ICCJ. Decizia nr. 6075/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6075/2013
Dosar nr. 4775/86/2011
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 mai 2011 şi înregistrată sub nr. 4775/86/2011, reclamanta Clubul Sportiv municipal S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Suceava să se dispună:
- anularea art. II „Abaterile de la legalitatea şi regularitate constatate, care au determinat producerea de prejudicii”, pct. 1 „Nerespectarea legalităţii şi regularităţii, precum şi a principiilor de economicitate şi eficienţă în utilizarea fondurilor publice constatate la achiziţia patinoarului artificial cu suprafaţă uscată”, lit. a)-g) din procesul-verbal de constatare din 22 septembrie 2010 întocmit de către I.V. şi M.V. în calitate de auditori publici externi la Camera de Conturi Suceava, ca fiind nelegal.
Prin sentinţa nr. 6560 din 27 octombrie 2011 Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Suceava, privind pe reclamantul Clubul Sportiv Municipal S. în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Suceava.
A reţinut instanţa că procesul-verbal contestat este un act administrativ emis de o autoritate în regim de putere publică, însă având în vedere faptul că la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, camerele de conturi judeţene sunt lipsite de personalitate juridică, instanţa a apreciat că, deşi organul emitent este cel corespunzător unităţii administrativ-teritoriale locale, litigiul care se naşte din actele contestate se soluţionează de secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Suceava, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând şi anularea deciziei nr. 38 emisă de pârâtă prin care s-au valorificat constatările procesului verbal evocat .
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin sentinţa nr. 63 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Camera de Conturi Suceava şi a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Municipal S., în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Suceava şi Curtea de Conturi a României.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că procesul-verbal de constatare din 22 septembrie 2010 întocmit de Camera de Conturi Suceava este un act administrativ de autoritate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât emană de la o autoritate publică, reprezintă manifestarea de voinţă a acesteia concretizată prin raportare la lege. Astfel, la art. II pct. 1 al acestuia s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea de prejudicii datorate încălcării unor principii de economicitate şi eficienţă în utilizarea fondurile publice cu ocazia achiziţiei de către reclamant a patinoarului artificial cu suprafaţă uscată.
Totodată, în cuprinsul acestuia s-au stabilit abaterile financiare, faptele cauzatoare de prejudicii, cu indicarea persoanelor responsabile.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reţine că în perioada octombrie-decembrie 2009 a fost desfăşurată o procedură de atribuire având ca obiect achiziţionarea unui patinoar cu suprafaţă artificială uscată. Prin procesul-verbal de constatare din 22 septembrie 2010 s-a reţinut că această procedură s-a desfăşurat cu încălcări.
Astfel, instanţa a reţinut că patinoarul a fost calificat ca fiind o construcţie provizorie, fapt constatat şi prin procesul-verbal din 20 aprilie 2010 prin care reclamantul a fost sancţionat contravenţional pentru lipsa certificatului de urbanism.
Ulterior, reclamantul a intrat în legalitate cu privire la acest aspect, consimţind asupra omisiunii sesizate, şi, implicit, asupra naturii construcţiei.
Curtea a apreciat în sensul anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 34/2006, care conferă explicit patinoarelor caracterul unor lucrări de investiţie, reţinând că reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, avea obligaţia, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, să realizeze/să obţină cu ocazia desfăşurării procedurii: proiectul de execuţie, certificatul de urbanism, autorizaţie de construire, o estimare a valorii investiţiei, exigenţe pe care aceasta nu le-a îndeplinit.
Contrar susţinerilor reclamantului, valoarea estimată a achiziţiei nu trebuia făcută de Ministerul Tineretului şi Sportului, care avea doar calitatea de ordonator de credite, ci de Clubul Sportiv Municipal S., autoritate contractantă în sensul O.U.G. nr. 34/2006.
Legat de acest aspect, instanţa a reţinut că în mod corect Curtea de Conturi a constatat că pentru valoarea de 503.000 RON estimată pentru achiziţia şi montarea patinoarului în suprafaţă artificială uscată, prevăzută în programul de achiziţii publice şi în anunţul de participare la procedura de achiziţii publice, licitaţie deschisă, nu s-au prezentat documente de justificare, fiind estimată în funcţie de finanţarea transmisă de minister, din care s-a dedus valoarea TVA (600.000 RON cu TVA, 504.000 RON fără TVA).
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a răsturnat nici concluzia pârâtei referitoare la faptul că înregistrarea în evidenţa contabilă s-a făcut la data plăţii facturii, fără ca la acea dată să fi avut loc recepţia la terminarea lucrărilor sau recepţia finală.
3. Recursul formulat de Clubul Sportiv Municipal Suceava.
Prin motivele de recurs formulate a fost criticată soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
În primul rând, recurentul a arătat că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recurentul a arătat că a sesizat Tribunalul Suceava cu acţiunea introductivă, având în vedere atât emitentul actului administrativ atacat, cât şi valoarea sumei menţionată în actul administrativ contestat, însă instanţa în mod greşit şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel.
Recurentul a adus critici şi pe fondul cauzei, arătând pe larg situaţia de fapt ce a condus la dobândirea contractului de achiziţie publică având ca obiect furnizarea patinoarului artificial cu suprafaţă uscată.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv a deciziei emisă de Camera de Conturi Suceava .
Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispoziţiile art. 228 din regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, care stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Clubul Sportiv Municipal S. împotriva sentinţei nr. 63 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6066/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6076/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
