ICCJ. Decizia nr. 6068/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6068/2013
Dosar nr. 8962/2/2011
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC IT T.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale a solicitat anularea deciziei de respingere a aplicaţiei sale, realizată în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE - AP3 martie 1.1, cuprinsă în Scrisoarea nr. 7091 din 27 iulie 2011 şi a deciziei de respingere a contestaţiei reclamantei cuprinsă în Scrisoarea nr. 8667 din 16 septembrie 2011 şi pe cale de consecinţă să se constate ca legală şi valabilă înregistrarea aplicaţiei pentru apelul de proiecte.
În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că are ca obiect de activitate furnizarea de servicii de IT&C şi a participat la apelul pentru proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE (Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice") AP3-03.1.1, în scopul obţinerii selecţionării pentru accesarea fondurilor structurale europene destinate refacerii/reînnoirii infrastructurii specifice.
Reclamanta a mai arătat că a înregistrat aplicaţia sa on-line, la data de 11 ianuarie 2011, pe site-ul citat, conform instrucţiunilor prezentate pe site-ul www.mcsi.ro. În următoarele 5 zile a depus prin Poşta Română, la data de 17 ianuarie 2011 (a patra zi lucrătoare de la aplicaţia on-line) dosarul de solicitare conţinând toate documentele de eligibilitate necesare.
Reclamanta a susţinut că, negăsind nici un funcţionar la sediul pârâtei pentru predarea coletului conţinând dosarul menţionat, lucrătorul poştal a lăsat, potrivit regulamentului, un aviz la destinatar, acesta având obligaţia de a se deplasa la oficiul poştal de care aparţine şi de a ridica, pe baza avizului, coletul poştal de corespondenţă. Autoritatea pârâtă nu s-a deplasat la oficiul poştal şi nu a ridicat corespondenta, iar coletul poştal s-a întors la expeditor pe motiv că a expirat termenul de păstrare.
Reclamanta a apreciat că pârâtul nu a ţinut cont de situaţia creată prin culpa exclusivă a propriilor funcţionari, care nu au ridicat corespondenţa, determinând astfel returul la expeditor şi nici de explicaţiile şi dovezile pertinente care au însoţit (re)înregistrarea din 1 februarie 2011, de data aceasta prin delegat, şi a contestat decizia comunicată prin scrisoarea de respingere prin plângerea prealabilă nr. 17 din 1 august 2011.
Pârâta i-a respins contestaţia formulată prin Scrisoarea de respingere nr. 8667 din 16 septembrie 2011 luând în considerare înregistrarea Dosarului din 1 februarie 2011, pe care a apreciat-o ca fiind tardivă faţă de aplicaţia on-line reţinând că „rămâne în responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la registratura Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în timp util”.
Reclamanta a precizat că atitudinea pârâtei îi încălcă grav drepturile de contribuabil din ale cărui taxe se plătesc salariile funcţionarilor publici încadraţi în Minister, în condiţiile în care a dovedit normala diligentă comunicând documentele necesare prin serviciile Companiei Naţionale Poşta Română depunând în timp util coletul, iar poşta încercând predarea către destinatar imediat a doua zi, conform avizului.
În concluzie, reclamanta a susţinut că soluţia dată de pârât în tratarea cazului său este nelegală şi profund prejudiciabilă, fiind pe nedrept eliminată dintr-o procedură care i-ar fi permis redotarea infrastructurii de specialitate IT&C şi care s-ar fi răsfrânt apoi benefic asupra firmelor şi instituţiilor cărora le prestează servicii.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1749 din 12 martie 2012, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC IT T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea (i) deciziei de respingere a aplicaţiei făcute în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1 (Scrisoarea nr. 7091 din 27 iulie 2011) şi a (ii) deciziei de respingere a contestaţiei (Scrisoarea nr. 8667 din 16 septembrie 2011).
Prin decizia de respingere a aplicaţiei reclamantei, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a reţinut că nu au fost îndeplinite criteriile de transmitere publicate în Ghidul Solicitantului, iar prin decizia de respingere a contestaţiei pârâtul a menţionat prevederile art. 9 pct. 3 şi 4 din Ghidul solicitantului pentru POSCCE -AP3-03 ianuarie l-apel 2.
În speţă, reclamanta a înregistrat aplicaţia on-line la data de 11 ianuarie 2011 şi a înregistrat proiectul la registratura ministerului la data de 1 februarie 2011.
Curtea a constatat că susţinerea reclamantei în sensul că a dovedit transmiterea dosarului de solicitare prin poştă în termenul de 5 zile şi faptul că neridicarea coletului poştal se datorează culpei pârâtei, prin funcţionarii însărcinaţi cu primirea corespondenţei, nu este de natură să conducă la aprecierea că a fost îndeplinită cerinţa din Ghidul solicitantului: „dosarul trebuie să fie primit şi înregistrat la registratura Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale cel mai târziu a cincea zi lucrătoare de la înregistrarea on-line."
Sintagma prevăzută în Ghidul solicitantului: „înregistrat la registratura Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale" înseamnă primirea unui număr de înregistrare de la registratura Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în termen de 5 zile de la înregistrarea on-line.
Astfel că, înregistrarea din 1 februarie 2011 realizată de reclamantă la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale nu poate fi apreciată ca fiind o înregistrare realizată în data de 18 ianuarie 2011, prin luarea în considerare a datei înregistrată pe avizul poştal.
Instanţa de fond a reţinut că, pârâtul a apreciat corect faptul că reclamanta a pierdut dreptul de a utiliza numărul de înregistrare on-line, prin înregistrarea tardivă a dosarului de solicitare, din moment ce Ghidul solicitantului a prevăzut că responsabilitatea de a se asigura că dosarul se înregistrează la registratura Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale cade în sarcina solicitantului.
3. Motivele de recurs înfăţişate de reclamantă
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a promovat recurs societatea reclamantă SC IT T.S. SRL, solicitând, urmare admiterii căii de atac exercitate, modificarea sentinţei pronunţate de prima instanţă în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Recurenta-reclamantă, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate, arătând în esenţă următoarele:
- societatea reclamantă, contrar celor reţinute, a dovedit o normală diligenţă, comunicând documentele necesare prin intermediul Poştei Române, în conformitate cu textul art. 9 pct. 3 din Ghidul solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1., în termenul stabilit;
- nu se justifică stabilirea în cuprinsul Ghidului solicitantului a posibilităţii de comunicare a dosarelor participanţilor şi pe cale poştală, dacă autoritatea pârâtă se află în imposibilitatea de gestionare a documentaţiei recepţionate în acest mod;
- documentaţia, deşi trimisă în termen printr-una din modalităţile prevăzute chiar de pârâtă, nu a fost efectiv înregistrată din culpa exclusivă a pârâtei, neputând fi primită motivarea instanţei preluată sec din apărările părţii adverse;
- instanţa a interpretat de manieră dusă la extrem prevederile Ghidului solicitantului, ceea ce este de natură a absolvi din start autoritatea pârâtă de orice vină, premisă ce nu poate fi acceptată.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la probele administrate, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că nu se impune reformarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare înfăţişate.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de verificare a legalităţii deciziei de respingere a aplicaţiei sale, depusă în cadrul apelului de proiecte aferent Ghidului solicitantului pentru POSCCE-AP3-03.1.1, solicitând anularea acesteia ca şi a contestaţiei soluţionate prin înscrisul nr. 8667 din 16 septembrie 2011.
Ghidul solicitantului pentru operaţiunea 3.11 „Sprijinirea accesului la internet şi la serviciile conexe” din cadrul Axei III „Tehnologia Informaţiei şi comunicarea pentru sectoarele privat şi public”, aprobat prin Ordinul ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale nr. 1125 din 14 decembrie 2010 prevede în art. 5: - Condiţiile de eligibilitate pentru obţinerea finanţării iar în art. 3: - Modalităţile de completare şi transmitere a cererii de finanţare.
Contrar celor susţinute de recurentă şi în acord cu interpretarea logico-raţională realizată de judecătorul fondului asupra acestor din urmă prevederi, astfel cum rezultă şi din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, Înalta Curte constată că reţinerea tardivităţii depunerii proiectului recurentei, de către autoritatea intimată, este corectă şi justificată în raport termenele şi condiţiile stipulate în Ghidul solicitantului.
Astfel, conform prevederilor art. 9 - Modalităţi de completare şi transmitere a cererii de finanţare, se impunea ca recurenta-reclamantă să îndeplinească următoarele:
- pct. 3 „În termen de maxim 5 zile lucrătoare după înregistrarea on-line, solicitanţii trebuie să depună dosarul la sediul MCSI cu respectarea detaliilor cuprinse în prezentul ghid. Indiferent de modalitatea de transmitere (personal, prin poştă sau curier), dosarul trebuie să fie primit şi înregistrat la registratura MCSI cel mai târziu în a cincea zi lucrătoare de la înregistrarea on-line. Rămâne în responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la registratura MCSI în timp util”.
- pct. 4 „Nedepunerea dosarului de solicitare în termenul menţionat la pct. 3 atrage decăderea solicitantului din dreptul de a utiliza numărul de înregistrare, fiind necesară reînregistrarea în sistem.
Adresa la care se depune proiectul este Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, Bulevardul L., sector 5, Bucureşti, Cod X, la Registratura Ministerului în intervalul de timp specificat”.
Raportat la cerinţele evocate, în mod legal, autoritatea intimată dar şi instanţa de fond au apreciat că a fost depăşit termenul de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării on-line a aplicaţiei, fără a fi luată în calcul data iniţială a depunerii coletului la poştă (17 ianuarie 2011), returnat la expirarea termenului de păstrare.
Este adevărat că în cuprinsul normei citate este indicată, între paranteze, ca modalitate de transmitere a documentaţiei şi cea „prin poştă”, dar şi în opinia Înaltei Curţi, în aprecierea unui solicitant diligent, simpla menţiune, în sensul arătat nu putea conduce la interpretarea dată de recurentă, în sensul că funcţionarii autorităţii pârâte aveau obligaţia de a se deplasa la oficiile poştale pentru a ridica coletele expediate, ocupându-se ei de înregistrarea efectivă a documentelor.
Şi aceasta întrucât recurenta-reclamantă a nesocotit prevederea, lipsită de orice echivoc, cuprinsă în acelaşi art. 9 - art. 3 din Ghid, potrivit cu care „rămâne în responsabilitatea solicitantului să se asigure că dosarul se înregistrează la registratura MCSI în timp util”.
O atare prevedere elimină şi în opinia Înaltei Curţi pretinsa ambiguitate, sau mai precis posibilitatea de transmitere, printr-o simplă expediţie poştală, fără ca partea interesată să manifeste, cumulativ, implicare directă şi diligenţă în vederea înregistrării în timp util a documentaţiei.
Susţinerile recurentului sunt nefondate şi în considerarea faptului că prin interpretările proprii aduse prevederilor ce au servit drept temei al emiterii actelor atacate, a fost practic deplasat interesul şi chiar responsabilitatea vizând înregistrarea corespunzătoare a documentaţiei, de la solicitant la autoritatea intimată, ceea ce desigur că nu corespunde nici spiritului şi nici scopului emiterii Ghidului solicitantului.
Reţinând aşadar că actele atacate au fost emise cu respectarea prevederilor corespunzătoare din Ghidul solicitantului, că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea corectă a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC IT T.S. SRL Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1749 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6038/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5200/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
