cauză.
2. Soluţia instanţei de control judiciar
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge revizuirea formulată de SC C. SA Borzeşti împotriva Deciziei civile nr. 4888 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6033/2013. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 6397/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
