ICCJ. Decizia nr. 6249/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6249/2013
Dosar nr. 1413/62/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 19 septembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Soluţia pronunţată de Judecătoria Braşov
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 17 februarie 2012, reclamanta SC P.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Braşov şi D.G.F.P. Braşov întoarcerea executării silite pornite împotriva sa, în temeiul titlului executoriu constând în decizia de impunere din 7 februarie 2008 în dosarul de executare nr. D15/101014181 asupra sumelor de bani achitate de reclamantă în contul declaraţiilor curente şi asupra sumelor de bani ridicate din conturile societăţii în perioada 7 februarie 2008 - 30 iunie 2012, al cărui cuantum va fi stabilit pe baza unei expertize contabile ce va fi dispusă în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 15295 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Braşov a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Judecătoria Braşov a reţinut că temeiul de drept invocat de reclamantă nu impune instanţei obligaţia de a analiza cererea doar prin prisma acestuia, instanţa având obligaţia de a stabili corecta calificare juridică a cererii.
A mai reţinut instanţa că procedura restituirii sumelor de bani de la buget se derulează doar la cererea expresă a contribuabililor, aspect ce rezultă din art. 117 C. proc. fisc. şi este supusă normelor cuprinse în metodologia aprobată prin ordinal ministrului finanţelor.
A concluzionat instanţa că restituirea unor astfel de sume este supusă dispoziţiilor C. proc. fisc., şi doar în cazul particular al solicitării restituirii de astfel de sume ca cerere accesorie contestaţiei la executare se aplică C. proc. civ.
2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Braşov.
Prin sentinţa nr. 1680/CA din 12 martie 2013 Tribunalul Braşov şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, reţinând că prin Decizia nr. V/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ. a stabilit că instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
A mai reţinut Tribunalul că art. 373 alin. (2) teza ultimă din C. proc. civ. instituie o serie de excepţii referitoare la instanţa de executare, în afara judecătoriei, excepţii care sunt prevăzute de lege, menţionându-se cu titlu de exemplu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, care în material contenciosului administrativ stabilesc faptul că instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.
A concluzionat Tribunalul că instanţa care a soluţionat fondul litigiului este Curtea de Apel Braşov.
3. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov
Prin sentinţa nr. 105/F din 20 mai 2013, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia de necompetenţă material invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
4. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei SC P.G. SRL de a se dispune întoarcerea executării silite pornită împotriva sa, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere din 7 februarie 2008.
Prin Decizia nr. V/2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ. a stabilit că instanţa judecătorească competentă potrivit legii să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.
În considerentele aceleiaşi Decizii, s-a mai reţinut că, în condiţiile în care judecătoria, ca instanţă de executare, este competentă să soluţioneze contestaţia, atât împotriva executării, cât şi a titlului executoriu, tot judecătoria este competentă atunci când se pune problema restabilirii situaţiei anterioare executării, ca urmare a anulării executării şi, respectiv, a desfiinţării titlului executoriu în temeiul căruia a fost efectuată executarea silită.
Având în vedere considerentele expuse,văzând dispoziţiile art. 3307 alin. (4) din C. proc. civ., în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC P.G. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6248/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6250/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
