ICCJ. Decizia nr. 6255/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6255/2013
Dosar nr. 9665/2/2011
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 31 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de netimbrare invocată din oficiu şi, în consecinţă, a anulat acţiunea formulată de reclamanta SC R.T.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia de primire a cererii de chemare în judecată i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei, obligaţie comunicată reclamantei prin citaţia emisă acesteia pentru termenul din 31 ianuarie 2012, iar reclamanta nu s-a conformat, deşi a fost legal citată pentru acest termen de judecată la sediul indicat ca fiind în Roşiorii de Vede str. Carpaţi nr. 62 B, jud. Teleorman , cu menţiunea de a achita taxele de timbru menţionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.T.I. SRL, prin administrator M.E.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La data de 21 august 2013, administratorul societăţii recurente a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că societatea a fost radiată din registrul comerţului şi a solicitat să se constate, pe cale de excepţie, lipsa capacităţii de folosinţă a recurentei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că excepţia invocată în cauză este întemeiată şi se impune a fi admisă, pentru cele ce se vor arăta în continuare, astfel că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu vor mai face obiectul controlului judiciar.
În materia dreptului procesual civil doctrina a consacrat indubitabil că una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile şi de dobândire a calităţii de parte în procesul civil este aceea ca cel ce se adresează justiţiei să aibă capacitatea de a sta în judecată.
Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual, reflectând în plan procesual capacitatea civilă din dreptul civil material, pornindu-se de la dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, care definesc capacitatea de folosinţă ca fiind capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text „asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe de conducere proprii”.
Astfel, pornind de la acest text de lege, entităţile lipsite de personalitate juridică nu pot sta în proces în calitate de reclamante, neavând deci capacitate procesuală de folosinţă.
Persoanele juridice dobândesc diferit capacitate de folosinţă, după cum sunt supuse sau nu înregistrării, capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice fiind guvernată de principiul specializării consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia „persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut”.
Art. 40 din Decretul nr. 31/1954 prevede cazurile (legale) de încetare a persoanei juridice, iar în speţă a intervenit un astfel de caz.
Capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice ia sfârşit odată cu încetarea acestui subiect de drept.
În speţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, recurenta SC R.T.I. SRL a fost radiată din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Teleorman, ca urmare a încheierii procedurii falimentului, începând cu data de 01 noiembrie 2012, dată de la care societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, respectiv nu mai subzistă ca subiect de drept şi nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de „legitimatio act causam”.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va respinge recursul pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante SC R.T.I. SRL, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă şi inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 657 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante SC R.T.I. SRL
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6166/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
