ICCJ. Decizia nr. 6233/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6233/2013
Dosar nr. 2157/54/2012
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 2157/54/2012, reclamantul T.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor anularea şi suspendarea actelor administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 304 din 27 iunie 2012 emisă în soluţionarea contestaţiei si Decizia nr. 292 din 17 mai 2012 privind atragerea răspunderii solidare a sa pentru obligaţiile fiscale de plată restante ale debitorului SC S. SRL.
În ceea ce priveşte suspendarea executării deciziilor menţionate, reclamantul a arătat că există indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actelor, întrucât au fost emise în împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalităţii acestora.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Sentinţa nr. 1136 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul T.S. şi a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 304 din 27 iunie 2012 şi nr. 292 din 17 mai 2012, emis de D.G.F.P. Bihor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea, ţinând seama de recomandările Comitetului de Miniştrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale şi de circumstanţele cauzei, a apreciat că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantului.
Curtea a considerat că executarea propriu-zisă şi efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiţia s-a pronunţat şi a stabilit că sumele reţinute în actul fiscal sunt datorate.
În opinia instanţei, prin admiterea cererii de suspendare, nu se aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităţilor administrative, deoarece aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorităţii jurisdicţionale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
A mai reţinut Curtea că împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunţate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situaţia în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecinţele în sensul că va plăti majorări asupra obligaţiilor fiscale principale şi pentru perioadele respective.
3. Recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.
Recurentă-pârâtă susţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În opinia recurentei cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, susţine recurenta că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din actele existente la dosar, că această vătămare este ireparabilă pentru reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamantul T.S. a învestit instanţa, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune având ca obiect: anularea şi suspendarea actelor administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 304 din 27 iunie 2012 emisă în soluţionarea contestaţiei şi Decizia nr. 292 din 17 mai 2012 privind atragerea răspunderii solidare a sa pentru obligaţiile fiscale de plată restante ale debitorului SC S. SRL.
Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziilor nr. 304 din 27 iunie 2012 şi nr. 292 din 17 mai 2012, emis de D.G.F.P. Bihor până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faptul că, prin Sentinţa nr. 121 din 14 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2157/54/2012, instanţa învestită cu acţiunea în anulare a dispus anularea actelor administrative contestate, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, care formează obiectul cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
Din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Bihor, în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva Sentinţei nr. 1136 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6231/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 6234/2013. Contencios → |
|---|
