ICCJ. Decizia nr. 6098/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6098/2013
Dosar nr. 539/36/2011
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 mai 2011, Municipiul Constanţa şi Primarul municipiului Constanţa R.M. au chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe ministrul instituţiei, solicitând anularea Ordinului nr. 47 din 3 martie 2011 şi obligarea pârâţilor de a emite un nou ordin privind alocarea sumelor pentru compensarea creşterii preţului combustibililor utilizaţi pentru producerea energiei termice, cu respectarea prevederilor art. 22 din Ordinul nr. 252/2009 al aceluiaşi minister.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că prevederile actului contestat nu respectă principiul alocării ajutorului de stat proporţional cu cantitatea de energie termică estimată a fi furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, încălcându-se dispoziţiile art. 22 din Ordinul nr. 252/2009.
Prin întâmpinarea din 7 iulie 2011 Ministrul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, deşi se află în raporturi de funcţie cu instituţia pârâtă, nu poate fi chemat în judecată ca persoană fizică.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâţii au respectat cerinţele art. 22 din Ordinul nr. 252/2009, alocarea sumelor dispusă pentru trimestrul I al anului 2011 având în vedere cantitatea de energie termică estimată a fi furnizată populaţiei.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanţii Municipiul Constanţa şi Primarul municipiului Constanţa, cât şi G.B., fost ministru al administraţiei şi internelor.
În recursul formulat de reclamanţi s-a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a regulii proporţionalităţii prevăzute de Ordinul nr. 252/2009, reţinând că alocarea sumelor de la bugetul de stat se repartizează în funcţie de cantitatea de energie estimată a fi consumată, deşi actul normativ citat foloseşte noţiunea de cantitate de energie termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate.
Or, au arătat reclamanţii, cu ocazia emiterii Ordinului nr. 47/2011, autoritatea pârâtă nu a solicitat situaţia consumului de energie termică, defalcat pe luni, metoda prevăzută de Ordinul nr. 252/2009 nefiind respectată, iar alocarea sumelor făcându-se aleatoriu.
În recursul său, G.B., fost ministru al administraţiei şi internelor a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, învederând că doar autoritatea publică care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public poate fi chemată în judecată, iar nu o persoană fizică, chiar dacă îndeplineşte o funcţie în cadrul acelei instituţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la critica formulată de fostul ministru al administraţiei şi internelor, nu poate fi primită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care ordinul contestat reprezintă un act administrativ de autoritate, semnat de pârât în exercitarea funcţiei publice deţinute.
Recursul formulat de reclamanţi este de asemenea, nefondat, instanţa de fond reţinând în mod justificat legalitatea ordinului contestat, emis în concordanţă atât cu prevederile O.G. nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, cât şi cu dispoziţiile Ordinului nr. 252/2009 prin care s-a aprobat schema conţinând condiţiile de acordare a ajutoarelor de stat pentru acoperirea costurilor înregistrate cu furnizarea energiei termice.
Potrivit prevederilor O.G. nr. 36/2006 cu modificările şi completările ulterioare, valoarea sumelor de la bugetul de stat acordate operatorilor economici în vederea compensării creşterii preţurilor la combustibilii utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei prin sisteme centralizate este de cel mult 45% din costuri, diferenţa faţă de preţurile locale de referinţă fiind asigurată din bugetele locale, minimum 10%.
Conform legislaţiei în vigoare, compensaţiile de la bugetul de stat se pot acorda strict în limita sumelor prevăzute cu această destinaţie în legea bugetului de stat, repartizarea sumelor făcându-se procesual pe unităţi administrativ-teritoriale, în raport şi de specificul zonal, de cantitatea de energie termică deja livrată populaţiei în sisteme centralizate şi de prognoza necesarului de energie pe întregul an, existând şi posibilitatea regularizării sumelor repartizate.
De menţionat că determinarea preţurilor locale de referinţă pentru fiecare localitate s-a realizat pe baza datelor transmise de către autorităţile administraţiei publice locale şi a preţurilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energii termice la consumatorii finali, avizate de autoritatea de reglementare.
De altfel, repartizarea prin ordinul contestat a sumei de 10.406.000 RON către Municipiul Constanţa pentru anul 2011, a avut în vedere cantitatea anuală de 600.000 Gcal de energie termică estimată a fi consumată în acel an, stabilită de autoritatea de reglementare pe baza relaţiilor furnizate chiar de reclamanţi, constatându-se respectarea regulii proporţionalităţii prevăzute de Ordinul nr. 252/2009.
În raport de considerentele expuse mai sus, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de reclamanţii Municipiul Constanţa,prin primar, Primarul Municipiului Constanţa şi de pârâtul G.B., fost Ministru al Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 442/CA din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6092/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6099/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
