ICCJ. Decizia nr. 6056/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6056/2013
Dosar nr. 1708/54/2011
Şedinţa publică de la 9 iulie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamanta SC T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Orşova, Ministerul Sănătăţii - Direcţia Politica Medicamentului şi SC V. SRL anularea adeverinţei nr. A1 din 03 decembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Orşova şi a autorizaţiei de funcţionare a SC V. SRL.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Orşova, neţinând cont de prevederile Legii nr. 288/2008 şi situaţia reală din teren, în sensul că în imobilul unde urmează să îşi desfăşoare activitatea farmacia în cauză nu există o activitate de comercializare de produse de alimentaţie publică şi infrastructură comună, a eliberat adeverinţa nr. A1 din 03 decembrie 2010, care dă posibilitatea, ca prin fraudarea legii, să se înfiinţeze pe cale de excepţie încă o farmacie comunitară, iar prin eliberarea unui astfel de document, care va avea ca urmare înfiinţarea nelegală a unei noi farmacii, va fi perturbată activitatea economică a tuturor farmaciilor din Municipiul Orşova.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria Municipiului Orşova a solicitat respingerea cererii privind anularea adeverinţei nr. A1 din 03 decembrie 2010, ca inadmisibilă, care nu este un act administrativ, şi ca nefondată cererea privind anularea autorizaţiei de funcţionare solicitată de SC V. SRL.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii, prin întâmpinare, a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, susţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că la SC V. SRL a fost autorizată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, la momentul depunerii cererii de autorizare fiind îndeplinite toate cerinţele legale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC V. SRL a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a susţinut că au fost legal autorizaţi, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 807 din 04 iulie 2011, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 34 din 20 ianuarie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamantă, pe care a obligat-o la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC V. SRL.
La acelaşi termen, aşa cum se menţionează în practicaua hotărârii, prima instanţă a respins motivat excepţiile invocate în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, cu privire la fondul cauzei, următoarele:
Din adeverinţa emisă de Primăria Municipiului Orşova rezultă că spaţiul situat în Orşova, Complex comercial, Centru Civic nr. 1 este parte a unui centru comercial de mare suprafaţă. Se arată că datele sunt extrase din planul urbanistic general al Mun. Orşova şi că adeverinţa este destinată a folosi pentru autorizare la Ministerul Sănătăţii.
În raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a reţinut că această adeverinţa nu produce efecte juridice prin ea însăşi, ci constituie un act premergător pentru emiterea autorizaţiei de funcţionare a farmaciei comunitare. Înscrisul adevereşte doar o stare de fapt şi nu reprezintă un act administrativ, actul care dă naştere raporturilor juridice fiind autorizaţia emisă de Ministerul Sănătăţii. Ea reprezintă doar dovada încadrării spaţiului în categoria gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, dovadă ce se eliberează de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află, în conformitate cu art. 12 alin. (2) teza finală din Legea nr. 266/2008.
Prin urmare, s-a apreciat că acţiunea formulată cu privire la adeverinţa respectivă este neîntemeiată, însă aspectele de nelegalitate invocate privind centrul comercial de mare suprafaţă se vor analiza în raport cu actul administrativ producător de efecte juridice - autorizaţia de funcţionare.
În raport cu dispoziţiile din Legea farmaciei, prima instanţă a reţinut că numărul farmaciilor care se înfiinţează în municipii, oraşe şi comune se stabileşte în raport de numărul de locuitori.
Faţă de susţinerile reclamantei, potrivit cărora spaţiul în litigiu nu are caracteristicile unui centru comercial de mare suprafaţă, precizând că spaţiul respectiv ar avea suprafaţa de c.c.a. 300 m.p. precum şi ca în incintă se află un magazin chinezesc şi două birouri, prima instanţă a reţinut că suprafaţa respectivului spaţiu comercial este mai mare de 1000 m2, respectiv de 2311,22 m.p. conform centralizatorului anexa la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria XX. nr. AA1. din data de 06 iunie 2006 emis de Consiliul Judeţean Mehedinţi. Suprafaţa construită conform planşei topografice şi plan cadastral este în suprafaţă de 1.839,71 m.p., primind atestarea de recepţionare de către Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Mehedinţi.
Cât priveşte existenţa şi natura magazinelor care ar trebui să fie deschise într-un centru comercial de mare suprafaţă, a reţinut că acestea trebuie să desfăşoare comerţ cu amănuntul ce reprezintă activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora, definiţie care cuprinde atât tipul magazinelor chinezeşti cât şi bănci/ instituţii de credit sau magazine tip amanet sau care comercializează termopane - conform schiţei depusă de către reclamantă, potrivit art 4 lit. d) din O.G. nr. 99/2000.
Definiţia centrului comercial de suprafaţă mare nu limitează sau restrânge numărul comercianţilor şi nici natura activităţii comerciale a acestora atât timp cât aceasta se încadrează în activităţi de comercializare cu amănuntul, apreciind astfel că autorizaţia de funcţionare a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 34 din 20 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a formulat recurs reclamanta SC T. SRL Orşova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, următoarele critici:
- în mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată în condiţiile în care analiza s-a limitat doar la înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nu s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, această probă fiind greşit respinsă prin încheierea din 2 decembrie 2011;
- expertiza era utilă pentru soluţionarea cauzei putându-se determina prin măsurători dacă imobilul în care a fost autorizată să funcţioneze pe cale de excepţie SC V. SRL se încadra în caracteristicile unui centru comercial de mare suprafaţă;
- la emiterea adeverinţei nr. A1 din 2010 a cărei anulare a solicitat-o nu s-a ţinut cont de prevederile Legii nr. 266/2008 şi situaţia reală potrivit căreia imobilul unde îşi desfăşoară în prezent activitatea farmacia în cauză, nu are o suprafaţă mai mare de 1.000 m.p., nu se desfăşoară activităţi de comercializare de produse şi servicii de alimentaţie publică şi nu are o infrastructură comună.
Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală, combătând criticile recurentei-reclamante.
În esenţă, se susţine că este neîntemeiată cererea reclamantei întrucât la momentul depunerii cererii de autorizare au fost îndeplinite toate cerinţele legale, autorizaţia nefiind afectată de vreun viciu de nelegalitate, Primăria Municipiului Orşova certificând prin adresele din 6 ianuarie 2011 şi din 14 ianuarie 2011, cu ocazia reverificării, că datele furnizate prin adresa din 3 decembrie 2010 sunt în cconcordanţă cu realitatea din teren, în sensul că spaţiul îndeplineşte cerinţele pentru clasificarea ca spaţiu comercial.
La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de intimata-pârâtă SC V. SRL prin care s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat. S-a susţinut că prin sentinţa nr. 34 din 20 ianuarie 2012 din Dosarul nr. 1708/54/2011, Curtea de Apel deja s-a pronunţat pe o contestaţie având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, respectiv adeverinţa nr. A1 din 3 decembrie 2012, fiind depusă la dosar hotărârea judecătorească menţionată.
Pe fondul cauzei, se arată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, centrul comercial în care funcţionează întrunind condiţiile prevăzute de O.G. nr. 99/2000.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând excepţia autorităţii de lucru judecat, apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, întrucât intimata-pârâtă nu a depus dovezi care să justifice această excepţie, hotărârea judecătorească invocată şi depusă la dosar fiind chiar sentinţa nr. 34 din 20 ianuarie 2012, care face obiectul recursului dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte recursul, Înalta Curte, în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acestaa este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din considerentele sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a statuat că adeverinţa a cărei anulare s-a solicitat cu nr. A1 din 3 decembrie 2010 emisă de Primăria Mun. Orşova, nu este un act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea având ca obiect această adeverinţă, se impune a fi respinsă. Însă, aspectele referitoare la existenţa centrului comercial de mare suprafaţă, se vor analiza cu ocazia cercetării legalităţii actului administrativ producător de efecte juridice - autorizaţia de funcţionare a pârâtei SC V. SRL.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că autorizaţia de funcţionare a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 (în vigoare la data formulării cererii), întrucât imobilul în incinta căruia a fost autorizată înfiinţarea îndeplineşte cerinţele de a fi calificat “centru comercial de mare suprafaţă” potrivit art. 4 lit. n) şi lit. o) din O.G. nr. 99/2000, contrar celor susţinute de reclamantă.
După cum se constată, recurenta-reclamantă nu aduce critici sentinţei atacate sub aspectul celor reţinute de instanţa de fond, în sensul că adeverinţa a cărei anulare s-a solicitat nu este un act administrativ care să poată fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, astfel că cele statuate de prima instanţă cu referire la adeverinţa nr. A1 din 3 decembrie 2010, au intrat în puterea lucrului judecat.
Referitor la soluţia care vizează anularea autorizaţiei de funcţionare emisă în favoarea intimatei-pârâte, instanţa de recurs apreciază că aceasta este corectă, criticile formulate fiind nefondate.
Din cuprinsul autorizaţiei de funcţionare a SC V. SRL din 19 ianuarie 2011 rezultă că aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile H.G. nr. 144/2010, H.G. nr. 15/1991, Legii farmaciei nr. 266/2008, republicată şi în baza documentaţiei înaintată cu nr. 70882 din 29 noiembrie 2010 printre care şi adeverinţa nr. A1 din 3 decembrie 2010 emisă de Primăria Mun. Orşova, astfel cum Ministerul Sănătăţii a susţinut prin înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce priveşte adeverinţa menţionată, nu s-au produs dovezi că sunt false cele înscrise în cuprinsul acesteia în sensul că spaţiul situat în Orşova, Complex comercial, C.C. este situat într-un centru comercial de mare suprafaţă, respectiv 1.700 m.p., P+1, într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate, unde se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică.
Mai mult, din înscrisurile depuse la Dosarul nr. 1798/101/2011 rezultă că imobilul denumit “C.C.C.” Orşova are o suprafaţă totală de 2.404,09 m.p.
Astfel cum rezultă din încheierea din 2 decembrie 2011 a instanţei de fond, reclamanta a solilcitat încuviinţarea unei expertize tehnice, specialitatea construcţii, această probă fiind respinsă de instanţa de fond ca nefiind utilă cauzei.
În mod corect, faţă de cele menţionate anterior, această cerere de probatorii a fost respinsă, întrucât scopul în care a fost solicitată proba cu expertiză de către reclamantă, respectiv, acela de a se stabili de către expert dacă imobilul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerat centru comercial de mare suprafaţă, excede competenţelor acestuia, instanţa de judedcată fiind singura în măsură să interpreteze şi să aplice dispoziţiile legale în raport de situaţiile de fapt şi ipoteze determinate.
În altă ordine, prin O.U.G. nr. 130/2010 cu aplicare de la 30 decembrie 2010, au fost abrogate dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care prevedeau că “(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate înfiinţa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, definite conform legii, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dovada încadrării spaţiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află”.
În acest context, chiar dacă cererea de autorizare a intimatei-pârâte a fost analizată în raport cu dispoziţiile legale de la data formulării acesteia, o cerere în sensul anulării autorizaţiei de funcţionare pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia, cu invocarea dispoziţiilor legale abrogate, este lipsită de un folos practic.
De altfel, în cauză, nu a fost justificată/dovedită nici vătămarea în condiţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă SC V. SRL.
Respinge recursul declarat de SC T. SRL împotriva sentinţei nr. 34 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6055/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 6057/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
