ICCJ. Decizia nr. 6141/2013. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6141/2013
Dosar nr. 7186/1/2012
Şedinţa de Ia 12 septembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant S.E., împotriva sentinţei civile nr. 859 din 12 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 42101/3/2009, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi: SC N.P.C. SA, prin Administrator Judiciar SC C. SPRL, Grupul Şcolar Industrial „M.E.", Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării şi SC O.P. SA.
Împotriva acestei decizii a declarat din nou recurs reclamantul S.E., iar prin decizia nr. 5757 din 30 noiembrie 2011, recursul declarat în cauză a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva deciziei nr. 5757 din 30 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, S.E. a formulat contestaţie în anulare.
Prin decizia nr. 3741 din 25 septembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de S.E. împotriva Deciziei nr. 5757 din 30 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut în esenţă că soluţia instanţei de recurs fiind de respingere a recursului ca inadmisibil, este evident că problema examinării motivelor de casare invocate nu mai putea fi abordată, neputând fi reţinută ca temei al contestaţiei în anulare.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare S.E., criticând soluţia instanţei ca netemeinică, nelegală şi neconstituţională.
În motivarea contestaţiei s-au indicat, ca temei de drept, dispoziţiile art. 317 alin. (1), (2) şi alin. (3), art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., iar în fapt, s-a susţinut că recursul a fost soluţionat cu lipsă de procedură, instanţa de recurs pronunţând o hotărâre nelegală.
2. Decizia instanţei sesizată cu contestaţia în anulare
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele contestaţiei în anulare formulate, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, pentru considerentele ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc. civ. şi poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Conform regulilor impuse în art. 317 C. proc. civ., acest motiv poate fi invocat pe calea extraordinară de retractare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului ori dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare a fost pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare ce avea ca obiect o hotărâre irevocabilă privind respingerea unui recurs ca inadmisibil.
Prin urmare, hotărârea contestată, nu poate fi susceptibilă de „retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac), întrucât nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 3741 din 25 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6131/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6173/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
