ICCJ. Decizia nr. 6089/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6089/2013
Dosar nr. 1288/59/2012
Şedinţa de la 10 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 31 octombrie 2012 reclamantul Municipiul Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 6 iulie 2012 şi radierea din registrul debitorilor a titlului de creanţă contestat.
2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara
A. Prin sentinţa nr. 190 din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Municipiul Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în favoarea Tribunalului Arad.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că baza legală a verificării efectuate este reprezentată de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi contractul de finanţare din 22 februarie 2010, aşa cum se arată la pct. 2 din nota de constatare a neregulilor.
Potrivit acestor reglementări, corecţiile financiare aplicate au caracterul unor creanţe bugetare, caracter care rezultă fără dubii din conţinutul art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căror dispoziţii, acestor note de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare li se aplică toate prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă aplicabile procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.
Curtea de Apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 „litigiile (...) care privesc taxe, impozite, contribuţii (...) precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond se secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”.
A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 în sensul introducerii unui nou alineat, conform căruia toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, însă a reţinut instanţa că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile acţiunii de faţă, întrucât a fost înregistrată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, conform cărora procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii (...) înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.
A concluzionat instanţa că, întrucât acţiunea de faţă priveşte un act administrativ fiscal, potrivit art. 85 C. proc. fisc., precum şi faptul că din dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii) rezultă că în cazul litigiilor privind taxe, impozite şi contribuţii, competenţa se stabileşte prin raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituţiei emitente a actului fiscal atacat şi având în vedere că valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 500.000 RON, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului.
3. Hotărârea Tribunalului Arad
A. Prin sentinţa nr. 2838 din 22 aprilie 2013 a tribunalului Arad a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Arad şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă Tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în cazul dedus judecăţii competenţa este stabilită conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004. Astfel, constatând că litigiul priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competenţa a fost considerată că aparţine curţii de apel, reţinându-se că reclamantul nu contestă valoarea precizată în cuprinsul actului contestat, ci ceea ce se contestă e însăşi decizia emisă pentru neregulile pretins încălcate.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unor acte administrative emise în legătură cu recuperarea unor sume acordate reclamantei cu titlu de sprijin financiar nerambursabil, în valoare de 213.918,72 RON.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6076/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 6090/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
