ICCJ. Decizia nr. 6159/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6159/2013
Dosar nr. 1095/33/2011
Şedinţa publică de la 13 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 august 2011, sub nr. 1095/33/2011 reclamanţii M.V., B.M., M.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. - I.G.P.R.,– Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi M.A.I. – Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
(i) anularea deciziei de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R., a hotărârii din 07 iunie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.G.P.R., precum şi a hotărârii din 27 iulie 2011 emisă de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul M.A.I.;
(ii) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, prin decizia de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R. s-a reţinut în mod eronat răspunderea acestora pentru neefectuarea cercetării administrative în termenul legal de 60 de zile, în cazul determinării persoanelor responsabile şi a cuantumului pagubei produsă I.P.J. Maramureş de către slt.(r) V.A.L. prin nerespectarea angajamentului încheiat la începutul cursurilor la Academia de Poliţie.
Reclamanţii au mai arătat că această reţinere eronată are la bază faptul că data de la care începe să curgă termenul legal de 60 de zile a fost considerată 27 ianuarie 2010, când şeful unităţii a luat sau a avut cunoştinţă de producerea pagubei. La această dată, reclamantul M.V. a întocmit şi semnat adresa din 27 ianuarie 2010 prin care a solicitat Academiei de Poliţie A.I.C. comunicarea cuantumului cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării ale slt.(r) V.A.L.
În continuare, au menţionat că abia după sosirea răspunsului de la Academia de Poliţie, înregistrat din 18 februarie 2010, şeful unităţii a constituit comisia de cercetare administrativă din care au făcut parte aceştia, respectiv la data de 24 februarie 2010, prin dispoziţia şefului inspectoratului din 24 februarie 2010, astfel că nu pot fi răspunzători de nerespectarea termenului legal de cercetare administrativă, cu atât mai mult cu cât au finalizat cercetarea administrativă prin înregistrarea procesului verbal din 06 aprilie 2010, mai devreme de termenul legal de 60 de zile şi de cel menţionat în dispoziţia de numire.
Reclamanţii au susţinut că, în ceea ce îi priveşte, termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998 a curs de la data de 24 februarie 2010, când au fost numiţi în comisia de cercetare administrativă şi că, dacă momentul de la care se calculează termenul de 60 de zile este data de 27 ianuarie 2010, când şeful unităţii a cunoscut producerea pagubei, atunci acesta este în culpă pentru neconstituirea în termenul legal a comisie de cercetare administrativă.
În final, au precizat că toate motivele de nelegalitate invocate pe calea contestaţiei la decizia de imputare au fost respinse prin hotărârile din 07 iunie 2011 şi din 27 iulie 2011, fără a fi motivate în mod temeinic, în raport de dispoziţiile legale invocate şi de atribuţiile specifice de serviciu.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul I.G.P.R. a solicitat respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată, arătând că, din verificările efectuate şi analiza documentelor cuprinse în dosarul de cercetare administrativă constituit la nivelul I.P.J. Maramureş a rezultat că termenul stabilit prin dispoziţia şefului inspectoratului din 24 februarie 2010 a fost calculat eronat, depăşind termenul legal de 60 de zile, iar răspunzători pentru neefectuarea cercetării administrative în cele 60 de zile de la data de 27 ianuarie 2010 sunt membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.J.P. Maramureş, respectiv: comisar şef de poliţie M.V., comisar şef de poliţie B.M. şi agent şef de poliţie M.F.
În aceste condiţii, pârâtul a apreciat că devin incidente prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, prin care se dispune că:
„După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen”.
Prin urmare, în mod legal au fost emise actele administrative contestate, astfel că susţinerile reclamanţilor sunt neîntemeiate.
Pârâtul M.A.I. a solicitat, prin întâmpinarea formulată la data de 25 ianuarie 2012, respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată şi recunoaşterea actelor administrative contestate ca fiind legale şi temeinice, invocând, în esenţă, apărări similare celor formulate de pârâtul I.G.P.R.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 10 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.V., B.M., M.F., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. - I.G.P.R.- Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi M.A.I. – Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, s-a dispus anularea deciziei de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R., a hotărârii din 07 iunie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.G.P.R. şi a hotărârii din 27 iulie 2011 emisă Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I., precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 18 ianuarie 2010, I.P.J. Maramureş a primit ordinul M.A.I din 31 decembrie 2010, prin care s-a solicitat sistarea oricăror plăţi către subinspectorul de poliţie V.A.L., ca urmare a încetării raporturilor de serviciu cu M.A.I.
Ulterior, la data de 27 ianuarie 2010, reclamantul comisar şef de poliţie M.V. a întocmit şi semnat adresa din 27 ianuarie 2010, prin care a solicitat Academiei de Poliţie A.I.C. să comunice cuantumul cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării ale slt.(r) V.A.L.
După sosirea răspunsului de la Academia de Poliţie, înregistrat din 8 februarie 2010, şeful unităţii a constituit comisia de cercetare administrativă prin dispoziţia din 24 februarie 2010, din care au făcut parte reclamanţii. Prin această dispoziţie s-a stabilit la pct. 3 că toate „constatările şi concluziile comisiei să fie înaintate inspectoratului până la data de 20 aprilie 2010”.
Reclamanţii au finalizat cercetarea administrativă prin înregistrarea procesului verbal din 06 aprilie 2010, anterior împlinirii termenului legal de 60 de zile şi, respectiv, a termenului menţionat în dispoziţia de numire. Prin urmare, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998 a curs de la data de 24 februarie 2010, data la care au fost numiţi în comisia de cercetare administrativă.
Prin decizia de imputare din 14 aprilie 2011 emisă de I.G.P.R., reclamanţilor li s-a imputat suma de 22.243,98 RON, reţinându-se incidenţa art. 34 din O.G. nr. 121/1998, respectiv „tardivitatea finalizării cercetării administrative”.
Împotriva deciziei de imputare s-a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin hotărârea din 07 iunie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor. Împotriva acestei hotărâri a fost formulată plângere, care a fost respinsă prin hotărârea din 27 iulie 2011 emisă de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor.
În cauză, depăşirea termenului de 60 de zile calculat de la data la care comandantul a luat cunoştinţă despre pagubă nu le este imputabilă reclamanţilor. Aceştia au respectat termenul de 60 de zile impus prin adresa din 24 februarie 2010, iar posibilitatea cunoaşterii prin alte mijloace a momentului la care comandantul a luat cunoştinţă despre existenţa pagubei nu poate fi opusă reclamanţilor, chiar dacă această împrejurare ar fi fost dovedită în cauză. În lipsa culpei nu sunt întrunite condiţiile răspunderii administrative şi, prin urmare, aceasta nu poate fi angajată.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată şi a dispus admiterea acesteia, în temeiul art. 43 din O.G. nr. 121/1998, raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 274 C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 109 din 10 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs, în termen legal, pârâţii I.G.P.R. şi M.A.I., susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod eronat s-a dispus admiterea cererii reclamanţilor şi anularea actelor administrative contestate.
În motivarea celor două recursuri, hotărârea instanţei de fond a fost criticată prin raportare la următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie:
Prin hotărârea din 20 iulie 2010, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din M.A.I. a admis plângerea formulată de numitul V.A.L., a dispus desfiinţarea hotărârii din 03 iunie 2010 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.P.J. Maramureş şi, implicit, anularea deciziei de imputare din 08 aprilie 2010, prin care numitul V.A.L. a fost obligat la plata sumei de 22.244 RON reprezentând contravaloarea pagubei create prin nerespectarea angajamentului din 11 octombrie 2002 încheiat la Academia de Poliţie A.I.C.
Totodată, la pct. 4 din dispozitivul hotărârii din 20 iulie 2010 s-a prevăzut „efectuarea în cauză a unei cercetări administrative sub aspectul dispoziţiilor prevăzute de pct. 165 din I.M.I nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, cu modificările şi completările ulterioare, şi implicit al recuperării pagubei”.
Prin hotărârea din 20 iulie 2010 s-a reţinut faptul că cercetarea administrativă a numitului V.A.L. la nivelul I.P.J. Maramureş a depăşit termenul de 60 de zile stabilit de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, că data luării la cunoştinţă de producerea pagubei este 18 ianuarie 2010, atunci când la Serviciul Financiar al I.P.J. Maramureş a fost primit şi înregistrat ordinul M.A.I. din 31 decembrie 2009.
Din verificările comisiei de cercetare administrativă la nivelul I.G.P.R. a rezultat că data constatării existenţei pagubei este 27 ianuarie 2010, data când I.P.J. Maramureş a înaintat către Academia de Poliţie adresa prin care a solicitat cuantumul cheltuielilor de şcolarizare pentru slt.(r) V.A.L.
De asemenea, a rezultat că preşedintele comisiei de cercetare administrativă, comisar şef de poliţie M.V., a considerat că data luării la cunoştinţă de către şeful inspectoratului de producerea pagubei este 22 februarie 2010, data când a fost înregistrată adresa din 18 februarie 2010 a Academiei de Poliţie privind transmiterea cheltuielilor de şcolarizare pentru cei patru ani de studii academice a slt.(r) V.A.L. Aceasta a condus la stabilirea, prin dispoziţia şefului I.P.J. Maramureş, a unui termen calculat eronat (20 aprilie 2010) pentru efectuarea cercetării administrative, depăşind termenul legal prevăzut de actele normative incidente în domeniul angajării răspunderii materiale.
Conform dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 121/1998, coroborate cu cele ale pct. 87 din I.M.I nr. 831/1999, termenul pentru efectuarea cercetării administrative începe să curgă de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei , şi nu de cuantumul acesteia.
Având în vedere data de înregistrare a procesului-verbal de cercetare administrativă – 06 aprilie 2010, precum şi data de 27 ianuarie 2010 (adresa către Academia de Poliţie pentru solicitarea cheltuielilor de şcolarizare), raportat la termenul de efectuare a cercetării administrative de 60 de zile, calculat de la data producerii pagubei, prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998, rezultă tardivitatea finalizării cercetării administrative. Devin astfel aplicabile prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998 prin care se dispune că: ”După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de impunere, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen”.
Totodată, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 121/1998, coroborat cu pct. 176 din I.M.I nr. 830/1999, nerespectarea termenului de efectuare a cercetării administrative, care este un termen de prescripţie, „duce la pierderea dreptului de stabilire a răspunderii materiale în sarcina persoanelor vinovate de producerea pagubei, iar la alin. (2) al aceluiaşi pct. se arată că: „pentru repararea pagubei, urmează a se stabili răspunderi materiale în sarcina persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetării administrative sau pentru emiterea deciziei de imputare, dacă nu s-a obţinut repunerea în termen”.
Din verificările efectuate şi analiza documentelor cuprinse în dosarul de cercetare administrativă constituit la nivelul I.P.J Maramureş a rezultat că termenul stabilit prin dispoziţia şefului inspectoratului din 24 februarie 2010 a fost calculat eronat, depăşind termenul legal prevăzut de actele normative, iar răspunzători pentru neefectuarea cercetării administrative în cele 60 de zile de la data de 27 octombrie 2011 sunt membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.P.J Maramureş, respectiv comisar şef de poliţie M.V., comisar şef de poliţie B.M. şi agent şef de poliţie M.F.
Data la care comandantul unităţii a luat cunoştinţă de existenţa unei pagube şi de la care curge termenul de efectuare a cercetării administrative era cunoscut de membrii comisiei, toate documentele din care rezultă acest fapt, inclusiv adresa din 27 ianuarie 2010, aflându-se la dosarul cercetării administrative.
În concluzie, pentru motivele expuse, recurenţii I.G.P.R. şi M.A.I. au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursurilor şi, rejudecând pe fond cauza, să se dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Întâmpinarea formulată de intimaţii M.V., B.M. şi M.F.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei civile nr. 109/2012 a Curţii de Apel Cluj, susţinând, în esenţă, că în mod legal instanţa de fond a reţinut lipsa vinovăţiei lor pentru nerespectarea termenului legal de 60 de zile prevăzut pentru efectuarea cercetării administrative, atât timp cât au respectat termenul de 60 de zile impus prin adresa din 24 februarie 2010, iar cu ocazia constituirii comisiei de disciplină nu le-a fost adusă la cunoştinţă data la care comandantul a luat cunoştinţă despre pagubă.
Intimaţii au apreciat că, în ipoteza în care termenul de 60 de zile se calculează de la data de 27 ianuarie 2010, când şeful unităţii a cunoscut producerea pagubei, acesta este în culpă pentru neconstituirea în termenul legal a comisiei de disciplină şi nicidecum reclamanţi care, nici nu puteau finaliza cercetarea administrativă decât după ce au fost numiţi în comisie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Soluţia primei instanţe, în sensul admiterii cererii reclamanţilor şi anulării deciziei de imputare şi a hotărârilor pronunţate în procedura administrativ jurisdicţională, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Astfel, în raport de prevederile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Potrivit art. 34 din acelaşi act normativ, după expirarea termenului prevăzut la art. 23 alin. (1), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen.
Reclamanţii au fost desemnaţi în comisia de cercetare administrativă prin dispoziţia şefului inspectoratului din 24 februarie 2010, stabilindu-se prin această dispoziţie ca toate constatările şi concluziile comisiei să fie înaintate inspectoratului până la data de 20 aprilie 2010.
Rezultă că, în cazul reclamanţilor, termenul de finalizare a cercetării administrative a fost stabilit pentru data de 20 aprilie 2010, termen care a fost respectat prin înregistrarea procesului verbal de finalizare a cercetării administrative din 06 aprilie 2010.
Reclamanţii nu au beneficiat de fapt de termenul de 60 de zile calculat de la data de 27 ianuarie 2010, când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei, întrucât nu au fost abilitaţi să îndeplinească acte de cercetare administrativă începând cu 27 ianuarie 2010, ci numai de la data de 24 februarie 2010, când au fost desemnaţi în comisia de cercetare administrativă.
În aceste circumstanţe, în mod legal, instanţa de fond a reţinut lipsa vinovăţiei reclamanţilor pentru nerespectarea termenului legal de efectuare a cercetării administrative şi, pe cale de consecinţă, nelegalitatea deciziei de angajare a răspunderii lor materiale pentru prejudiciul în valoare de 22.243,98 RON produs I.P.J. Maramureş.
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile de faţă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de M.A.I. şi I.G.P.R. împotriva sentinţei nr. 109 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6155/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6163/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
