ICCJ. Decizia nr. 6088/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6088/2013
Dosar nr. 1056/39/2011*
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.A.S. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Suceava anularea în parte a actelor administrativ fiscale, respectiv a Deciziei de impunere nr. 75288 (F-SV-1124) din 29 iunie 2011 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală şi anexele aferente, a Deciziei nr. 7588 (F-SV1125) din 29 iunie 2011 privind nemodificarea bazei de impunere, a Raportului de Inspecţie fiscală nr. 75288 (F-SV-701) din 29 iunie 2011 şi a Dispoziţiei nr. 75258/29 iunie 2011 privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecţie fiscală ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma Raportului de inspecţie fiscală nr. 75288 din 29 iunie 2011 a fost emisă Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală prin care a fost înlăturat TVA deductibil pentru perioada 1 octombrie 2006 - 30 iunie 2010 în sumă de 250.093 RON, Decizia nr. 75288 din 29 iunie 2011 privind nemodificarea bazei de impunere şi Dispoziţia nr. 75258 din 29 iunie 2011 privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecţie fiscală prin care s-a dispus reconsiderarea pierderii fiscale, prin considerarea unor cheltuieli aferente realizării veniturilor societăţii ca nedeductibile în sumă cumulată de 3.600.194 RON.
Reclamanta a precizat că a formulat contestaţie împotriva actelor administrativ fiscale, în termen legal, dar nu a primit răspuns în termen de 45 zile de la transmiterea contestaţiei formulată pe cale administrativă.
1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 410 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că singurul act care priveşte taxe şi impozite şi accesorii ale acestora este Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011, pentru suma de 80.429 RON. Decizia de nemodificare a bazei de impunere precum şi Dispoziţia de măsuri sunt acte administrativ fiscale neevaluabile în bani, ele nu stabilesc taxe şi impozite şi accesorii ale acestora, ci impun societăţii să ia o serie de măsuri privind întocmirea şi depunerea unor declaraţii rectificative şi respectarea unor dispoziţii legale la întocmirea unor declaraţii fiscale.
A apreciat astfel curtea de apel că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere revine tribunalului, în considerarea valorii datoriilor fiscale stabilite, iar a celei formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere şi a dispoziţiei de măsuri revine tot tribunalului în considerarea organului emitent, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava - Activitatea de inspecţie fiscală.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate
Astfel învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 6452 din 9 noiembrie 2012, la rândul său, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 75288 din 29 iunie 2011 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 47.518 RON TVA şi 32.911 RON majorări de întârziere, iar prin Dispoziţia nr. 75258 din 29 iunie 2011 s-a dispus întocmirea şi depunerea declaraţiilor rectificative pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 30 septembrie 2010 şi 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 pentru diminuarea pierderii fiscale de recuperat din anii precedenţi cu suma de 789.008,29 RON, iar pentru anul 2010 diminuarea cheltuielilor cu suma de 1.851.724 RON şi majorarea veniturilor impozabile cu suma de 959.460,73 RON.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva actelor administrative emise, iar prin Decizia nr. 177 din 4 aprilie 2012 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior, reclamanta a precizat că solicită şi anularea Deciziei nr. 177 din 4 aprilie 2012.
Tribunalul a avut în vedere faptul că decizia contestată a fost emisă de ANAF, precum şi Ordinul nr. 21337/2011 al MFP, fiind incidente astfel prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de rangul autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 8 ianuarie 2013 sub nr. de Dosar 1056/39/2011*, care, prin încheierea de şedinţă nr. 26 din 27 februarie 2013, a dispus înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2013, Curtea a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul încheierii nr. 26 din 27 februarie 2013 în sensul că a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal - în faţa căruia s-a ivit conflictul negativ de competenţă - pentru a se dispune înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - în drept să hotărască asupra conflictului.
Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3190 din 11 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ ivit, având în vedere aceleaşi considerente reţinute în prima hotărâre prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava (Sentinţa civilă nr. 6452 din 9 noiembrie 2012).
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, stabilind în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamanta SC T.A.S. SA s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea parţială a mai multor acte administrativ fiscale, expres arătate, incluzând decizia de impunere nr. F-SV-1124 din 21 iunie 2011, privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală şi Dispoziţia nr. 75258 din 29 iunie 2011, privind măsurile obligatorii stabilite de organele de inspecţie fiscală, constând în TVA stabilită suplimentar (47.518 RON), accesorii TVA stabilite suplimentar (39.911 RON) şi diminuarea pierderii fiscale cumulate în sumă de 3.600.194 RON, în sensul recunoaşterii deductibilităţii fiscale a unor sume expres arătate (789.009 RON aferentă perioadei 1 octombrie 2006 - 31 decembrie 2009 iar pentru anul 2010 diminuarea cheltuielilor deductibile cu suma de 1.851.724 RON şi majorarea veniturilor impozabile cu suma de 959.461 RON).
Ulterior, respectiv la data de 24 mai 2012, reclamanta şi-a completat petitul cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat şi anularea Deciziei nr. 117 din 4 aprilie 2013, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva actelor administrativ fiscale indicate în cererea iniţială, arătând că urmează a fi citat în cauză şi emitentul acestei decizii.
Independent de împrejurarea că în chiar cuprinsul Deciziei nr. 177 din 4 aprilie 2012, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de soluţionare a contestaţiilor, se menţionează că aceasta poate fi contestată, alternativ, fie la Curtea de Apel Suceava, fie la Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte reţine, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, că este competentă să soluţioneze acţiunea precizată şi completată a societăţii reclamante, secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, şi nu tribunalul administrativ, în sensul arătat în cuprinsul normei legale indicate.
Raportat la conţinutul actelor atacate, la cuantumul total al sumelor contestate, reprezentând impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, stabilite de plată de către organul fiscal, accesorii ale acestora precum şi al diminuării pierderii fiscale, şi având în vedere legătura, evidentă, existentă între Dispoziţia de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale şi Decizia de impunere, Înalta Curte constată că este satisfăcută cerinţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, vizând „actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON”, pentru a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Nu poate fi ignorată în cauza de faţă evaluarea vizând diminuarea pierderii fiscale, câtă vreme acţiunea reclamantei are un caracter unitar iar în acest sens elocventă este şi împrejurarea că şi soluţionarea contestaţiei administrative a vizat deopotrivă cele două acte administrativ fiscale.
În considerarea celor mai sus arătate, urmare a stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, se va trimite cauza acestei instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.A.S. SA în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Judeţului Suceava şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6411/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6100/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
