ICCJ. Decizia nr. 6010/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6010 /2013
Dosar nr. 1308/44/2012
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta SC B. SRL Brăila, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Brăila, suspendarea executării şi a efectelor deciziei nr. X1 din 31 octombrie 2012 de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, privind constatarea pierderii valabilităţii eşalonării la plată; deciziei nr. X2 din 31 octombrie 2012 de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere, privind pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere; deciziei de impunere nr. X3 din 31 octombrie 2012 privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale, privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor ca diferenţe în minus în cuantum total de (-410.413 RON); deciziei nr. X1 din 31 octombrie 2012 referitoare la obligaţiilor de plată accesorii reprezentând penalităţi, privind calculul penalităţilor în cuantum de 2.148.714 RON sume rămase de plată din eşalonare +214.871 RON penalităţi de 10%; deciziei nr. X4 din 1 noiembrie 2012 referitoare la obligaţiile de plată accesorii, privind calculul accesoriilor în cuantum de 431.673 RON, documente emise de Administraţia Finanţelor Publice Brăila, primite cu adresa de înaintare din 13 noiembrie 2012, înregistrată la SC B. SRL, din 15 noiembrie 2012; deciziei nr. X5 din 12 octombrie 2012 referitoare la obligaţiile de plată accesorii de 167.516 RON înregistrată la reclamantă din 29 noiembrie 2012; prin care reclamanta este obligată la plata sumei totale de 2.962.774 RON reprezentând: 2.148.714 RON sume rămase de plată din eşalonare, conform deciziei nr. X1 din 31 octombrie 2012; 214.871 RON penalitate de 10%, conform deciziei nr. X1 din 31 octombrie 2012; 431.673 RON calculul accesoriilor, conform deciziei nr. X4 din 1 noiembrie 2012; 167.516 RON calculul accesoriilor, conform deciziei nr. X5 din 12 octombrie 2012 până la soluţionarea definitivă a Contestaţiei administrative înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice Brăila din 28 noiembrie 2012 emise de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestor acte ca fiind nelegale şi netemeinice.
Prin sentinţa civilă nr. 648 din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea actelor administrative contestate până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, reclamanta a făcut dovada întrunirii condiţiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat şi a existenţei unei pagube iminente.
Instanţa de fond a mai precizat că în cadrul procedurii de suspendare, instanţa nu trebuie să analizeze aceste motive ci doar să constate că ele au fost invocate şi că ar putea conduce la desfiinţarea actului atacat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Brăila a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). De asemenea, a invocat şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., instanţa de recurs urmând să examineze cauza sub toate aspectele.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Brăila, deşi în încheierea de şedinţă din data de 13 decembrie 2012 s-a consemnat faptul că instanţa urmează să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar în motivarea sentinţei atacate s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă, în dispozitivul hotărârii recurate, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la aceasta excepţie.
Recurenta consideră că instanţa de fond, în mod eronat a reţinut că Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila are calitate procesuală pasivă, dispunând suspendarea unor acte administrative care nu sunt emise de către aceasta.
Deşi din actele dosarului reiese faptul ca, actele a căror suspendare se solicită sunt emise de către Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Brăila, care este structură organizatorică distinctă faţă de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Brăila, conform ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2731/2010 şi ordinului preşedintelui Aagenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3831/2012, instanţa de fond a reţinut eronat în motivarea sentinţei pronunţate că Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Brăila are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea simplei nemulţumiri a reclamantei faţă de concluziile actului de control, nemulţumire declinată prin contestaţia formulată în cauză, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa în motivarea hotărârii recurate.
Recurenta consideră că emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., iar intimata-reclamantă nu se poate sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligaţie constituţională.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că în cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.
Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.
Ori, aşa cum s-a arătat deja, potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., care se regăseşte şi în cauza Albina contra României, noţiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanţă a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză.
În baza prevederilor art. 11 din Constituţia României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, aşa încât de la data ratificării face parte din dreptul intern, motiv pentru care judecătorul naţional are obligaţia legală de a aplica atât prevederile Convenţiei, cât şi cele ale jurisprudenţei Curţii, care împreună se constituie în blocul de convenţionalitate.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale cu privire la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea actelor administrative contestate.
Mai precis, instanţa de fond nu a analizat situaţia factuală existentă în speţă, în raport de probele administrate în cauză de către părţi.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, urmând ca hotărârea să fie motivată corespunzător cu cerinţele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de toate părţile implicate în litigiu.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Brăila împotriva sentinţei nr. 648 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6091/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5976/2013. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
