ICCJ. Decizia nr. 6050/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6050/2013
Dosar nr. 324/42/2011
Şedinţa publică de la 9 iulie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4082/105/2010, reclamanta SC M. SA, prin administrator judiciar R. SPRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Prahova şi A.F.P.C. Floreşti anularea deciziei din 28 ianuarie 2010, emisă de A.F.P.C. Floreşti şi a notei din 23 noiembrie 2009, emisă de A.F.P.C. Floreşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 308 din 11 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2985/105/2007, a fost deschisă procedura de insolvenţă a SC M. SA care şi-a manifestat intenţia de reorganizare judiciară şi a propus un grafic de plăţi, votat şi aprobat de Adunarea creditorilor, plan ce a fost confirmat de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 138 din 11 februarie 2008, a Tribunalului Prahova.
A mai arătat reclamanta că a virat până în prezent toate ratele scadente conform graficului de plăţi din cadrul planului de reorganizare judiciara în contul X1, „Venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare”, iar ultimei plăţi din data de 28 septembrie 2009, în sumă de 600.000 RON, organul fiscal i-a dat o altă destinaţie, în mod nelegal.
Împotriva notei din 23 noiembrie 2009, reclamanta a formulat în termenul legal contestaţia din 16 decembrie 2009, înregistrată la A.F.P.C. Floreşti, prin care a solicitat organului fiscal competent anularea notei din 23 noiembrie 2009.
S-a mai precizat că prin nota din 23 noiembrie 2009 A.F.P.C. Floreşti a stins în conformitate cu art. 115 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii insolvenţei, în ordinea vechimii, considerându-se că, întrucât pentru societate a fost deschisă procedura insolvenţei începând cu data de 11 iunie 2007, acesteia i se aplică prevederea specială pentru debitorii aflaţi sub incidenta Legii nr. 85/2006, considerând că poate efectua stingerea datoriilor-conform art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 fără o distribuţie prealabilă, conform art. 114 alin. (2).
A arătat reclamanta că a creditat cu bună ştiinţa contul, ceea ce reprezintă, conform codificărilor, „Venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare” şi nu a solicitat creditarea unui alt cont bugetar, astfel că organul fiscal nu avea dreptul să crediteze unul din conturile unice.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, D.G.F.P. Prahova a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova pentru considerentul că suma aflată în litigiu este de 600.000 RON, peste pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 509 din data de 24 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de pârâtă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite, formulată de reclamanta SC M. SA, prin administrator judiciar R. SPRL, în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Prahova şi A.F.P.C. Floreşti în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comerciala şi de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 324/42/2011.
La termenul din 4 mai 2011, Curtea a dispus introducerea în cauză a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Prahova şi la termenul din 25 mai 2011, la cererea reclamantei a dispus administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză contabilă, în cauză fiind efectuată expertiză contabilă.
Prin sentinţa nr. 327 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M. SA, a anulat decizia din 28 ianuarie 2010 emisă de A.F.P.C. Floreşti şi nota din 23 noiembrie 2009 a A.F.P.C. Floreşti şi a obligat pârâtele la 2.050 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Reclamanta a înscris corect suma de 600.000 RON, achitată cu O.P. din 28 septembrie 2009, reprezentând contravaloare rată trimestrul III 2009, grafic plăţi reorganizare, în contul de virament nr. X1, reprezentând „Venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare”, deoarece se afla sub incidenţa Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.
Organul fiscal A.F.P.C. Floreşti, în mod greşit a modificat destinaţia plăţii şi a creditat conturile unice, încălcând astfel prevederile art. 114 alin. (24) din O.G. nr. 92/2003, republicată, care stipulează că pentru creanţele fiscale administrate de A.N.A.F., organul fiscal va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată, la cererea debitorului, deoarece organul fiscal nu a respectat destinaţia sumei de 600.000 RON, înscrisă de reclamantă pe documentul de plată, respectiv O.P. din 28 septembrie 2009, creditând contul unic şi distribuind sumele fără acceptul debitorului.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs D.G.F.P. Prahova în nume propriu şi în numele A.F.P.C. Floreşti precum şi al Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prahova, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac se arată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că prin întocmirea notei de compensare din 23 noiembrie 2009 organul fiscal a încălcat dispoziţiile legale.
Se mai arată că organul fiscal a respectat întocmai prevederile C. proc. fisc. În opinia recurentei modificările legislative apărute în cuprinsul art. 115 au fost determinate de situaţiile ivite în practică, când agenţii economici aflaţi sub protecţia legii insolvenţei, refuzau să-şi achite obligaţiile declarate după data deschiderii procedurii, aducând grave prejudicii bugetului general consolidat.
Mai susţine recurenta că instanţa achiesând la concluziile raportului de expertiză contabilă dispus în cauză, a reţinut că organul fiscal nu avea posibilitatea legală de distribuire a sumei de 600.000 RON din contul în care a fost vărsat de debitoare, în alt cont, în vederea stingerii obligaţiilor fiscale restante.
În ceea ce priveşte modul de distribuire a sumelor dintr-un cont în altul, se solicită de recurentă să se constate că în cuprinsul art. 115 C. proc. fisc. nu se prevede stingerea reglementată de acesta se face doar cu sumele virate în contul unic.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin referatul din 23 noiembrie 2009, întocmit de A.F.P.C. Floreşti s-a aprobat compensarea sumelor achitate în contul X1, cu O.P. din 28 septembrie 2009 de către SC M. SA, în sumă de 600.000 RON, cu obligaţiile de plată scadente şi neachitate de această societate, invocându-se prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicat, cu modificările şi completările ulterioare, privind colectarea creanţelor bugetare.
Prin nota privind compensarea obligaţiilor fiscale către bugetul consolidat, emis de A.F.P.C. Floreşti, înregistrată din 23 noiembrie 2009, cu aceeaşi dată, s-a compensat suma de 600.000 RON, virată de SC M. SA cu O.P. din 28 septembrie 2009 în contul X1, „Venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare”, reprezentând contravaloarea ratei trimestrului III 2009, Grafic Plăţi Reorganizare, cu obligaţiile de plată către bugetul de stat şi către alte bugete, scadente şi neachitate de către SC M. SA.
În acest fel au fost stinse obligaţiile fiscale datorate şi neachitate către bugetul general consolidat în sumă de 414.373 RON aferente perioadei 25 aprilie 2009-25 septembrie 2009, respectiv scadente după data deschiderii procedurii insolvenţei, 11 iunie 2007, precum şi cu obligaţii fiscale în sumă de 185.627 RON cuprinse în planul de reorganizare aprobat.
SC M. SA, prin contestaţia din 16 decembrie 2009, înregistrată la A.F.P.C. Floreşti din 16 decembrie 2009, a considerat că organul fiscal nu poate schimba destinaţia sumei de 600.000 RON, în scopul compensării obligaţiilor către bugetul de stat şi către alte bugete, contestând aplicare prevederilor art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, republicată, care de fapt, se referă la ordinea stingerii datoriilor de către debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
A.F.P.C. Floreşti prin decizia din 28 ianuarie 2010 a respins ca neîntemeiată contestaţia depusă de SC M. SA, împotriva notei privind distribuirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor obligaţii către bugetul general consolidat din 23 noiembrie 2009 şi înregistrată la societate din 27 noiembrie 2009.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei se reţine faptul că SC M. SA se afla în procedura de insolvenţă începând cu data de 11 iunie 2007 conform sentinţei nr. 308 din 11 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2985/105/2007 şi în procedura de reorganizare începând cu data de 11 februarie 2008, conform sentinţei nr. 138 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Prahova.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011, SC M. SA a intrat sub administrarea fiscală a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prahova.
În planul de reorganizare aprobat de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 138 din 11 februarie 2008 au fost cuprinse sumele cu care D.G.F.P. Prahova, A.F.P.C. Floreşti s-a înscris la masa credală, datorate de debitor la data deschiderii procedurii insolvenţei anume, 11 iunie 2007.
Sub acest aspect, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, urmare a confirmării de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 138 din 11 februarie 2008, planul de reorganizare este obligatoriu pentru debitor, creditori şi toate organele implicate în procedura respectivă, astfel încât creditoarea D.G.F.P. Prahova trebuia să respecte destinaţia plăţilor efectuate de către debitoare conform planului de reorganizare.
A.F.P.C. Floreşti a considerat că întrucât SC M. SA a intrat în procedura insolvenţei la data de 11 iunie 2007, aceasta nu intră sub incidenţa prevederilor art. 114 alin. (22) şi alin. (27) din O.G. nr. 92/2003, care prevede că distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz proporţional cu obligaţiile datorate, iar în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori debitorii se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cu modificările ulterioare, sau debitorii se află în executare silită şi efectuează plăţi după comunicarea somaţiei, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169 după caz, indiferent de tipul de creanţă.
Art. 115 din O.G. nr. 92/2003 a fost modificat prin O.G. nr. 47/2007, art. I, pct. 18 şi a intrat în vigoare, în conformitate cu prevederile art. II, alin. (1) din O.G. nr. 47/2007, la 3 zile de la data publicării în M. Of. din 31 august 2007, respectiv la data de 3 septembrie 2007, cât şi prin O.U.G. nr. 46/2009.
Alin. (21) şi alin. (26) ale art. 114 din O.G. nr. 92/2003 au fost introduse prin O.G. nr. 47/2007, art. I, pct. 17 şi au intrat în vigoare, în conformitate cu art. III, alin. (1), începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Alin. (27) al aceluiaşi articol a fost introdus prin O.U.G. nr. 19/2008 şi a intrat în vigoare la data de 3 martie 2008.
Faţă de cele precizate anterior se reţin următoarele concluzii.
Modificările legislative aduse O.G. nr. 92/2003 prin O.G. nr. 47/2007 la art. 114 şi art. 115 au intrat în vigoare după data deschiderii procedurii insolvenţei a SC M. SA, respectiv 11 iunie 2007.
SC M. SA şi-a achitat creanţa datorată bugetului de stat conform graficului de reorganizare judiciară astfel cum a fost aprobat, în contul X1, „Venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare”, în conformitate cu art. 114 alin. (25) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cont distinct, diferit de cele două conturi unice la care face referire ordonanţa şi din care, organul fiscal poate face distribuirea sumelor.
În nota din 23 noiembrie 2009, A.F.P.C. Floreşti a consemnat faptul că distribuirea se va efectua cu data plăţii respectiv 28 septembrie 2009, fără a ţine cont de prevederile O.G. nr. 92/2003, republicată, respectiv de art. 114 alin. (2) din actul normativ menţionat, care face referire la distribuirea sumelor achitate în contul unic, în condiţiile în care, suma de 600.000 RON, reprezentând contravaloarea ratei trimestrului III 2009, Grafic Plăţi reorganizare, a fost achitată de SC M. SA , în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, republicată, într-un cont distinct, altul decât conturile unice.
Totodată, mai trebuie precizat faptul că prin nota din 23 noiembrie 2009, A.F.P.C. Floreşti a reţinut în mod eronat aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, republicată, referitoare la ordinea stingerii datoriilor, fără a le corobora cu prevederile art. 114 alin. (27) din actul normativ menţionat şi fără a ţine cont de faptul că suma de 600.000 RON a fost virată de către SC M. SA, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 republicată, într-un cont distinct, altul decât cele două conturi unice.
Cu toate acestea, A.F.P.C. Floreşti a modificat destinaţia plăţii şi a creditat conturile unice, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 92/2003, republicată, respectiv a dispoziţiilor art. 114 alin. (24), care prevăd că pentru creanţele fiscale administrate de A.N.A.F., organul fiscal va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată, la cererea debitorului.
În concluzie, suma în discuţie a avut o destinaţie precisă şi anume stingerea unor creanţe prevăzute în planul de reorganizare şi în graficul de plăţi confirmat de judecătorul sindic, organul fiscal având numai posibilitatea de a contesta cele stabilite prin Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nicidecum de a proceda la redistribuirea sumei de 600.000 RON.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2356 din 15 februarie 2012 pronunţată în Dosar nr. 11/42/2011, s-a pronunţat în sensul celor anterior menţionate. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (1) şi (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ definesc „contenciosul administrativ” ca fiind „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”. Cum acţiunea reclamantului nu se circumscrie prevederilor legale mai sus citate, nici sub aspectul subiectului de sezină, care, în speţă, nu este o autoritate publică, nici sub aspectul obiectului acţiunii, care nu este un act administrativ, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acţiunea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova în nume propriu şi în numele A.F.P.C. Floreşti precum şi al Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Prahova împotriva sentinţei nr. 327 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6040/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6051/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
