ICCJ. Decizia nr. 6245/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Despăgubire, obligaţia de a face, pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6245/2013
Dosar nr. 2147/2/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 19 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 04 martie 2013, reclamantul D.V.R. a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 1011 şi a Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011.
În motivarea excepţiei de nelegalitate s-a arătat că prin Ordinul M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 2011 au fost aprobate noile state de organizare şi organigramele I.S.U. şi a unităţilor subordonate prin reducerea masivă mai ales a funcţiilor de subofiţer operativ principal din unităţile subordonate I.G.S.U, funcţie pe care reclamantul o deţinea.
A mai arătat reclamantul că Ordinul M.A.I. nr. I/658 din 10 iunie 2011 este nelegal întrucât a dispus reducerea masivă a efectivelor I.G.S.U. şi a unităţilor subordonate cu încălcarea art. 12 alin. (2) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor aprobate cu modificările şi completările prevăzute de Legea nr. 15/2008 şi cu nesocotirea H.G. nr. 416 din 09 mai 2007.
La termenul din data de 11 martie 2013, pârâtul I.G.S.U. al Judeţului Călăraşi a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi lipsa calităţii procesuale pasive.
Examinând cu prioritate potrivit dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţiile invocate, Curtea a reţinut că acestea vizează fondul excepţiei de nelegalitate invocată, astfel că nu pot fi analizate în cadrul cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ competentă cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
În opinia Curţii, ceea ce interesează pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul sesizării instanţei de contencios administrativ competentă cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate este întrunirea cerinţelor de admisibilitate prevăzute de alin. (1) al art. menţionat, respectiv actul a cărei nelegalitate se invocă reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi de actul respectiv depinde soluţionarea cauzei pe fond.
Reţinând că în cauză cerinţele art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite, prin încheierea din data 11 martie 2013, Curtea a admis cererea şi a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011 şi Ordinul M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 2011.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a II-a a suspendat soluţionarea recursului până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 21 martie 2013, Curtea a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi a trimis-o spre competentă soluţionare Tribunalului Călăraşi, reţinând că obiectul prezentei acţiuni se încadrează în dispoziţiile art. IV cu aplicarea art. XIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, inclusiv în ipoteza în care a fost invocată o excepţie de nelegalitate, ca incident procedural derivat dintr-o cauză înregistrată anterior datei de 15 februarie 2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 16 aprilie 2013, iar la data de 10 mai 2013 au fost depuse de pârâtul I.S.U. „B.Ş.” note de şedinţă prin care a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, motivat de faptul că în mod greşit a fost scoasă cauza de pe rol urmarea a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, dar şi a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care nu este emitentul actului contestat.
2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă.
Prin sentinţa nr. 898 din 15 mai 2013, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi invocată de pârâtul I.S.U. "B.Ş.", a declinat competenţa soluţionării cauzei privind reclamantul D.V.R. şi pârâtul I.S.U. "B.Ş." în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea procedurii de soluţionare a cauzei şi a înaintat dosarul pentru stabilirea competenţei materiale la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut următoarele.
Curtea de Apel Bucureşti a fost investită la data de 11 martie 2013, ca instanţă de fond, să soluţioneze excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul D.V.R., conform încheierii pronunţată de instanţa de recurs, formându-se la data de 19 martie 2013, Dosarul nr. 2147/2/2013.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 21 martie 2013, Curtea a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare la Tribunalul Călăraşi, apreciind că obiectul se încadrează la dispoziţiile art. IV cu aplicarea art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.
Tribunalul Călăraşi a constatat că instanţa de fond competentă să soluţioneze cererea reclamantului este Curtea de Apel Bucureşti, deoarece potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile art. IV din Legea nr. 2/2013, se stabileşte că, „litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Din economia textului de lege rezultă fără dubiu că numai litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului sunt de competenţa tribunalului, iar în cauză acest litigiu a fost soluţionat pe fond de tribunal, aflându-se în recurs la curte, unde s-a invocat excepţia de nelegalitate a unui act emis de o autoritate centrală.
În opinia Tribunalului Călăraşi în mod greşit curtea a dispus pe cale administrativă scoaterea de pe rol a dosarului.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Cu ocazia soluţionării recursului declarat de recurentul-reclamant D.V.R. împotriva sentinţei nr. 679 din 19 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B.Ş. al Judeţului Călăraşi, recurentul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 1011 şi a Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011.
Deci, cu alte cuvinte obiectul cauzei/excepţia de nelegalitate îl formează două acte administrative emise de autorităţi publice centrale: Ordinul nr. I/658 din 10 iunie 1011 emis de M.A.I. şi Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de I.G.S.U.
Or, în materia excepţiei de nelegalitate, în ceea ce priveşte competenţa materială, rămân aplicabile dispoziţiile legale incidente în cazul acţiunilor care vizează anularea unor acte administrative.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de, secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel.
Prin urmare, fiind vorba de nelegalitatea a două acte administrative emise de autorităţi publice centrale, în speţă Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, competenţa de soluţionare a excepţiei revine Curţii de Apel Bucureşti.
Oricum, Curtea de Apel Bucureşti avea obligaţia să îşi verifice competenţa în raport şi de dispoziţiile Legii nr. 76/2012, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., care la art. 3 alin. (2), prevăd că procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată, cât şi la prevederile art. 192 din Noul C. proc. civ., conform cărora procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.
Prin urmare, în contextul noului principiu al procedurii civile, potrivit căruia procesul se încheie sub aceeaşi lege de procedură sub care a şi început, modificările în materia soluţionării excepţiei de nelegalitate vor fi aplicabile doar litigiilor pornite ulterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. IV din Legea nr. 2/2013 nu modifică competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, deoarece procesul a început sub imperiul vechii legi de procedură, iar excepţia de nelegalitate a unui act emis de o autoritate centrală este de competenţa curţii de apel ca instanţă de fond, caz în care incidentul procedural invocat în timpul procesului, cum este excepţia de nelegalitate, se soluţionează de instanţa de fond, respectiv tribunalul, numai dacă litigiul pe fond era pornit sub imperiul legii procedurale noi, ceea ce nu se constată în cazul de faţă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.V.R. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B.Ş. Călăraşi în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6244/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6247/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
