ICCJ. Decizia nr. 6152/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6152/2013
Dosar nr. 12899/1748/2012
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petenta SC C.P. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-C. anularea procesului-verbal din 21 martie 2012.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Încheierea din 21 martie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, trimiţând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă să judece cauza.
În esenţă instanţa a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prin care s-a modificat competenţa în privinţa plângerilor contravenţionale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanţele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârşirii faptei.
Prin urmare, instanţa a considerat că, în temeiul aceluiaşi text legal, se impune trimiterea pe cale administrativă a cauzei instanţei devenită competentă, respectiv Judecătoria Brăila, având în vedere să sediul petentei se află în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.
Prin sentinţa nr. 4321 din 31 mai 2013, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus în O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Instanţa a constatat că norma în cauză este o normă de procedură, stabilind competenţa materială şi teritorială a instanţelor în această materie specifică.
În legătură cu dispoziţiile legale invocate de instanţa de trimitere, Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, instanţa a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, actul normativ realizând o distincţie clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secţiuni.
Având în vedere că fapta contravențională a fost săvârȘită pe raza localității G., localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, Judecătoria Brăila a apreciat că aceastî judecătorie este competentă să soluționeze cauza.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauza de faţă se contestă procesul-verbal din 21 martie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, SC C.P. SA Brăila a fost sancţionată cu amendă contravenţională, întrucât la data de 21 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXX, aparţinând societăţii reclamante a circulat pe DN 2A km 12+450m, G., Jud.Iffov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat şi completat O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, prin introducerea art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare: plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
În acord cu scopul declarat de legiuitor, acela de „degrevare a instanţelor” dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. XXIII. alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevăd că procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
Prin urmare, având în vedere că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege publicată în M. Of., Partea I, nr. 89/12.02.2013, se constată că , în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ menţionat, care sunt de imediată aplicare, respectiv cele ale Art. III din cuprinsul Secţiunii a 2-a – Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscale, coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (1) din Capitolul III – Dispoziţii tranzitorii şi finale, Judecătoria Brăila este competentă a judeca prezentul litigiu,întrucât aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, contravenientul are sediul în Brăila .
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC C.P. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6150/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6155/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
