ICCJ. Decizia nr. 6393/2013. Contencios. Suspendare provizorie a executarii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6393/2013
Dosar nr. 1457/36/2012
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1457/36 din 17 decembrie 2012, reclamanta SC E.P. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională a Vămilor, Direcţia Judeţeană de Autorizări şi operaţiuni vamale - (D.J.A.O.V.) Constanţa şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C.), a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună suspendarea provizorie a executării actelor administrative indicate în continuare:
1. Decizia de impunere nr. 8 din 17 august 2011 (act administrativ de îndreptare a erorii materiale) şi Decizia de impunere nr. 8 din 16 mai 2012 (decizia de impunere iniţială), precum şi R.I.F. RC2/1244 din 17 august 2011 şi R.I.F. RC2/1244 din 09 mai 2011, emise de către D.J.A.O.V. Constanţa;
2. Decizia nr. 282 din 26 iunie 2012 emisă de către D.G.A.M.C. privind soluţionarea plângerii prealabile;
3. Decizia de impunere nr. F - MC 64 din 15 martie 2012 şi R.I.F. F-MC 62 din 15 martie 2012, emise de D.G.A.M.C. Bucureşti;
4. Decizia nr. 286 din 26 iunie 2012 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor privind soluţionarea plângerii prealabile, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanta.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de suspendare provizorie a executării actelor administrative fiscale pe dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, considerând că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţiile impuse de textele de lege invocate:
- „cazul bine justificat” - prin faptul că a făcut dovada existenţei cazului de forţă majoră (inundaţie), care a condus la pierderea şi contaminarea unor produse petroliere, prin înscrisuri ataşate la dosarul cauzei, aspecte care fundamentează ideea unei „îndoieli serioase” cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat provizoriu;
- „paguba iminentă” - prin faptul că a fost începută procedura executării silite şi a fost emis titlu executoriu şi somaţie de plată, măsura imediat următoare fiind poprirea asupra conturilor bancare, ce ar atrage un declin economic.
Reclamanta a invocat şi prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., solicitând suspendarea oricărei forme de executare silită, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de suspendare formulată în Dosarul nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Regională Vamală Constanţa,în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, a solicitat respingerea cererii de suspendare provizorie a executării actelor administrativ fiscale contestate,susţinând, în esenţă, că simplele afirmaţii neurmate de dovedirea unei situaţii care să probeze îndeplinirea celor două condiţii obligatorii şi cumulative, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu sunt de natură să conducă la suspendarea acestora.
Şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) a formulat întâmpinare, invocând, în principal, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, a lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare provizorie întemeiată pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâta a arătat că dispoziţiile legale invocate de reclamantă reflectă două instituţii juridice distincte, suspendarea executării actului administrativ prevăzută de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi suspendarea provizorie a executării solicitată în cadrul contestaţiei la executare - art. 403 alin. (4) C. proc. civ. În acest context a solicitat ca reclamanta să-şi precizeze acţiunea, în sensul stabilirii cadrului procesual, fiind necesară stabilirea competenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată.
Mai mult, pârâta a susţinut că, în cadrul cererii de suspendare prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu există noţiunea de suspendare provizorie a executării actelor administrative fiscale, aceasta regăsindu-se doar în cadrul procedurii contestaţiei la executare, potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
De asemenea, a menţionat că şi cuantumul cauţiunii diferă în funcţie de textele de lege menţionate, în sensul că dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., teza trei, prevăd o cauţiune de 10% din valoarea obiectului cererii, sau de 500 lei, pentru cererile neevaluabile în bani, iar dispoziţiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, prevăd că instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20%, din cuantumul sumei contestate.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, pârâta a arătat că, în situaţia în care reclamanta îşi întemeiază cererea de suspendare provizorie pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) Cod pr. civilă, instanţa competentă să soluţioneze o contestaţie la executare şi implicit, o cerere de suspendare provizorie, este instanţa de executare, în speţă, judecătoria, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd: „Contestaţia se introduce la instanţa de executare”.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., faţă de capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea provizorie a Deciziei de impunere nr. 8 din 17 august 2011 şi a nr. 8 din 16 mai 2012, precum şi a R.I.F. RC2/1244 din 17 august 2011 şi R.I.F. RC2/1244 din 09 mai 2011 emise de către Autoritatea Naţionala a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanta, a solicitat admiterea excepţiei, cu consecinţa respingerii cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 1 şi 2 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea si funcţionarea A.N.A.F. Cu privire la acest capăt de cerere, pârâta a învederat că trebuie reţinută calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.N.V. - D.J.A.O.V. Constanţa.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că subzistă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi în situaţia în care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. va fi admisă, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. d) C. proc. civ., care conţin dispoziţii referitoare la competenţa în primă instanţă a tribunalelor în procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel, şi cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2010. Având în vedere că D.J.A.O.V. Constanţa este organ de specialitate al autorităţilor publice vamale, solicită a se reţine că acest aspect evidenţiază competenţa materială a secţiei de contencios-administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare provizorie a executării actelor de executare, întemeiată pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ., pârâta a arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată atât pe dispoziţiile art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi pe dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., reclamanta solicitând şi suspendarea unor acte de executare, respectiv somaţia de plata nr. 61/90/1/2012 şi titlul executoriu nr. 1206 din 03 decembrie 2012, emise în cadrul dosarului de executare nr. 1655 din 03 decembrie 2012 şi nu suspendarea unui act administrativ fiscal.
Având în vedere că împotriva reclamantei a început executarea silită prin emiterea somaţiei nr. 61/90/1/2012, potrivit art. 145 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt incidente dispoziţiile imperative ale art. 172 - art. 174 din O.G. nr. 92/2003, republicată, aşa încât, cererea de suspendare provizorie a executării actelor de executare este inadmisibilă în contencios administrativ, reclamanta având la îndemână acţiunea civilă a contestaţiei la executare, potrivit art. 399 şi următoarele C. proc. civ.
Pe fond, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, excepţiile invocate, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.P. SA, şi, în consecinţă, a dispus suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţii
Excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa, invocată în raport cu dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere precizarea reclamantei cu privire la temeiul de drept şi obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată, şi, respectiv, suspendarea provizorie a actelor administrative fiscale, iar nu a unor acte de executare (titlu executoriu şi somaţie de plată), precizare făcută cu prilejul dezbaterilor cauzei în şedinţa camerei de consiliu din data de 11 ianuarie 2012 şi menţionată în concluziile pe fond.
Şi în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. d) C. proc. civ, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa este nefondată, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială stabilindu-se în funcţie atât de rangul autorităţii publice emitente - D.G.A.M.C. Bucureşti din cadrul A.N.A.F., cât şi de criteriul valoric, deoarece prin actele administrativ fiscale atacate s-au stabilit sume de plată (accize, dobânzi, penalităţi) care depăşesc cuantumul de 500.000 lei.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. este nefondată, având în vedere că Decizia de impunere nr. F-MC 64 din 15 martie 2012 şi RIFF-MC 62 din 15 martie 2012 sunt emise de D.G.A.M.C. Bucureşti din cadrul A.N.A.F.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare provizorie este, de asemenea, nefondată, având în vedere, pe de-o parte, că reclamanta a precizat temeiul de drept solicitat a fi aplicabil în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, nu se solicită suspendarea provizorie a executării actelor de executare, ci a titlurilor în baza cărora acestea au fost emise, respectiv actele administrativ fiscale atacate prin contestaţie.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în această fază procesuală, pentru admisibilitatea cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, legea contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
1)- abordarea judecăţii;
2)- depunerea unei cauţiuni;
3)- luarea măsurii prin examinarea condiţiilor de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Materialul probator administrat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., face dovada îndeplinirii cumulative a sus-menţionatelor condiţii de admisibilitate impuse de lege, în sensul că:
1) - reclamanta a înţeles a promova acţiune înregistrată de rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. 1442/36/2012, având ca obiect contestaţie împotriva actelor administrative fiscale emise de pârâte, cu capăt accesoriu de cerere, suspendare executare, cu prim termen de judecată la data de 16 ianuarie 2013;
2) - reclamanta a făcut dovada depunerii cauţiunii în sumă de 2.000 lei, conform recipisei C.E.C. Bank Sucursala Constanţa nr. 1047542/1 din 07 noiembrie 2012 – 2.000 lei, achitată prin recipisa de consemnare nr. 1059199/1 din 19 decembrie 2012 (în sumă de 1.500 lei) şi recipisa de consemnare nr. 1057934/1 din 17 decembrie 2012 (în sumă de 500 lei), emise de C.E.C. BANK - Sucursala Constanţa;
3) - în ceea ce priveşte luarea măsurii suspendării provizorii a executării actelor administrativ fiscale, urmare examinării celei din urmă condiţii sus-expuse („luarea măsurii prin examinarea condiţiilor de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004”) şi aceasta este îndeplinită, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut că măsura suspendării provizorii poate fi luată numai împotriva unui anumit tip de act şi numai în anumite împrejurări, prin urmare, condiţiile suspendării provizorii privesc:
- „actul administrativ”care poate fi suspendat;
- „temeiul de drept” al suspendării provizorii.
Referitor la condiţia privind actul supus suspendării, s-a reţinut că este necesar ca actul să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere.
În ceea ce priveşte temeiul de drept al suspendării provizorii a executării, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, cererea reclamantei este întemeiată, astfel cum s-a precizat, pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, în aceste condiţii, aplicabilă în cauză fiind procedura specială prevăzută de legea contenciosului administrativ.
Cu privire la îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat”, prima instanţă a reţinut că împrejurările legate de situaţia de fapt şi de drept sunt de natură să creeze o „îndoială serioasă” în privinţa legalităţii actelor administrativ fiscale, pentru că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că a existat o situaţie de forţă majoră, atestată de Camera de Comerţ, Industrie şi Navigaţie Constanţa prin Avizul nr. 1892 din 23 iulie 2010, care a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul societăţii, cu privire la combustibilul la care a făcut referire în cererea de constatare a pierderii de produse accizabile, pentru cantitatea de 1.611,441 tone motorină şi 54,935 tone CLU şi în cererea de constatare a contaminării unei cantităţi de 80,955 tone motorina, organul fiscal respingând ambele cereri.
În privinţa pierderii de produse petroliere şi a contaminării unei cantităţi de motorină, prima instanţă a reţinut că inundarea punctului de lucru - cazul de forţă majoră ce a stat la baza pierderii de produse petroliere - precum şi poluarea acestora au fost înregistrate în contabilitatea societăţii şi aduse la cunoştinţa autorităţilor vamale, cu adresa înregistrată la D.J.A.O.V. Constanţa sub nr. 8631 din 12 august 2010, în termen de 60 de zile, conform Ordinului nr. 918/2007.
Cu privire la cea de-a doua condiţie, a „pagubei iminente”, prima instanţă a constatat că probatoriul administrat a relevat îndeplinirea acesteia, dat fiind că actele administrative fiscale a căror suspendare provizorie se solicită sunt deja puse în executare, conform Dosarului de executare nr. 1655 din 03 decembrie 2012.
În aprecierea primei instanţe, acest fapt afectează în mod negativ societatea, existând posibilitatea certă a popririi conturilor bancare, ce ar determina blocarea activităţii, cu consecinţe ireparabile şi irecuperabile, existând riscul, pentru societate, de a intra în incapacitate de plată.
3. Recursurile exercitate în cauză
Ambele pârâte au atacat cu recurs încheierea menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
3.1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a arătat că prima instanţă a reţinut în mod greşit temeiul de drept al cererii formulate de intimata - reclamantă, în condiţiile în care în contenciosul administrativ nu există instituţia juridică a suspendării provizorii a executării actului administrativ, iar art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Recurenta - pârâtă a criticat şi soluţia respingerii excepţiei lipsei calităţii sale procesual - pasive faţă de capetele de cerere având ca obiect suspendarea provizorie a actelor administrative - fiscale emise de autoritatea vamală.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii, recurenta - pârâtă a arătat că şi această apărare a fost greşit înlăturată de prima instanţă, cu toate că obiectul cererii viza actele de executare emise în cadrul Dosarului nr. 1655 din 3 decembrie 2012, iar nu suspendarea executării unor acte administrative.
Prin urmare, în opinia A.N.A.F., cererea era supusă prevederilor art. 172 C. proc. fisc.
În fine, recurenta - pârâtă a arătat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.
3.2. Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, pentru că în speţă nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii şi cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi indicate în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I al prezentei decizii, intimata - reclamantă a învestit Curtea de apel cu o cerere de suspendare provizorie a unor acte administrative - fiscale până la soluţionarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Iniţial, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 403 alin. (4) C. proc. civ., combinând, aşadar, reglementarea specială a măsurii provizorii a suspendării executării actului administrativ, cuprinsă în legea - cadru a materiei, cu o normă de drept ce are ca obiect de reglementare suspendarea provizorie a executării, solicitată în cadrul unei contestaţii la executare, cuprinsă în Cartea V - Despre executarea silită, Secţiunea a VI-a. Contestaţia la executare C. proc. civ. din 1865.
Or, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte a reţinut în mod constant că existenţa unei reglementări derogatorii, consacrată în art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ, iar nu normele conţinute în Codul de procedură.
Urmare a unor excepţii invocate în întâmpinările pârâtelor, la data de 14 ianuarie 2013 reclamanta a formulat precizări privind obiectul cererii, cadrul procesual şi temeiul de drept, indicând în mod expres că solicită suspendarea provizorie a actelor administrative - fiscale indicate, în temeiul at. 14 din Legea nr. 554/2004 (filele 341 - 342 dosar Curtea de apel Constanţa).
Potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 „ (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.”
Cu toate acestea, fără a se preocupa de clarificarea regimului juridic aplicabil cauzei, Curtea de apel a pronunţat o încheiere, în Camera de Consiliu, prin care a dispus suspendarea provizorie a executării actelor administrative fiscale nu „până la pronunţarea instanţei de fond” asupra acţiunii în anulare, aşa cum prevede art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci „până la soluţionarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate ce formează obiectul dosarului nr. 1442/36/20012, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa”.
Acest mod de abordare a litigiului este străin de reglementarea pe care Legea nr. 554/2004 o dă instituţiei juridice a suspendării actului administrativ, în condiţiile în care, deşi reclamanta şi-a precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa a aplicat unele dintre regulile specifice procedurii reglementate în art. 403 alin. (4) C. proc. civ.: tipul de hotărâre pronunţată (încheiere în loc de sentinţă), judecarea cererii în Camera de Consiliu, în loc de şedinţa publică, durata măsurii suspendării.
O altă chestiune de drept nelămurită este aceea a incidenţei prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, conform precizărilor formulate de reclamantă, în condiţiile în care la data de 11 decembrie 2012 fusese înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa Dosarul nr. 1442/36/2012, având ca obiect anularea actelor administrative fiscale şi suspendarea executării lor până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa de control judiciar constată că nici reclamanta, nici judecătorul Curţii de apel nu au explicat în nici un fel urgenţa care ar fi justificat soluţionarea cererii în maniera descrisă, în condiţiile în care în cauza de faţă dezbaterile au avut loc la data de 14 ianuarie 2013, pronunţarea fiind amânată succesiv, câte o zi, până la data de 18 ianuarie 2013, în timp ce, potrivit fişei ECRIS a Dosarului nr. 1442/36/2012, având ca obiect suspendarea executării actelor administrative fiscale solicitate în cadrul acţiunii în anulare, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, fusese fixat un prim termen la 16 ianuarie 2013, când s-a dispus achitarea cauţiunii în cuantum de 40.000 lei.
Toate aceste neregularităţi şi inadvertenţe impun soluţia casării încheierii şi trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să pună în discuţia părţilor şi să stabilească în mod clar regulile de procedură aplicabile şi admisibilitatea cererii în raport cu încadrarea corectă în drept a demersului reclamantei, cu precizarea că, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevederile Codului de procedură civilă completează normele speciale ale contenciosului administrativ numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice administrative, verificarea compatibilităţii având drept scop, în plan strict procesual, evitarea paralelismelor sau a combinării nepermise a unor reguli aparţinând unor proceduri cu fizionomii distincte.
2. Soluţia pronunţată în recurs şi temeiul de drept al acesteia.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa încheierea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Celelalte critici formulate în cele două recursuri urmează a fi analizate de instanţa de trimitere, examinarea lor în această fază procesuală nemaifiind posibilă, în raport cu soluţia adoptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa (în prezent A.N.A.F.) şi A.N.A.F. împotriva încheierii nr. 3 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6392/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6410/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
