ICCJ. Decizia nr. 6283/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6283/2013
Dosar nr. 3881/40/2011
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 361 din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reprezentantul legal Sindicatul I. Botoşani - prin preşedinte S.C. şi reclamanţii A.V., A.C.F., A.C., A.D., A.C., B.V., B.E.C., G.I., G.D., G.E., H.M., I.L., I.V., I.E.P., I.G., M.F., O.A., O.V., O.D.A., P.C., T.D., T.V., U.L., U.G.V., Z.M. şi Z.M.A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti, şi, în consecinţă, a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. II, lit. a), b), c), d) şi e) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanţelor Publice în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a concluzionat, în esenţă, examinând normele legale criticate, raportat la legea în aplicarea căreia acestea au fost adoptate, că a tâta timp cât dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011, şi anume „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru salariul de bază şi „cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru sporuri, indemnizaţii şi alte compensaţii, pârâţii nu puteau, printr-un act administrativ normativ să stabilească o altă modalitate de calcul.
Curtea a respins excepţiile invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
A arătat că sindicatul I. Botoşani are calitate de reprezentant legal al reclamanţilor şi nu pe aceea de reclamant, aşa încât nu se pune problema calităţii de persoană vătămată a acestuia.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 361 din 5 noiembrie 2012 au formulat recurs pârâţii D.G.F.P. Judeţeană Botoşani şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate.
Recursul pârâtei D.G.F.P. Judeţeană Botoşani.
Această recurentă a susţinut, în esenţă, că actele administrative contestate şi a căror nelegalitate se invocă au fost legal emise, în baza şi pentru punerea în executare a dispoziţiilor Legii nr. 285/2010.
Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În recursul formulat de acest pârât s-a invocat greşita respingere a excepţiei de conexitate a cauzei cu dosare în care, de asemenea, Sindicatul „I.” Botoşani a ridicat în numele altor membri de sindicat excepţia de nelegalitate a aceloraşi dispoziţii.
Printr-un alt motiv de recurs, acelaşi pârât a criticat respingerea excepţiei privind lipsa calităţii de reprezentant a sindicatului, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 67 alin. (1) şi art. 68 alin. (1) C. proc. civ. privind reprezentarea judiciară.
Pe fondul recursului, s-a arătat că prin Legea nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor, al indemnizaţiilor, al sporurilor şi al altor drepturi salariale pentru perioada iulie - decembrie 2010 a fost diminuat cu 25%.
La data de 31 decembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 care a dispus prin art. 1 ca, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, al sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, să fie majorat cu 15%.
A mai arătat că, în aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 au fost emise norme metodologice aprobate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 şi de Ministerul Finanţelor Publice prin ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011.
S-a învederat că dispoziţiile art. II lit. a), b), c), d) şi e) din norme sunt conforme prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 14 din legea susmenţionată, stabilind modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, precum şi formula concretă de calcul al salariilor, sporurilor şi indemnizaţiilor pentru anul 2011, conţinând şi unele reglementări specifice personalului din instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, cu exemple de calcul.
Pârâtul a precizat că, în cadrul exemplelor date s-a pornit de la salariul din luna iunie 2011 pentru a se evidenţia că majorarea de 15% se aplică la salariile din luna octombrie 2010, astfel cum au fost diminuate începând cu luna iulie 2010, potrivit Legii nr. 118/2010.
În finalul recursului său, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat şi soluţionarea excepţiei de nelegalitate cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. faţă de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, ale căror întâmpinări nu i-au fost comunicate.
Soluţia Înaltei Curţi
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidentă în speţă, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul pârâtei D.G.F.P. Judeţeană Botoşani este tardiv formulat şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 din C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”.
În speţă, obiectul cererii reclamanţilor-intimaţi îl constituie excepţia de nelegalitate a unor dispoziţii cuprinse în acte administrative, invocată în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Dispoziţiile imperative ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanţa de contencios administrativ se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta D.G.F.P. Judeţeană Botoşani a formulat recurs la data de 4 ianuarie 2013, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată Ministerului Finanţelor Publice, în a cărui reprezentare a acţionat recurenta, la data de 10 decembrie 2012 şi, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 16 decembrie 2012.
Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I din C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii recursului ca tardiv formulat.
Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei atacate şi respingerea excepţiei de nelegalitate pentru considerentele ce urmează.
În primul rând, criticile formulate privind încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., lipsa calităţii de reprezentant şi greşita respingere a excepţiei de conexitate nu sunt întemeiate.
Astfel, conform art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, putând introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, în baza unei împuterniciri scrise a acestora.
Or, în cauză, astfel cum a reţinut instanţa de fond, s-a făcut dovada unei astfel de împuterniciri, acordate sindicatului.
Nu este fondată nici susţinerea privind soluţionarea cauzei în lipsa unor părţi - Ministerul Finanţelor Publice ca emitent şi respectiv, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, pârâtă în litigiul de fond - care ar fi fost nelegal citate.
La dosarul cauzei se află dovezile de comunicare a citaţiilor către aceste părţi pentru termenul de judecată din 1 octombrie 2012, respectiv 5 noiembrie 2012, fiind corect prezumate conform art. 88 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. că au avut cunoştinţă de termenele ulterioare.
Recurentul nu a dovedit că, prin necomunicarea întâmpinărilor sau a unor înscrisuri, i-ar fi fost cauzată o vătămare care nu ar putea fi altfel înlăturată.
Curtea nu poate primi nici critica privind greşita respingere a excepţiei de conexitate, normele care reglementează această excepţie de procedură neavând caracter imperativ, legea conferind judecătorilor un drept de apreciere asupra reunirii cauzelor conexe.
Or, în cauză, nu a rezultat că ar fi fost necesară conexarea cauzelor, pentru o mai bună administrare a justiţiei.
Pe fondul cauzei, însă, Înalta Curte constată că excepţia de nelegalitate a fost greşit admisă, prevederile art. II lit. a), b), c), d) şi e) din ordinul contestat nefiind contrare dispoziţiilor legii în executarea cărora au fost emise, nr. 285/2010.
În speţă, excepţia de nelegalitate a fost invocată pentru menţiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, atât sindicatul cât şi instanţa de fond susţinând că această prevedere modifică dispoziţiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situaţia în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.
Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, aşadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul şi celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.
Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.
Conform art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Acelaşi act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi băneşti în baza O.G. nr. 92/2003 şi O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.
În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât şi formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.
Conţinutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanţa de fond reţinând în mod eronat că dispoziţiile art. II privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. a), b), c), d) şi e) - contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.
Astfel, aşa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. a) alin. (1) şi (2)].
De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% [lit. b) alin. (1)].
Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. c) situaţia calculării salariului de bază şi a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe ţară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 RON, la lit. d) situaţia personalului care desfăşoară activităţi noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeaşi lege.
Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conţin exemple de calcul în care se porneşte de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenţia că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenţilor actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului şi ar constitui şi baza de calcul pentru alocaţiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale şi conforme dispoziţiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, admiţând recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, va modifica sentinţa atacată şi va respinge excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 361 din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice împotriva aceleiaşi sentinţe, şi, în consecinţă, modifică sentinţa recurată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate cu privire la art. II lit. a), b), c). d) şi e) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6173/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6287/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
