ICCJ. Decizia nr. 6048/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6048/2013
Dosar nr. 9151/2/2012
Şedinţa publică de la 5 iulie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC D.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea ordinului emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei nr. 1167 din 06 decembrie 2012 şi obligarea pârâtului să îi prezinte varianta neconfidenţializată a adresei din data de 14 noiembrie 2011 emisă de SC I.C.S. SA, reprezentanta SC I.C.M.K. SA, comunicată pârâtului ca răspuns la adresa nr. A1. din 19 octombrie 2011.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În cauză, a fost administrată de către ambele părţi proba cu înscrisuri.
Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 842 din 27 februarie 2013, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Ordinul contestat în cauză vizează cererea reclamantei de a i se acorda acces la informaţiile conţinute în adresa emisă de societatea SC I.C.S. SA în luna noiembrie 2011. Modalitatea în care s-a dispus comunicarea a fost stabilită de către pârât în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, dar şi de poziţia exprimată de partea aflată în discuţie.
Din compararea actelor depuse la dosarul cauzei, la care în mod evident reclamanta a avut acces, reiese că singurele informaţii ce nu i-au fost comunicate acesteia din respectiva adresă sunt cele cu privire la valorile exacte cuprinse în tabelele anexă, valori comunicate reclamantei doar ca valori aproximate prin intervale.
Potrivit pct. 16 din Instrucţiunile privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei, în cazurile referitoare la art. 5, art. 6 şi art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi în cazurile de concentrări economice: „Dosarul Consiliului Concurenţei poate conţine şi documente ce includ alte două categorii de informaţii, şi anume secrete de afaceri şi alte informaţii confidenţiale, cu privire la care accesul la dosar poate fi parţial sau total restricţionat. Se acordă accesul, dacă este posibil, la o versiune neconfidenţială a informaţiilor iniţiale, astfel cum aceasta a fost transmisă de întreprinderea care beneficiază de acordarea caracterului confidenţial. În situaţia în care confidenţialitatea poate fi asigurată prin rezumarea informaţiilor relevante, se acordă accesul la acest rezumat.”
La pct. 17 din aceleaşi Instrucţiuni sunt enumerate, cu titlu exemplificativ, secretele de afaceri, astfel: „informaţii tehnice şi/sau financiare legate de know-how-ul unei întreprinderi, metode de evaluare a costurilor, procese şi secrete de producţie, surse de aprovizionare, cantităţi produse şi vândute, cote de piaţă, liste de clienţi şi distribuitori, planuri de marketing, structura costurilor şi a preţurilor, strategia de vânzări”.
La punctul următor se arată ce se înţelege prin "alte informaţii confidenţiale", adică acele informaţii, altele decât secretele de afaceri, care pot fi considerate confidenţiale, în măsura în care dezvăluirea acestora poate dăuna semnificativ unei persoane sau unei întreprinderi. În funcţie de circumstanţele specifice fiecărui caz, alte informaţii confidenţiale pot fi reprezentate de informaţiile transmise de către terţi despre agenţii economici implicaţi care ar putea exercita o presiune determinantă din punct de vedere economic şi comercial asupra concurenţilor sau asupra partenerilor comerciali, clienţilor ori furnizorilor.”
În speţa de faţă, informaţiile solicitate de reclamantă sunt confidenţiale, însă societatea SC I.C.S. SA a achiesat la comunicarea acestora în forma prezentată în ordinul contestat.
În acelaşi timp, prima instanţă a apreciat că dreptul la apărare al reclamantei a fost respectat, în condiţiile în care acesteia i-au fost furnizate informaţiile prin indicarea unor intervale valorice.
Mai mult decât atât, reclamanta trebuia să demonstreze că două valori din acelaşi interval al indicatorilor din anexele adresei SC I.C.S. SA din luna noiembrie 2011 ar fi putut conduce la concluzii diferite în ceea ce priveşte definirea pieţei relevante, definirea cotei de piaţă, cu consecinţe în legătură cu existenţa sau inexistenţa faptei, incidenţa prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 sau individualizarea sancţiunii.
Din conţinutul ordinului contestat reiese că pârâtul a făcut o evaluare a informaţiilor solicitate de reclamantă şi a relevanţei acestora în privinţa dreptului său la apărare.
Cu privire la capătul 2 de cerere, curtea a apreciat că acesta putea fi admis doar în urma considerării ca nelegal şi netemeinic a ordinului contestat şi anularii lui, deoarece considerentele referitoare la legalitatea ordinului se opun unei soluţii de obligare a pârâtului la comunicarea către reclamantă a variantei neconfidenţializate a adresei din 14 noiembrie 2011 emisă de societatea SC I.C.S. SA.
3. Recursul declarat de reclamanta SC D.R. SA
În recursul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
În mod eronat prima instanţă a reţinut că cererea sa a fost soluţionată favorabil prin ordinul contestat: informaţiile ce au provenit de la societatea SC I.C.S. SA nu au putut fi utilizate, deoarece datele au fost ascunse în intervale exagerat de mari.
În speţa de faţă sunt aplicabile prevederile pct. 21 din Instrucţiunile privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei, conform cărora informaţiile considerate confidenţiale prin natura lor îşi pierd acest caracter când au o vechime de 5 ani sau mai mare.
Informaţiile cuprinse în adresa solicitată privesc perioada 2008-2010, motiv pentru care caracterul de confidenţialitate nu mai putea fi luat în considerare de către autoritatea de concurenţă.
Aceste informaţii aveau în vedere valoarea totală a importurilor, cota de piaţă şi estimarea pieţei totale la nivelul anului 2008. Importanţa unor asemenea informaţii este evidentă, în condiţiile în care în Raportul de investigaţie Consiliul Concurenţei reţine cote de piaţă (la nivelul Asociaţiei R., al producătorilor membri ai acesteia), pe baza cărora a constatat săvârşirea de fapte anticoncurenţiale de către societate.
Soluţia pronunţată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare.
În acest sens, recurenta a precizat faptul că marjele înlăuntrul cărora i s-a acordat accesul la informaţiile confidenţiale au fost stabilite în mod arbitrar, iar autoritatea de concurenţă nu a prezentat analiza aflată la baza calificării informaţiilor în cauză ca informaţii confidenţiale.
Circumstanţierea pretinsei fapte anticoncurenţiale depinde de nivelul cotei de piaţă al recurentei, de estimarea pieţei totale, de valoarea totală a importurilor derulate, precum şi de ponderea vânzărilor realizate prin programul buy-back, informaţii cuprinse în adresa solicitată.
Apărările formulate de intimatul Consiliul Concurenţei
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea ordinului emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei nr. 1167 din 06 decembrie 2012 şi obligarea pârâtului să îi prezinte varianta neconfidenţializată a adresei din data de 14 noiembrie 2011 emisă de SC I.C.S. SA, reprezentanta SC I.C.M.K. SA, comunicată pârâtului ca răspuns la adresa nr. A1. din 19 octombrie 2011.
Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată pentru motivele prezentate la pct. 1.2 din prezenta decizie.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la motivul de recurs anterior prezentat, Înalta Curte constată următoarele:
Critica referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor pct. 21 din Instrucţiunile din 2 martie 2011 privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei, în cazurile referitoare la art. 5, art. 6 şi art. 9 din Legea concurenţei nr. 21/1996, art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi în cazurile de concentrări economice, este nefondată.
Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine faptul că, prin ordinul nr. 256/2007, Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus declanşarea unei investigaţii privind posibila încălcare a prevederilor Legii concurenţei nr. 21/1996 de către societăţile comerciale membre ale E., Asociaţie de gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice de consum.
Prin ordinul nr. 324 din 17 iunie 2010, Preşedintele Consiliului Concurenţei a extins investigaţia declanşată prin ordinul anterior arătat asupra tuturor organizaţiilor colective din domeniul gestionării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, precum şi asupra autorităţilor statului cu competenţe legislative şi de reglementare în domeniul gestionării deşeurilor de echipamente electrice şi electrocasnice.
În urma plângerii formulate de către E., înregistrată la Consiliul Concurenţei cu nr. RG/3918 din 3 iunie 2010, Preşedintele autorităţii intimate a emis ordinul nr. 345/2010, prin care a declanşat o investigaţie având ca obiect posibila încălcare a regulilor de concurenţă de către producătorii cu statut de membri sau parteneri contractuali ai Asociaţiei Rorec şi retailerii implicaţi în campaniile de marketing buy-back, pe piaţa comercializării echipamentelor electrice şi electronice.
Ulterior, prin ordinul nr. 433/2010, Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus conexarea celor trei investigaţii declanşate, iar rezultatele acestora au fost consemnate în Partea a IV-a din Raportul de investigaţie, parte ce o vizează pe recurenta-reclamantă SC D.R. SA, comunicată acesteia, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei nr. 7016 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8476/2/2012.
Prin adresa înregistrată la intimat cu nr. R1. din 13 noiembrie 2012, recurenta a solicitat accesul la o serie de informaţii confidenţiale cuprinse în adresa emisă de societatea SC I.C.S. SA la data de 14 noiembrie 2011.
Prin ordinul nr. 1167 din 06 decembrie 2012, Preşedintele Consiliului Concurenţei a acordat accesul recurentei la o parte dintre acestea, în variantă neconfidenţializată, prin individualizarea unor intervale între care se situează valorile absolute aflate în discuţie.
Conform pct. 21 din Instrucţiunile din 2 martie 2011: „informaţiile care şi-au pierdut importanţa comercială nu mai pot fi considerate confidenţiale. Ca regulă generală, Consiliul Concurenţei prezumă că informaţiile referitoare la vânzări, datele privind cotele de piaţă ale părţilor şi alte informaţii similare care sunt mai vechi de 5 ani nu mai sunt confidenţiale.”
Înalta Curte reţine că informaţiile confidenţiale din adresa SC I.C.S. SA, solicitate de recurentă, nu se încadrează în norma anterior citată, deoarece nu sunt informaţii mai vechi de 5 ani (ele vizează perioada 2008-2010).
Mai mult decât atât, în aplicarea pct. 19 şi a pct. 39 din Instrucţiunile din 2 martie 2011, societatea SC I.C.S. SA a probat faptul că furnizarea informaţilor cerute de recurentă îi poate afecta în mod grav interesele comerciale. Ca atare, în mod corect, în baza art. 44 din Instrucţiuni, Consiliul Concurenţei a acceptat motivarea societăţii privind caracterul confidenţial al informaţiilor în cauză şi a apreciat că acestea beneficiază de protecţia instituită de art. 17 din Instrucţiuni.
Prin adresa din 04 decembrie 2012, societatea SC I.C.S. SA a precizat autorităţii de concurenţă faptul că este de acord cu transmiterea către recurentă a variantei neconfidenţializate a următoarelor tabele, prin individualizarea unor intervale între care se situează valorile absolute în cauză: Tabelul A ce cuprinde participarea detaliată a produselor SC I.C.S. SA la campaniile buy-back; Tabelul B ce cuprinde valoarea şi volumul vânzărilor totale şi a vânzărilor prin buy-back pentru produsele SC I.C.S. SA, precum şi ponderea buy-back în totalul vânzărilor; Tabelul C ce cuprinde valoarea totală a importurilor derulate de importatori; Tabelul D ce cuprinde cota de piaţă în funcţie de numărul de unităţi comercializate; Tabelul E privind estimarea pieţei totale.
Emitentul ordinului contestat în cauză a acordat societăţii recurente acces la informaţiile mai sus indicate, cu acceptul SC I.C.S. SA.
Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că recurenta nu a probat susţinerea potrivit căreia nu s-a putut folosi de informaţiile furnizate, întrucât marjele au fost stabilite în mod arbitrar.
1.2. Critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare al recurentei este nefondată.
Conform Instrucţiunilor mai sus nominalizate, autoritatea de concurenţă apreciază, de la caz la caz, dacă necesitatea de a proteja dreptul la apărare al destinatarilor raportului de investigaţie, prin intermediul asigurării accesului la dosar, într-un mod cât mai larg posibil, poate depăşi ca importanţă preocuparea de a proteja informaţiile confidenţiale ale altor părţi.
Ca atare, în raport de pct. 22 din Instrucţiuni, se impune o evaluare în special a următoarelor elemente:
- măsura în care informaţia contribuie în mod determinant la stabilirea existenţei sau inexistenţei faptei ilegale şi forţa sa probantă;
- măsura în care informaţia este indispensabilă;
- gradul de sensibilitate al anumitor informaţii;
- aprecierea preliminară a gravităţii presupusei încălcări.
În jurisprudenţa europeană în materie de concurenţă s-a statuat, în legătură cu prevalenţa dreptului la apărare al unei întreprinderi asupra necesităţii protejării unor informaţii confidenţiale, faptul că omisiunea comunicării unui document constituie o încălcare a dreptului la apărare doar dacă întreprinderea în cauză arată, în primul rând, că pe acel document s-a bazat Comisia pentru a dovedi existenţa unei încălcări şi, în al doilea rând, că aceasta putea fi dovedită doar prin referire la respectivul document (a se vedea, de ex: Cauzele conexate C-204/00 P Aalborg Portland şi alţii vs. Comisia, parag. 71, 73).
De altfel, Tribunalul de Primă Instanţă s-a pronunţat în sensul că dreptul la apărare este încălcat ori de câte ori există "chiar şi o mică şansă" ca rezultatul procedurii administrative să fie diferit în ceea ce priveşte gravitatea şi durata faptei, dacă reclamantul s-ar fi putut baza pe documentul la care nu a avut acces (a se vedea, de ex: Cauza T-25/95 Cimenteries CBR SA şi alţii vs. Comisia, parag. 241).
Cu toate acestea, dacă Comisia s-a bazat pe alte probe la care a acordat accesul pentru a dovedi faptele în cauză, concluziile procedurii administrative nu puteau fi diferite doar prin raportare la documentul la care nu a fost acordat acces; prin urmare, nu se poate constata încălcarea dreptului la apărare (a se vedea, de ex: Cauza C-308/04 P SGL Carbon vs. Comisia, parag. 97).
În raport de prevederile din Instrucţiuni (pct. 3, pct. 5 şi pct. 9) şi de practica judiciară europeană în domeniu, singura ipoteză în care necesitatea asigurării dreptului la apărare al unei întreprinderi înfrânge necesitatea protejării unor informaţii confidenţiale este cea în care informaţiile în cauză sunt determinante în stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei întreprinderii în cauză.
Cu alte cuvinte, se poate susţine încălcarea dreptului la apărare al unei societăţi doar în situaţia în care informaţiile confidenţiale sunt esenţiale pentru construirea apărării în cazul dat, faţă de concluziile şi propunerile formulate în Raportul de investigaţie aflat în discuţie (cu titlu exemplificativ, a se vedea Cauza T - 39/06 Transcatab vs. Comisia).
Aşadar, societatea trebuie să probeze în concret, prin raportare la fapta propusă a fi constatată şi sancţionată în Raportul de investigaţie, că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nefurnizarea informaţiilor confidenţiale.
Criticile formulate de recurentă pe aspectul analizat s-au grupat doar pe faptul că marjele înăuntrul cărora i s-a acordat accesul la informaţiile confidenţiale au fost stabilite în mod arbitrar şi că autoritatea de concurenţă nu a prezentat în cauză analiza avută în vedere pe calificarea informaţiilor aflate în discuţie ca fiind confidenţiale.
În raport de cele anterior susţinute, Înalta Curte apreciază că furnizarea variantei neconfidenţiale a informaţiilor solicitate nu a afectat dreptul la apărare al recurentei, în condiţiile în care marjele înăuntrul cărora i s-a acordat accesul la informaţiile confidenţiale au fost cele agreate de societatea SC I.C.S. SA, de la care proveneau aceste informaţii şi care, în situaţia comunicării acestora, ar fi suferit un prejudiciu semnificativ.
Mai mult decât atât, este de observat şi faptul că recurenta nu a probat existenţa unei legături între informaţiile solicitate şi fapta anticoncurenţială propusă a fi constatată şi sancţionată prin Raportul de investigaţie, ce ar fi fost de natură să justifice cererea acesteia.
Mai precis, Raportul de investigaţie a propus constatarea încheierii de către 24 de societăţi, printre care şi recurenta, a unei înţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect stabilirea discount-urilor pe care agenţii economici în cauză urmau să le practice la comercializarea produselor lor, în cadrul campaniilor buy-back BBX, derulate în perioada 2008-2009. Prin urmare, s-a propus sancţionarea societăţilor aflate în cauză care au încheiat înţelegerea.
Recurentei i s-a garantat dreptul la apărare deoarece, în cadrul procedurii administrative necontencioase, reprezentanţii societăţii au avut acces la data de 25 octombrie 2012 la dosarul cauzei, cu excepţia documentelor interne, a celor conţinând secrete de afaceri ale altor societăţi şi a altor documente confidenţiale.
Datele existente în adresa SC I.C.S. SA din data de 14 noiembrie 2011 se referă, printre altele, la cotele de piaţă, la volumul vânzărilor, iar fapta propusă a fi constatată şi sancţionată reprezintă o înţelegere de fixare a preţului. Pe cale de consecinţă, informaţiile confidenţiale solicitate, sub forma unor valori absolute, nu îi sunt necesare pentru a combate concluziile Raportul de investigaţie, în condiţiile în care acestea nu sunt determinante în stabilirea existenţei sau inexistenţei faptei în ceea ce o priveşte pe recurentă. Dovedirea realizării înţelegerii anticoncurenţiale a avut la bază un ansamblu probator la care societatea a avut acces în mod nemijlocit, după cum s-a prezentat anterior.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect dispoziţiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC D.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 842 din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6041/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6049/2013. Contencios. Alte cereri. Pretentii.... → |
|---|
