ICCJ. Decizia nr. 6058/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6058/2013
Dosar nr. 7881/2/2012
Şedinţa publică de la 9 iulie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul excepţiei de nelegalitate şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea depusă la data de 04 mai 2012 în Dosarul nr. 1680/87/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, (dosar având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 894 din 14 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman), reclamanta P.D. a invocat, în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Teleorman şi M.A.I., excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 2 teza I din Ordinul M.A.I. din 26 august 2010, faţă de prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 111 din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 din Legea nr. 118/2010.
În motivare, reclamanta a arătat că prin art. 2 teza I din O.M.A.I. din 26 august 2010 s-a dispus transformarea postului corespunzător funcţiei contractuale de execuţie de consilier pentru afaceri europene din cadrul C.A.E. într-un post corespunzător funcţiei publice de execuţie de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare, în cadrul S.C.L., C.A., A.A.C.R.A.A.P.E.R.A.P.L. din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Teleorman.
Reclamanta a arătat că, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile şi exercitând obligaţiile ce decurg din această calitate. În consecinţă, o astfel de funcţie contractuală nu poate fi transformată în funcţie publică printr-un act administrativ, întrucât regimul său legal este stabilit printr-un act normativ cu valoare de lege organică. Or, prin art. 2 teza I din O.M.A.I. din 2010 s-a dispus tocmai schimbarea naturii legale a funcţiei de consilier pentru afaceri europene, din funcţie contractuală în funcţie publică, încălcându-se astfel prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003. În măsura în care s-ar fi dorit desfiinţarea acestui post contractual ca urmare a reorganizării activităţii instituţiei pentru care postul era aprobat, atunci ar fi trebuit urmate prevederile Codului muncii privind desfiinţarea postului şi emiterea deciziei de concediere, însă în speţă nu au fost aplicate prevederile C. muncii, contractul de muncă încheiat pentru ocuparea funcţiei contractuale rămânând în fiinţă.
În al doilea rând, reclamanta a arătat că Legea nr. 188/1999 nu recunoaşte instituţia "transformării" posturilor contractuale în posturi aferente funcţiei publice, ci numai transformarea posturilor aferente funcţiilor publice în posturi de natură contractuală, atunci când constată că atribuţiile funcţiei nu presupun exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum rezultă din art. 111 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta a susţinut că ceea ce s-a dorit a se realiza, în fapt, prin "transformarea" postului contractual este reglementat de Legea nr. 188/1999 prin art. 111 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 107 alin. (1) lit. b), respectiv modificarea calităţii postului prin stabilirea şi avizarea unor funcţii publice. Potrivit art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a solicita A.N.F.P. avizul privind funcţiile publice pentru modificarea calităţii posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau 5. Art. 111 alin. (10 din Legea nr. 188/1999 stabileşte obligaţia autorităţilor si instituţiilor publice de a stabili funcţii publice, cu avizul A.N.F.P., dacă cel puţin 70% dintre atribuţiile fiecărui post presupun exercitarea prerogativelor de putere publica.
Ca atare, pentru modificarea calităţii postului, era necesar, în opinia reclamantei, pe de o parte, ca cel puţin 70% din atribuţiile postului de consilier pentru afaceri europene să presupună exercitarea prerogativelor de putere publică, respectiv ca M.A.I. să solicite A.N.F.P. avizul pentru modificarea calităţii postului. Numai după îndeplinirea acestor condiţii se putea dispune modificarea calităţii postului de consilier pentru afaceri europene din funcţie contractuală în funcţie publică.
Or, reclamanta a arătat că prima condiţie nu putea fi îndeplinită, întrucât regimul legal al funcţiei de consilier pentru afaceri europene este stabilit printr-un act normativ de nivelul legii organice, iar în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, nu există sau cel puţin nu i-a fost comunicat avizul A.N.F.P. referitor la modificarea calităţii postului de consilier pentru afaceri europene. De altfel, prin adresa din 08 octombrie 2010, A.N.F.P. a comunicat că transformarea postului contractual de consilier pentru afaceri europene nu se poate face decât cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 19/2003.
În al treilea rând, reclamanta a arătat că, prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, s-a dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor şi a altor drepturi salariale. În aplicarea acestui act normativ, indicat drept temei legal în preambulul actului administrativ atacat, M.A.I. a solicitat prefecţilor, prin radiograma din 17 iunie 2010, sa dispună măsurile necesare pentru întocmirea proiectelor pentru organigrama Instituţiei Prefectului şi statul de personal aferent corespunzător fondului de salarii diminuat cu 25% si numărului de personal corelat cu mărimea acestuia. Reclamanta a susţinut că măsurile dispuse prin Ordinul M.A.I. din 2010 au avut ca efect atât diminuarea salariilor individuale şi a sporurilor si indemnizaţiilor aferente cu 25%, cat si diminuarea numărului de posturi cu 25%, în mod simultan, efectul fiind ca s-a realizat diminuarea fondului de salarii cu mult peste 25%. Dacă pentru măsura diminuării salariilor cu 25% a existat temei legal, în opinia reclamantei, pentru măsura diminuării numărului de posturi cu 25% nu a existat niciun temei legal, consecinţa fiind că fondul de salarii al Instituţiei Prefectului Judeţului Teleorman a fost diminuat cu aproape 33%, cu mult peste limita de 25% impusă de art. 1 din Legea nr. 118/2010.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 19/2003, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 118/2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1680/87/2011, excepţia de nelegalitate a fost trimisă în vederea repartizării aleatorii la un complet de fond, dispunându-se totodată suspendarea judecării recursului până la soluţionarea acestei excepţii.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19 iunie 2012 în Dosarul nr. 1680/87/2011, pârâtul M.A.I. a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 111 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, fiind vorba despre un post natură contractuală care a fost stabilit şi avizat ca funcţie publică de execuţie de consilier juridic, grad profesional asistent, postul fiind transformat ca urmare a procesului de reorganizare a Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman. A precizat că ordinul contestat a fost emis în baza art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 şi a avizului A.N.F.P. din 05 august 2010.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16 noiembrie 2012, pârâta Instituţia Prefectului judeţului Teleorman a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, nefiind îndeplinite condiţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ordinul respectiv nefiind un act administrativ, ci o operaţiune administrativă.
Curtea de apel a respins această excepţie de inadmisibilitate în şedinţa publică din 06 decembrie 2012 pentru considerentele expuse în practicaua sentinţei.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 7116 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin art. 2 teza I din O.M.A.I. din 26 august 2010 s-a aprobat, ca urmare a reorganizării, transformarea unui post corespunzător funcţiei contractuale de execuţie de consilier pentru afaceri europene din cadrul C.A.E. într-un post corespunzător funcţiei publice de execuţie de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare, în cadrul S.C.L., C.A., A.A.C.R.A.A.P.E.R.A.L. din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman.
Acest ordin a fost emis, potrivit menţiunilor din preambulul său, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 30/2007, Legii nr. 11/2010, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2004, H.G. nr. 416/2007, H.G. nr. 460/2006 şi având în vedere adresa Instituţiei Prefectului Judeţului Teleorman din 24 august 2010 (filele 125-129 din Dosarul nr. 1680/87/2011 al Curţii de Apel Bucureşti), care cuprinde solicitarea de aprobare a noii structuri organizatorice a instituţiei, având în vedere radiograma M.A.I. din 19 august 2010 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare restabilirii echilibrului bugetar.
Noua structură organizatorică a instituţiei, care a fost aprobată de către ministrul administraţiei şi internelor, a fost avizată în prealabil de A.N.F.P., care a emis avizul din 05 august 2010 pentru funcţiile publice din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman (fila 124 din Dosarul nr. 1680/87/2011 al Curţii de Apel Bucureşti) la solicitarea M.A.I. din 2010, înregistrată la sediul Agenţiei din 2010.
A mai reţinut curtea de apel că este neîntemeiată susţinerea reclamantei, în sensul că art. 2 teza I din O.M.A.I. din 26 august 2010 ar încălca prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 111 din Legea nr. 188/1999, iar dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, în niciun caz nu ar putea fi interpretare în maniera prezentată de reclamantă, respectiv că o funcţie contractuală nu poate fi transformată în funcţie publică printr-un act administrativ.
Posibilitatea acestei transformări rezultă expres din cuprinsul reglementării art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat), potrivit căreia „persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală, care au fost stabilite şi avizate în funcţii publice, vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice”.
În legătură cu lipsa de temei legal a reorganizării, invocată de reclamantă, curtea de apel a constatat că, potrivit art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006, prefectul are dreptul de a stabili organizarea şi funcţionarea instituţiei, iar menţionarea postului contractual de consilier pentru afaceri europene în cadrul art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003 nu înseamnă că acesta nu poate fi transformat într-o funcţie publică, cu respectarea condiţiilor de aprobare şi avizare prevăzute de legiuitor în art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reţinut că, deşi majoritatea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 reglementează diminuarea cu anumite procente a drepturilor salariale, indemnizaţiilor, ajutoarelor sociale etc., totuşi în art. 16 alin. (2) din acest act normativ se face referire şi la aplicarea unor politici de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.
În concluzie, curtea de apel a constatat că prevederile art. 2 teza I din O.M.A.I. din 26 august 2010, analizate prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă nu contravin dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 111 din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 din Legea nr. 118/2010, excepţia de nelegalitate fiind neîntemeiată.
3. Recursul reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta P.D., solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile ar. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta - reclamantă a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, sub următoarele aspecte:
- Instanţa a reţinut greşit, fără temei legal, că art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 permite transformarea funcţiilor contractuale în funcţii publice, în realitate legea reglementând numai transformarea posturilor aferente funcţiilor publice în posturi de natură contractuală (art. 111 alin. (5)).
Or, distincţia între "transformarea" reglementată de art. 111 alin. (5) din Legea nr. l88/1999 şi "modificarea calităţii postului" reglementata de art. 111 alin. (1) din acelaşi act normativ nu este numai de natură terminologică, ci şi una care ţine de esenţa raporturilor de serviciu sub imperiul Legii nr. 188/1999, întrucât modificarea calităţii postului înseamnă, pe lângă îndeplinirea cerinţei ca cel puţin 70% dintre atribuţiile postului să implice exercitarea prerogativelor de putere publică, şi necesitatea avizării prealabile şi exprese de către A.N.F.P., conform art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
- O.U.G. nr. 19/2003 interzice modificarea calităţii postului de consilier pentru afaceri europene din post de natură contractuală în post aferent unei funcţii publice, fapt confirmat şi prin adresa din 8 octombrie 2010 a A.N.F.P.
- Actul administrativ atacat a depăşit limitele stabilite prin Legea nr. 118/2010, care prin art. 1 a dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor, sporurilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, măsură de excepţie, de strictă interpretare şi aplicare.
În acest sens, recurenta - reclamantă a subliniat că, în pofida celor reţinute de instanţa de fond, faptul ca art. 16 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 face referire la aplicarea unor politici de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării masurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010 nu are semnificaţia faptului că prin cumularea unor măsuri de reducere diferite se poate depăşi plafonul maxim de reducere de 25% din fondul de salarii.
4. Apărările intimaţilor
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, M.A.I. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „persoanele încadrate cu contract individual de munca pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice", în acest sens, menţionăm că recurenta-reclamantă figurează în Statul de personal transmis de către Instituţia Prefectului - Judeţul Teleorman, aferent lunii aprilie 2012, ocupând postul corespunzător funcţiei publice de execuţie de consilier juridic grad profesional asistent.
Ordinul M.A.I. din 2010 privind modificarea Anexei nr. 5 a şi 5 b a Ordinului din 2010 al ministrului afacerilor interne privind repartizarea numărului de posturi pentru M.A.I. în anul 2010 - componenta administraţie publică, a fost emis în baza prevederilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare, şi a avizului din 05 august 2010 al A.N.F.P., ca urmare a solicitării Instituţiei Prefectului - Judeţul Teleorman, înregistrată din 24 august 2010, în aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
4.2. Instituţia Prefectului Judeţului Teleorman a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a arătat că, analizând prevederile art. 2 teza I din Ordinul M.A.I. din 26 august 2010, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamanta în susţinerea excepţiei ce face obiectul prezentului dosar, în mod temeinic, Curtea de apel, a constat că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 111 din Legea nr. 88/1999 şi art. 1 din Legea nr. 118/2010.
Noua structură organizatorică a instituţiei, care a fost aprobata de către ministrul administraţiei şi internelor, a fost avizată în prealabil de A.N.F.P., care a emis avizul din 05 august 2010 pentru funcţiile publice din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman, la solicitarea M.A.I. din 2010, înregistrată la sediul Agenţiei din 2010.
Cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 118/2010, Curtea în mod temeinic a reţinut că în art. 16 alin. (2) din acest act normativ se face referire şi la aplicarea unor politici de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta - reclamantă a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzute în art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 2 teza I din Ordinul M.A.I. din 26 august 2010, privind modificarea Anexei nr. 5 a şi nr. 5b a Ordinului din 2010 al M.A.I. privind repartizarea numărului de posturi pentru M.A.I. în anul 2010 componenţa administraţiei publică.
Prin art. 1 din ordinul menţionat s-a dispus diminuarea numărului de posturi repartizat Instituţiei Prefectului Judeţului Teleorman până la numărul de 43 de posturi, ca urmare a desfiinţării, prin reorganizare, a mai multor posturi enumerate expres, iar prin art. 2, vizat de excepţia de nelegalitate, s-a aprobat, urmare a reorganizării, transformarea unui post corespunzător funcţiei contractuale de execuţie de consilier pentru afaceri europene din cadrul C.A.E. într-un post corespunzător funcţiei publice de execuţie de consilier juridic clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare, în cadrul S.C.L., C.A., A.A.C.R.A.A.P.E.R.A.L.
Prima instanţă a reţinut corect şi cu o motivare adecvată că art. 2 din Ordinul M.A.I. din 26 august 2010 nu contravine dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) şi art. 111 din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 din Legea nr. 118/2010, instanţa de control judiciar ajungând la rândul său, după propria evaluare a cadrului normativ incident speţei, la concluzia că norma administrativă atacată nu contravine prevederilor cu forţă juridică superioară invocate de recurenta - reclamantă.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, măsurile de reorganizare şi modificare a numărului de posturi din cadrul M.A.I. în anul 2010 au fost adoptate în contextul aplicării Legii nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care, pe lângă reducerea temporară a drepturilor salariale şi a altor categorii de drepturi prevăzute expres în cuprinsul legii, a făcut referire şi la aplicarea în viitor a unor politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare aprobate, normă care conferea autorităţilor şi instituţiilor publice angajatoare o marjă largă de apreciere în adoptarea măsurilor adecvate scopului propus, după cum a reţinut şi Curtea Constituţională în mai multe decizii prin care a soluţionat excepţii de neconstituţionalitate ale actului normativ în discuţie (e.g, Decizia nr. 259 din 20 martie 2012).
Recurenta - reclamantă a invocat şi încălcarea art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, potrivit căruia consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract de muncă, beneficiind de drepturile şi exercitând obligaţiile ce decurg din această calitate.
Numirea în funcţie, atribuţiile şi responsabilitatea consilierilor pentru afaceri europene se realizează însă prin ordin al conducătorului autorităţii sau instituţiei angajatoare, conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 19/2003, iar potrivit art. 111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 140/2010, începând cu data de 11 iulie 2010 (deci în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat) autorităţilor şi instituţiilor publice, care aveau prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală care presupuneau exercitarea unor atribuţii dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3) li s-a impus obligaţia de a stabili funcţii publice în condiţiile art. 107, cu avizul A.N.F.P.
În speţă, această condiţie obligatorie a fost îndeplinită, în sensul că, urmare a demersurilor efectuate de M.A.I., A.N.F.P. a emis avizul din 5 august 2010, pentru funcţiile publice din cadrul Instituţiei Prefectului - Judeţul Teleorman, astfel că, după cum a reţinut şi prima instanţă, ordinul atacat nu este afectat de vreun viciu de legalitate în ceea ce priveşte aplicarea art. 111 din Legea nr. 188/1999.
Este adevărat că prin adresa din 8 octombrie 2010, răspunzând unei petiţii formulate de recurenta - reclamantă, A.N.F.P. a „opinat” că modificarea calităţii postului de consilier afaceri europene s-a realizat fără respectarea regimului juridic stabilit prin O.U.G. nr. 19/2003, dar opinia astfel exprimată nu poate înlătura efectele avizului obligatoriu pe care aceeaşi A.N.F.P. l-a emis în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, pe baza unei documentaţii în care era menţionată transformarea postului contractual de consilier de afaceri europene în funcţie publică de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de salarizare.
În fine, se impune precizarea că instanţa învestită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate are atribuţia de a examina concordanţa actului administrativ vizat de excepţie cu actele normative cu forţă juridică superioare, fără a putea verifica elemente concrete ţinând de raportul juridic dedus judecăţii instanţei în faţa căreia s-a invocat excepţia.
2. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul de drept al acesteia având în vedere toate considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 9 sau 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei civile nr. 7116 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6164/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5879/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
