ICCJ. Decizia nr. 6090/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6090/2013
Dosar nr. 4912/110/2011
Şedinţa de la 10 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 4912/110/2011 din 10 octombrie 2011, reclamanta SC A.G. SRL (fostă SC A.G. SA) a contestat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor, decizia nr. 304 din 22 iulie 2011 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere din 4 octombrie 2010, privind obligaţiile fiscale suplimentare la plată şi împotriva raportului de inspecţie fiscală din 4 octombrie 2010, solicitând instanţei admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, anularea parţială a deciziei nr. 304 din 22 iulie 2011, a deciziei de impunere din 4 octombrie 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală, iar, în subsidiar, să se dispună restituirea sumei în cuantum de 206.027 RON, achitată de contestatoare cu titlu de accize şi accesorii aferente accizelor.
2. Hotărârea Tribunalului Bacău
A. Prin sentinţa nr. 572 din 26 martie 2012, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei sale materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, Tribunalul a apreciat că întrucât acţiunea vizează anularea parţială a deciziei nr. 304 din 22 iulie 2011 emisă de o autoritate publică centrală, competenţa aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bacău
A. Prin sentinţa nr. 57 din 14 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A.G. SRL Oneşti (fostă SC A.G. SA), reprezentată prin lichidatorul judiciar T.E. I.P.U.R.L. T.O., judeţul Bacău, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ.
A fost constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău şi a fost trimisă cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1173 din 26 octombrie 2011 Tribunalul Bacău a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei SC A.G. SRL, cu ridicarea dreptului de administrare al debitoarei; a fost desemnat administrator judiciar T.E. I.P.U.R.L. T.O., judeţul Bacău. Prin sentinţa civilă nr. 1402 din 30 noiembrie 2011 Tribunalul Bacău a deschis procedura falimentului în formă simplificată şi a dispus dizolvarea societăţii; ca lichidator judiciar a fost desemnat T.E. I.P.U.R.L.
S-a reţinut că în urma inspecţiei fiscale efectuate de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi la reclamantă a fost emisă decizia de impunere din 4 octombrie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale principale, accize pentru bere, în sumă de 110.613 RON şi obligaţii fiscale accesorii, majorări de întârziere, dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere, în sumă de 100.331 RON, rezultând un total al obligaţiilor fiscale în sumă de 210.944 RON. Dintre aceste obligaţii, prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta a contestat obligaţii în sumă de 206.027 RON.
Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care instituie două criterii de determinare a competenţei materiale: criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice a autorităţii publice emitente a actului atacat şi criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Raportat la acest din urmă criteriu, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În cauză, a reţinut instanţa că este vorba de un litigiu având ca obiect drepturi vamale, în sumă de 206.027 RON, iar competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestarea unor obligaţii în sumă de 206.027 RON, reprezentând obligaţiile fiscale suplimentare la plată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o obligaţie fiscală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A.G. SRL prin lichidator judiciar T.E. I.P.U.R.L. Târgu Ocna în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6089/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6091/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
