ICCJ. Decizia nr. 6091/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6091/2013
Dosar nr. 9503/193/2013
Şedinţa de la 10 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamantul S.D.F. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 26 iulie 2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data încheierii procesului verbal contestat, s-a reţinut că a circulat cu un autovehicul categoria A, fără a deţine rovinietă valabilă.
De asemenea, reclamantul a arătat că procesul-verbal este netemeinic şi nelegal, întrucât acesta nu cuprinde descrierea faptei, indicarea orei şi locului la care a fost săvârşită contravenţia, motiv pentru care solicită a se constata nulitatea potrivit dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001.
Reclamantul a susţinut că a achitat costul rovinietei pentru anul 2011, intrând în legalitate, motiv pentru care a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu sancţiunea contravenţională a avertismentului.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 837 din 8 februarie 2012, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere că fapta a fost săvârşită pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea care este în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea
De asemenea, instanţa a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 26 iulie 2011, reclamantul a fost sancţionat cu o amendă în cuantum de 250 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În sarcina reclamantului s-a reţinut faptul că, la data de 1 februarie 2011 ora 11:31 pe DN 7 pe raza localităţii S., judeţul Vâlcea vehiculul categoria A, aparţinând reclamantului, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Brezoi, prin sentinţa civilă nr. 1782 din 4 aprilie 2013, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani, reţinând că, potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „(...)plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, aceste dispoziţii legale intrând în vigoare după data înregistrării plângerii la Judecătoria Brezoi, după declinarea de competenţă.
S-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, contravenientul îşi are domiciliul în Botoşani, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Botoşani şi, întrucât art. 101 din O.G. nr. 15/2002 stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura, Judecătoria Brezoi a constatat că sunt incidente prevederile art. 159 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. 9503/193/2013.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2013, instanţa a constatat că în faţa Judecătoriei Brezoi s-a ivit un conflict negativ de competenţă prevăzut de art. 20 pct. 2 C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea constată că cele două instanţe Judecătoria Brezoi şi Judecătoria Botoşani, de acelaşi grad şi aflate în circumscripţia unor curţi de apel diferite şi-au declarat necompetenţa de a judeca aceeaşi pricină, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2 , 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.
Soluţionând conflictul, instanţa stabileşte că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei îi revine Judecătoriei Botoşani pentru următoarele considerente:
Instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei a fost investită cu soluţionarea plângerii formulate de petiţionarul S.D.F. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie din 26 iulie 2011, în baza căruia a fost amendat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Textul acestei ordonanţe s-a modificat şi completat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., după articolul 10 fiind introdus articolul 101.
Potrivit textului nou introdus „(...)plângerea însoţită de procesul verbal de constatarea contravenţiei, se introduse la Judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”. Se poate observa că pentru acest gen de contravenţii, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor se stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Noile prevederi au urmărit degrevarea acelor instanţe, care, prin prisma existenţei unor puncte de control pe raza lor teritorială erau aglomerate cu dosare în această materie, dar au venit şi în sprijinul justiţiabilului prin stabilirea competenţei teritoriale în favoarea judecătoriei de la domiciliul sau sediul său, eliminând în acest fel costurile suplimentare cu transportul la instanţa din raza teritorială unde s-a săvârşit contravenţia.
În acord cu scopul declarat de legiuitor, acela de „degrevarea instanţelor” dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicarea a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în privinţa normelor de procedură ce reglementează competenţa în acest domeniu stabilesc regula aplicării imediate a legii noi.
Astfel, potrivit art. XXIII alin. (1) „ Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Prin aceste dispoziţii legiuitorul s-a abătut de la principiul „tempus regit actum” instanţa legal sesizată trebuind să se dezinvestească şi să trimită cauza instanţei devenite competente potrivit noii legi, inclusiv pentru acţiunile având ca obiect plângerile împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002, de vreme ce legiuitorul foloseşte expresia „procesele în primă instanţă” fără indicarea obiectului procesului şi fără să fi prevăzut prin aceleaşi norme tranzitorii că procesele în curs de judecată în această materie, la data schimbării competenţei, instanţele legal investite vor continua să fie judecate de aceste instanţe.
Nu se poate face abstracţie nici de natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, acesta fiind un act administrativ de autoritate cu caracteristici specifice, act administrativ şi act de procedură contravenţională, dar supus controlului instanţei de contencios administrativ indiferent de instanţa competentă să soluţioneze litigiul.
Stabilirea competenţei de soluţionare a plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei în favoarea Judecătoriei nu înseamnă excluderea lui de la controlul instanţei de contencios administrativ, actele administrative exceptate controlului instanţei de contencios administrativ fiind prevăzute în mod expres de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit căruia: „ Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”, O.G. nr. 2/2001 neavând puterea unei legi organice.
Este adevărat că din punct de vedere al competenţei materiale, în materia contenciosului administrativ, în primă instanţă este competent tribunalul sau curtea de apel, dar analizând dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor se constată că în litigiile contravenţionale căile de atac se judecă de secţia de contencios administrativ a tribunalului, ceea ce înseamnă că litigiile contravenţionale nu sunt excluse din sfera contenciosului administrativ.
Pentru toate acest considerente, ce coincid de altfel cu cele ale instanţelor aflate în conflict, ţinând seama de domiciliul contravenientului, acesta fiind în Municipiul Botoşani, localitate ce se regăseşte în circumscripţia Judecătoriei Botoşani, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S.D.F. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6090/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6010/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
