ICCJ. Decizia nr. 6474/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6474/2013
Dosar nr. 5054/2/2012
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov, să se constate nulitatea absolută a procedurii de aplicare a corecţiei financiare aplicată societăţii, să se constate netemeinicia aplicării corecţiei financiare şi anularea corecţiei financiare, iar pe cale de consecinţă rambursarea sumei de 1.583.044,24 lei, reprezentând suma dedusă din cererile de rambursare nr. 1, 2 şi 3 de către Direcţia Generală Autorizare şi Plăţi Programe din cadrul M.D.R.T., cu titlu de corecţie financiară.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în vederea implementării Proiectului ce constituie obiectul Contractului de finanţare încheiat la data de 23 februarie 2011 prin Programul Operaţional 2007-2013/ Axa prioritara 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local” - Domeniul major de intervenţie 4.1. „Dezvoltarea durabila a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanta regionala si locala”, a iniţiat procedura de achiziţie de execuţie de lucrări pentru realizarea obiectivului „Centrul pentru sprijinirea afacerilor „W.G.B.C.”, în urma căreia a fost încheiat cu SC C.E. SA Contractul de lucrări din 20 iunie 2011.
A precizat că urmare depunerii primelor 3 cereri de rambursare la A.M. P.O.R., i s-a comunicat, următoarele:
Cu privire la cererea de rambursare nr. 1, s-a efectuat plata cu aplicare de corecţie financiara de 25% din valoarea contractului de lucrări, conform pct. 1.7. din O.U.G. nr. 66/2011. MDRT a considerat că beneficiarul, în calitate de autoritate contractanta, a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin introducerea în documentaţia de atribuire a unor cerinţe de calificare şi selecţie restrictive; cu privire la cererea de rambursare nr. 3, s-a efectuat plata cu aplicare de corecţie financiara de 25% din valoarea contractului de lucrări conform pct. 1.7 din O.U.G. nr. 66/2011, M.D.R.T. considerând ca beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin introducerea în documentaţia de atribuire a unor cerinţe de calificare şi selecţie restrictive; referitor la cererea de rambursare nr. 2, în fapt, i-a fost aplicată aceeaşi corecţie, însă formal nu a primit nicio notificare în acest sens.
Reclamanta a apreciat că procedura aplicată de AM POR, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii întrucât procedura de achiziţie publică a fost iniţiată la sfârşitul lunii martie 2011 - data transmiterii in SEAP, respectiv 13 aprilie 2011 - data acceptării A.N.R.M.A.P. a anunţului de participare, şi s-a finalizat cu încheierea contractului de achiziţie din 20 iunie 2011, în vreme ce O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2011.
Pe de altă parte, a invocat faptul că aplicarea corecţiei financiare s-a făcut în absenţa constatării neregulii potrivit dispoziţiilor art. 20 si următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, iar în ceea ce priveşte cererea de rambursare nr. 2 aplicarea efectivă a corecţiei financiare nici nu a fost comunicată pentru a putea face obiectul verificării de legalitate.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, ordonanţă ce ar fi fost aplicabilă în speţă numai în situaţia în care controlul ar fi fost deja început la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.
Referitor la nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pârâtul a arătat că nu exista obligativitatea emiterii unui Proces verbal/ Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, în condiţiile art. 9 din actul normativ precizat, menţionând că a aplicat o reducere financiară de 25% din valoarea contractului de lucrări conform pct. 1.7 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, deoarece beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, prin introducerea în documentaţia de atribuire a unor cerinţe de calificare restrictive.
Referitor la solicitarea unor cerinţe minime în Fişa de date a achiziţiei şi în Anunţul de participare pentru personalul cheie, pârâtul a considerat că cerinţa minimă a experienţei de minim 5 ani în managementul de proiecte în domeniul construcţiilor civile rezidenţiale realizate prin finanţări europene este şi restrictivă potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi nici nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică (contract de lucrări) ce urmează a fi atribuit, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
Pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov, prin apărările formulate, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât este parte în contract, în calitate de Organism Intermediar, însă nu a emis niciun act administrativ şi nu a încălcat niciun drept contractual sau legitim al reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 6206 din 1 noiembrie 2012, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov invocată de pârâtă, şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de această, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti – Ilfov, invocată de aceasta, prima instanţă a avut în vedere că această autoritate a fost semnatară a Contractului de finanţare din 23 februarie 2011, însă acest fapt nu este de natură a-i conferi calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, având în vedere că pretenţiile reclamantei nu decurg din acest contract.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta are calitatea de beneficiar în baza Contractului de finanţare din 23 februarie 2011 încheiat în cadrul Programului
Operaţional Regional 2007-2013/ Axa prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local” - Domeniul major de intervenţie 4.1. „Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanţă regională şi locală” pentru proiectul Centrul pentru sprijinirea afacerilor „West Gate Business Center”, iar pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului are calitatea de Autoritate de Management.
În baza acestui contract de finanţare, la datele de 10 august 2011, respectiv 31 octombrie 2011, reclamanta - beneficiară a înaintat pârâtului cererile de rambursare, iar conform notelor de aprobare a cheltuielilor eligibile din 29 februarie 2012 şi din 08 februarie 2012 din valoarea totală a cheltuielilor solicitate de beneficiar prin cererea de rambursare nr. 3, pârâtul a avizat drept cheltuieli exigibile suma de 2.095.922 lei, iar din valoarea totală a cheltuielilor solicitate prin cererea de rambursare nr. 1, pârâtul a avizat drept cheltuieli exigibile suma de 2.165.198,94 lei.
Potrivit acestor note, pârâtul a aplicat o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului de lucrări, conform pct. 1.7 din O.U.G. nr. 66/2011 deoarece beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă, a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prin introducerea în documentaţia de atribuire a unor cerinţe de calificare şi selecţie restrictive, prin Fişa de date a achiziţiei fiind impuse următoarele cerinţe:
- Secţiunea V.4) Capacitatea tehnică şi profesională, Experienţă similară, Cerinţă obligatorie - „Se vor prezenta 1 (unul) sau maxim 2 (două) contracte în domeniul execuţiei de lucrări de construcţii finalizate în ultimii 5 ani, care să fi avut ca obiect construcţii similare rezidenţiale sau de birouri, contract/contracte cu o valoare cumulată de minim 45.000.000 lei fără TVA şi o suprafaţă minimă construită desfăşurată de 18500 mp”.
Ofertantul va prezenta o declaraţie privind utilajele şi echipamentele tehnice funcţionale de care dispune pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului:
- Se vor prezenta documente pentru cel puţin următoarele echipamente: „… sisteme de cofraje plăci pentru min. 7.500 mp, sisteme de cofraje metalice minim 1.500 mp, schelă metalică 10.000 mp.”
S-a apreciat că prin impunerea de către autoritatea contractantă a acestor criterii de calificare şi selecţie au fost încălcate prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.”
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei de aplicare a reducerii de 25% din valoarea totală a contractului de lucrări din 20 iunie 2011 reprezentând suma de 1.583.044,24 lei, suma dedusă din cererile de rambursare nr. 1, 2 şi 3, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin adresa nr. 22710 din 23 aprilie 2012.
Prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată susţinerea reclamantei privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, reţinând că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanţe, faptul că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 neavând relevanţă.
În speţă, cererile de rambursare nr. 1 şi 3 au fost depuse de reclamantă la 10 august 2011, respectiv 31 octombrie 2011, iar O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461 din 30 iunie 2011, dispoziţiile sale fiind aşadar în vigoare la momentul depunerii celor două cereri de rambursare, precum şi, ulterior, la momentul analizării acestora de către pârât, constatării neregulilor săvârşite şi aplicării sancţiunii sub forma reducerii procentuale de 25%.
În speţă, prima instanţă a constatat că atât cererile de rambursare nr. 1 şi 3, cât şi notele de aprobare a cheltuielilor eligibile din 29 februarie 2012 şi din 08 februarie 2012 au fost depuse, respectiv emise, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, astfel că acest act normativ nu a fost aplicat retroactiv, astfel cum în mod greşit susţine reclamanta.
Reţinând că pârâtul a aplicat în mod corect procedura de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, prima instanţă a reţinut că o a doua critică formulată de reclamantă priveşte absenţa constatării neregulii potrivit dispoziţiilor art. 20 şi următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, susţinere apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât reducerea procentuală de 25% nu a fost aplicată de pârât în baza art. 27 coroborat cu art. 20 şi art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, ci în baza art. 6 şi 9 din acest act normativ.
Prin urmare, contrar celor susţinute de reclamantă, prima instanţă a reţinut că, în cazul excluderii de la rambursare, în procesul de verificare a solicitărilor de plată, a cheltuielilor pentru care se constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, nu se întocmesc procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/ notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu valoare de titlu de creanţă, prevăzute la art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, ci se aplică o reducere proporţională direct asupra cheltuielilor solicitate a fi rambursate, cum s-a întâmplat, de altfel, şi în speţă.
În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie a aplicării corecţiei financiare de 25% din valoarea contractului de lucrări invocate de reclamantă, prima instanţă a reţinut, prin raportare la dispoziţiile art. 176 şi art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, că deşi reclamanta a invocat prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, nu a făcut dovada că a îndeplinit condiţiile prevăzute de alin. (2) al acestui articol.
Pe de altă parte, analizând în concret cerinţa obligatorie a experienţei similare stabilită de reclamantă, respectiv prezentarea a 1 (unul) sau maxim 2 (două) contracte în domeniul execuţiei de lucrări de construcţii finalizate în ultimii 5 ani, care să fi avut ca obiect construcţii similare rezidenţiale sau de birouri, contract/contracte cu o valoare cumulată de minim 45.000.000 lei fără TVA şi o suprafaţă minimă construită desfăşurată de 18.500 mp, prima instanţă a apreciat că aceasta încalcă prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că această cerinţă este de natură a restricţiona participarea la procedura de atribuire.
Pentru aceleaşi considerente, prima instanţă a apreciat că şi cerinţa privind valoarea cumulată a contractului/ contractelor anterioare de 45.000.000 lei este de natură a restricţiona participarea la procedura de atribuire.
Prima instanţă a reţinut că proporţionalitatea cerinţei de calificare nu poate fi analizată prin raportare la cele două elemente cumulative solicitate - contract/ contracte cu o valoare cumulată de minim 45.000.000 lei fără TVA şi o suprafaţă minimă construită desfăşurată de 18.500 mp, ci prin raportare la natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.
Referitor la cerinţa prezentării de documente pentru echipamente de natura sistemelor de cofraje plăci minim 7.500 mp, sistemelor de cofraje metalice minim 1.500 mp, schele metalice minim 10.000 mp, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 188 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, o astfel de solicitare poate fi formulată pentru a putea fi verificată capacitatea tehnică şi/ sau profesională a ofertanţilor/ candidaţilor, iar nu de a fi stabilită ca şi cerinţă minimă de calificare şi selecţie. Aşadar, astfel de informaţii pot fi folosite de autoritatea contractantă ca reprezentând elemente de evaluare a ofertelor, în scopul determinării celui mai performant ofertant/ candidat.
În ceea ce priveşte cerinţa referitoare la managerul de proiect şi a managerului de proiect adjunct, Curtea reţine că, în condiţiile în care aceste două funcţii vizează managementul de proiecte de construcţii, este rezonabil să se solicite pentru persoanele ce l-ar ocupa calificare în acest domeniu, al proiectelor de construcţii, dar apare ca excesiv şi restrictiv ca proiectele de construcţii să fi fost realizate prin finanţări europene. În acest sens, Curtea apreciază că activitatea specifică managementului de proiecte de construcţii este similară în cadrul tuturor proiectelor, indiferent de sursa finanţării, iar activitatea efectiv prestată de managerul de proiect este identică. Împrejurarea că raportarea şi decontarea lucrărilor finanţate din fonduri europene necesită prezentarea unor acte justificative suplimentare nu este de natură a modifica atribuţiile şi competenţele managerului de proiect şi a managerului de proiect adjunct în cadrul unui astfel de proiect.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 6206/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A.T. SRL, considerând-o netemeinică şi nelegală, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- Pentru nerespectarea dreptului la apărare şi principiului egalităţii de tratament, în ipoteza în care se aplică procedura simplificată, intimata, deşi era obligată ca în cadrul litigiului să prezinte în mod detaliat motivele care au stat la baza aplicării corecţiei financiare, nu a îndeplinit această obligaţie.
Mai mult, prin întâmpinare a recunoscut netemeinicia măsurii luate, însă instanţa a ignorat acest fapt.
- Prima instanţă a ignorat proba de la dosar constatând în Nota justificativă impusă de dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, astfel că raţionamentul juridic ce i-a urmat a fost greşit în ceea ce priveşte modul de apreciere asupra cerinţelor minime din documentaţia de atribuire, considerate ca fiind restrictive.
În esenţă, se susţine că problema criteriilor de clarificare şi selecţie pretins restrictive trebuie ridicată numai în ipoteza unei sesizări din partea unui particular ale cărui interese sunt pretins încălcate, ori, în cauză, nu a existat vreo dovadă că vreun potenţial ofertant a fost împiedicat să participe la procedura achiziţiei.
- Instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii, prin validarea aplicării unor dispoziţii din Ordinul nr. 509/2011 al A.N.R.M.A.P. şi O.U.G. nr. 66/2011, deşi nu erau în vigoare la momentul acela.
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei-reclamante şi susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Necontestat este faptul că recurenta-reclamantă a formulat contestaţie din 21 martie 2012 în ceea ce priveşte decizia de aplicare a corecţiei financiare de 25% la valoarea totală a contractului de lucrări din 20 iunie 2011, reprezentând suma de 1.583.044,24 lei, dedusă din cererile de rambursare 1, 2, 3 (filele 113-121 dosar fond).
Contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin răspunsul M.D.R.T. nr. 22710 din 23 aprilie 2012, fiind expuse detaliat motivele care au stat la baza deciziei de aplicare a reducerii procentuale de 25% din valoarea totală a contractului de lucrări menţionat (filele 109-112 dosar fond).
Ulterior, reclamanta a formulat prezenta acţiune la instanţa de contencios administrativ şi fiscal, care a fost soluţionată prin sentinţa recurată.
Prin urmare, reclamanta a cunoscut care au fost considerentele de fapt şi de drept care au stat la baza măsurii/ deciziei de aplicare a reducerii procentuale aplicate contractului său în derulare, putându-şi exercita dreptul la apărare în mod deplin.
De altfel, aceasta nu indică în ce constă în concret restrângerea dreptului său la apărare în raport cu decizia autorităţii pârâte. Mai mult, în faza judecăţii în fond nu au fost prezentate/ expuse alte motive de fapt şi de drept care au stat la baza măsurii dispuse şi contestate, care să nu fi fost cunoscute de recurenta-reclamantă.
În consecinţă, recurenta-reclamantă a beneficiat de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, fiindu-i respectat dreptul la apărare.
În altă ordine, sunt lipsite de suport real şi probator aserţiunile recurentei referitoare la „recunoaşterea netemeiniciei măsurii” luate de intimat, întrucât, din întreaga atitudine procesuală a autorităţii pârâte rezultă că aceasta susţine legalitatea şi temeinicia deciziei de aplicare a reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului.
Alin. (3) de la pct. 3 din întâmpinarea formulată de M.D.R.T. este prezentat parţial/ selectiv de către recurentă. Din cuprinsul acestuia şi din următoarele rezultă că intimatul a susţinut că sunt restrictive criteriile de clasificare impuse de recurentă, solicitarea acestora făcându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale, în sensul dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
Afirmaţia recurentei referitoare la faptul că a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 nu poate fi reţinută.
Din considerentele sentinţei instanţei de fond nu rezultă concluzia că nu ar fi existat o notă justificativă a recurentei, ci că nu au fost motivate de către aceasta cerinţele minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi/ sau profesională impuse prin fişa de date a achiziţiei, astfel cum impun dispoziţiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Mai mult, rezultă că instanţa a analizat justificările recurentei privind cerinţele impuse şi în mod corect a reţinut că acestea sunt de natură a restricţiona participarea la procedura de atribuire, nu au o justificare rezonabilă, lipsind motivarea reclamantei şi încălcându-se astfel prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
În mod greşit recurenta susţine, în esenţă, că în lipsa oricărei contestaţii nu se poate ridica problema criteriilor de selecţie.
Este evident că întreaga procedură a achiziţiei trebuie să se desfăşoare cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, indiferent de existenţa sau nu a vreunei contestaţii, plăţile ce vor fi efectuate trebuie să se întemeieze pe o bază legală, inclusiv din perspectiva derulării procedurii de achiziţie.
În altă ordine, critica recurentei care vizează faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la dispoziţiile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 nu este fondată.
Se constată din considerentele sentinţei recurate (pag.9) că instanţa de fond a analizat cauza şi din perspectiva art. 9 din H.G. nr. 925/2006.
În fine, chiar dacă nu a fost argumentată critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, instanţa de recurs reţine că sunt corecte concluziile primei instanţe cu privire la legalitatea aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi Ordinului A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011 în situaţia concretă ce o vizează pe reclamantă.
Necontestat este că efectuarea controlului s-a făcut după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. În raport de dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, prevederile O.G. nr. 79/2003 ar fi fost aplicabile numai în situaţia în care controlul ar fi fost deja început la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.
Abaterile de la prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare sunt sancţionate în baza legii specifice aplicabile la data efectuării controlului, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, în cuprinsul căreia sunt stabilite procentual corecţiile fiscale pentru fiecare abatere constatată, potrivit principiului proporţionalităţii, consacrat în cuprinsul art. 2 lit. n) din acest act normativ.
În concluzie, sub aspectul activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a neregulilor, legea nouă e de imediată aplicare.
Mai mult, conform O.G. nr. 79/2003, în cazul constatării unei abateri de la legalitate, sancţiunea ar fi fost declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, corecţia aplicată fiind de 100% şi nu procentual potrivit principiului proporţionalităţii, situaţie favorabilă recurentei.
În raport de toate considerentele expuse, sentinţa recurată este legală şi temeinică, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.T. SRL împotriva Sentinţei nr. 6206 din 1 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6457/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 6528/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
