ICCJ. Decizia nr. 6392/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6392/2013
Dosar nr. 18/35/2013
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2013, reclamanta SC H. SRL Oradea a chemat în judecată pe pârâţii M.E.C.M.A. - Direcţia pentru Politici Industriale şi Mediu de Afaceri, Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii Bucureşti (în prezent M.E.) şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest, solicitând:
- să fie obligaţi pârâţii să treacă în etapa următoare cererea de finanţare pentru proiectul „Dezvoltare durabilă la SC H. SRL prin achiziţionarea de echipamente performante ” (numărul de înregistrare al proiectului/codul SMIS: 143/38714) depus în data de 24 august 2011 la M.E.C. si M.A.D.P.I. şi M.A.O.I. pentru IMM, aferent Apelului de proiecte cu depunere la termen şi ghidului solicitantului, în cadrul: „Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice 2007-2013, Axa prioritară 1 - Un sistem inovativ şi ecoeficient de producţie, Domeniul de intervenţie D1.1. Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, Operaţiunea: a) - Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile, Schema de finanţare: Al Sprijin financiar pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii realizate de întreprinderile mici şi mijlocii - Sprijin financiar cu valoarea . între 1.065.000. - 6.375.000 lei, pentru investiţii în întreprinderile mici şi/ mijlocii” - Apelul 3;
- să se dispună anularea scrisorii de respingere a proiectului din 31 august 2012, înregistrată la OIIMM sub nr. 263758 din 12 septembrie 2012.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 23 august 2011, a depus la M.E.C.M.A., Direcţia pentru Politici Industriale şi Mediu de Afaceri, Organismului intermediar pentru IMM, cererea de finanţare pentru proiectul „Dezvoltare durabilă la SC H. SRL prin achiziţionarea de echipamente performante" în cadrul apelului de proiecte lansat în anul 2011 cu depunere la, termen, aferent operaţiunii al „Sprijin financiar cu valoarea între 1.065.000. - 6.375.000 lei, pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii ” .
În cadrul proiectului a depus planul de afaceri şi documentele anexă, conform prevederilor legale în domeniu, însă, în urma verificării cererii de finanţare din punct de vedere administrativ şi a eligibilităţii, Organismul Intermediar pentru IMM (OIIMM) a emis scrisorile de clarificare nr. C66/3M din 12 aprilie 2012 şi nr. CC18/3M din 30 mai 2012, la care reclamanta a răspuns conform celor solicitate, transmiţând CD-ul cu documentaţia aferentă proiectului.
Cu toate că ar fi trebuit să primească un răspuns favorabil în urma completărilor transmise, pârâta i-a transmis scrisoarea de respingere a proiectului nr. R337/3M din 31 august 2012, înregistrată la OIIMM sub nr. 263758 din 12 septembrie 2012, în care invoca noi deficienţe ale proiectului, în speţă:
- cererea de finanţare nu este însoţită de minim două oferte informale de preţ, pentru achiziţiile ( utilaje/echipamente) ce se intenţionează a fi făcute în cadrul proiectului, arătând că exista o singura ofertă de preţ pentru fiecare echipament, cu excepţia laptop-ului pentru care nu exista nici o ofertă;
- declaraţia de eligibilitate, declaraţia de angajament şi declaraţia pe propria răspundere nu sunt ştampilate în original de către reprezentantul legal, conform cerinţelor din Ghidul Solicitantului cap.III.2.1;
- prin Hotărârea A.G.A. a fost aprobată o valoare mai mică decât valoarea totală a proiectului;
- nu au fost depuse în original certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerţului şi dovada depunerii cererii pentru eliberarea acordului/ avizului de mediu la A.P.M.
În opinia reclamantei, pârâta avea posibilitatea şi totodată obligaţia legală să-i solicite aceste completări încă de la prima adresă, în conformitate cu cerinţele din Ghidul Solicitantului capitolul V.2.I., însă nu a făcut-o şi, cu rea credinţă, i-a respins proiectul din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii.
Împotriva scrisorii de respingere nr. R337/3M din 31 august 2012, reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la OIIMM sub nr. 37 din 26 septembrie 2012, în care a adus argumente cu privire la toate aspectele invocate de pârâtă.
Contestaţia a fost respinsă, conform Situaţiei privind soluţionarea contestaţiilor din şedinţa CSC nr. 10 din 09 octombrie 2012, soluţia fiind înregistrată la poziţia 34 sub nr. 264685 din 01 octombrie 2012.
Împotriva acestei soluţii reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 44 din 20 noiembrie 2012, iar prin răspunsul înregistrat sub nr. 267758 din 29 noiembrie 2012, i s-a comunicat că sunt aplicabile dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, drept pentru care OIIMM nu se mai pronunţă asupra acestei plângeri.
Având în vedere faptul ca la data de 13 decembrie 2012, Guvernul României a dispus trecerea atribuţiilor OIIMM la Agenţiile de Dezvoltare Regionale, reclamanta a chemat în judecată şi pe pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest, pentru ca hotărârea care se va pronunţa să fie în contradictoriu şi cu această instituţie.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei, succesor în drepturi şi obligaţii al M.E.C.M.A., conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale si pentru modificarea unor acte normative, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiata şi, pe cale de consecinţă, menţinerea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor nr. 269920 din 22 ianuarie 2013 ca temeinică şi legală.
În esenţă, pârâtul a arătat că, potrivit scrisorii de respingere, proiectul reclamantei a fost respins pentru următoarele motive:
1. Cererea de finanţare nu a fost însoţită de minim 2 oferte informale de preţ pentru achiziţiile (utilaje/ echipamente) ce se intenţionează a fi făcute în cadrul proiectului, conform cerinţelor prevăzute la cap. Hl.2.1.A. „Documente a căror prezenţă este obligatorie” pct. 2. (cererea de finanţare conform formatului standard Anexa 1, inclusiv documentaţia de preţ care a stat la baza fundamentării proiectului conform precizărilor făcute la pct. 4.1 din cererea de finanţare) şi a precizărilor făcute în anexa 2 - Instrucţiuni de completare a Cererii de Finanţare, respectiv solicitanţii au obligaţia de a justifica bugetul proiectului prin anexarea la cererea de finanţare a documentelor justificative care au stat la baza estimării bugetului propus - minim 2 oferte informale de preţ, preturi de cataloage curente pentru achiziţiile (utilajele/echipamentele) ce se intenţionează a fi făcute în cadrul proiectului sau ale unora similare ca scop, respectiv a fost ataşată o singură ofertă de preţ pentru utilajele „Buldoexcavator", „Excavator pe şenile” şi „Autobasculantă 8x4”, şi nu a fost ataşată nici o ofertă de preţ pentru echipamentul „Laptop”;
2. Declaraţia de eligibilitate (Formularul A), Declaraţia de angajament (Formularul B) şi Declaraţia pe propria răspundere (Formularul C) nu au avut stampila solicitantului în original, conform cerinţelor din Ghidul Solicitantului cap. III.2.1. - „cererea de finanţare şi întreaga documentaţie a proiectului trebuie să fie ştampilată de către reprezentantul legal pe fiecare pagină, în partea dreapta, în josul paginii şi să se ştampileze pe fiecare pagină, în josul paginii în centru ";
3. Prin Hotărârea A.G.A. nr. 16 din 29 iunie 2011, ataşată la dosarul proiectului nu se aprobă toate cheltuielile legate de proiect ci o valoare mai mică, respectiv 3.566.721, 94 lei, comparativ cu valoarea totală a proiectului menţionată la cap. 4.1. a Cererii de Finanţare - 3.676.573,69 lei, nerespectându-se cerinţele din Ghidul Solicitantului cap. IH.2.1.A. lit. A „Documente a căror prezenţă este obligatorie", pct. 8 „Hotărârea A.G.A./ CA de aprobare a proiectului (denumirea proiectului aprobat trebuie să fie identică cu cea indicată în cererea de finanţare) şi a tuturor cheltuielilor legate de proiect, precum şi de nominalizare a reprezentantului legal al societăţii în relaţia cu OIIMM, (în cazul în care pentru proiectul depus este împuternicită să reprezinte societatea o altă persoană decât reprezentantul legal înscris în certificatul constatator) în original";
4. Certificatul Constatator anexat în cadrul proiectului depus a fost emis în data de 23 august 2011, după data înscrierii online (05 iulie 2011) şi anterior depunerii fizice (24 august 2011), nerespectându-se cerinţele din Ghidul solicitantului, Cap. III „Elaborarea şi completarea cererii de finanţare şi depunerea proiectului", pct. III.2.1., lit. A „Documente a căror prezenţă este obligatorie", pct. 10 „ Certificatul constatator în original emis cu maxim 60 de zile calendaristice anterior înscrierii on-line, de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul unde îşi are sediul solicitantul, care să menţioneze obligatoriu: datele de identificare, codul unic de înregistrare, reprezentanţii legali ai societăţii, acţionariatul societăţii (persoane fizice sau juridice), domeniul de activitate principal şi domeniile de activitate secundare, situaţia juridică a societăţii, sediile secundare şi punctele de lucru ";
5. Cererea formulată către Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor pentru eliberarea acordului/avizului de mediu, înregistrată la A.P.M. Bihor cu numărul 13541 din 11 august 2011, nu conţine titlul proiectului, ci doar obiectele de investiţie ce se vor achiziţiona prin proiect şi programul de finanţare accesat, nerespectându-se cerinţele Ghidului Solicitantului cap.III.2.1. lit. A „Documente a căror prezenţă este obligatorie”, pct. 12 "Dovada depunerii cererii pentru eliberarea acordului/avizului de mediu la Agenţia pentru Protecţia Mediului, (pentru proiectul cu aceeaşi denumire cu cea din cererea de finanţare)".
Pârâtul a conchis că proiectul reclamantei a fost respins pentru neîndeplinirea cumulativă a criteriilor stabilite prin Ghidul solicitantului pentru a fi admis în etapa următoare, astfel că, solicitarea reclamantei formulată în acest sens nu-i poate fi impusă, fiecare etapă fiind eliminatorie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest a solicitat respingerea în totalitate a cererii introduse de reclamantă împotriva agenţiei, invocând, pe cale de excepţie, lipsa calităţii sale procesuale pasive.
2.Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa nr. 32 din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest,
- admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei - Direcţia pentru Politici Industriale şi Mediu de Afaceri - Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest;
- a anulat scrisoarea de respingere a proiectului nr. R337/3M din 31 august 2012, înregistrată la Ministerul Economiei - Direcţia pentru Politici Industriale şi Mediu de Afaceri - Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii sub nr. 263758 din 12 septembrie 2012;
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei - Direcţia pentru Politici Industriale şi Mediu de Afaceri - Organismul Intermediar pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii să treacă cererea de finanţare a reclamantei în etapa următoare, cea de evaluare tehnico-financiară;
- a respins acţiunea faţă de pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Vest, a apreciat că este întemeiată, având în vedere că pârâta nu este emitenta actului administrativ atacat, în speţă, scrisoarea de respingere a proiectului nr. R337/3M din 31 august 2012 din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii, precum şi în raport de art. 8 din Legea nr. 315/2004 şi art. 22 din H.G. nr. 457/2008, acte normative care stabilesc cadrul instituţional şi procedural de coordonare şi de gestionare a asistenţei financiare comunitare acordate României prin instrumentele structurale, unde se stipulează că agenţiile pentru dezvoltare regională îndeplinesc funcţia de organisme intermediare pentru Programul operaţional regional, deci în domeniul dezvoltării regionale, iar nu în domeniul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice 2007-2013, în cadrul căruia se integrează procedura adusă în faţa instanţei de judecată în prezentul proces, potrivit art. 23 din H.G. nr. 457/2008, calitatea de organism intermediar având-o Ministerul Economiei, alături de alte trei instituţii publice centrale.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a constatat că apărarea adusă prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Economiei nu subzistă faţă de prevederile Ghidului solicitantului (2011) pentru sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1.065.000 - 6.375.000 lei acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii, act pus la dispoziţia întreprinderilor solicitante pe site-ul oficial al Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" din cadrul Ministerului Economiei (x), document care prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectelor de sprijinire a accesului pe noi pieţe şi internaţionalizarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi descrie modalitatea de selecţie, aprobare şi derulare a acestora în raport de prevederile legale europene şi naţionale, invocat de către pârâtul Ministerul Economiei în întâmpinare şi în actul administrativ atacat.
Astfel, conform capitolului V din Ghidul solicitantului, pct. V.2.1, „numai proiectele conforme din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii (care îndeplinesc toate criteriile din Anexa 3 - Grila de verificare) sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv cea de evaluare tehnico-financiara”.
Din analiza grilei de verificare a conformităţii administrative şi a eligibilităţii (anexa 3 din ghidul solicitantului) prima instanţă a constatat că motivele invocate de către autoritatea pârâtă în cuprinsul actului atacat (scrisoarea de respingere a proiectului) şi prin întâmpinare nu se regăsesc în anexa 3 ca şi motive de respingere ca urmare a verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii, la care se face trimitere prin dispoziţia de la pct. V.2.1.
Prima instanţă a observat că, de fapt, motivele invocate de Organismul intermediar din cadrul Ministerului Economiei sunt circumscrise cerinţelor prevăzute în cap. III din Ghidul solicitantului, însă autoritatea publică nu a respectat cerinţele pct. V.2.1, care prevede sancţiunea respingerii proiectului din punct de vedere administrativ şi a eligibilităţii doar pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în anexa 3, între care nu se regăsesc şi motivele invocate de pârât.
Mai mult,conform prevederilor aceluiaşi capitol V.2.1, organismul intermediar avea posibilitatea să ceară reclamantei maxim două clarificări, prin care să solicite completarea/corectarea dosarului în etapa verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii.
Prima instanţă a constatat că deşi formularea pare a lăsa la aprecierea organismului intermediar oportunitatea solicitării de clarificări, aceasta apreciere nu poate fi exercitată discreţionar, având în vedere interesul public al creşterii competitivităţii economice, care este scopul programului operaţional în discuţie.
Prin urmare, organismul intermediar avea obligaţia să verifice în concret şi să transmită reclamantei neajunsurile proiectului său, din punctul de vedere al existenţei la dosar a tuturor documentelor necesare, în forma corectă.
Neprocedând astfel şi, în consecinţă, fiind în culpă, autoritatea publică nu poate respinge proiectul din punctul de vedere al conformităţii administrative şi al eligibilităţii, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat mai sus, motivele invocate nu se regăsesc în grila de la anexa 3.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că soluţia adoptată de organismul intermediar prin actul atacat este nelegală, deoarece proiectul reclamantei trebuia admis în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv evaluarea tehnico-financiară, conform prevederilor capitolului V.2.1 din Ghidului solicitantului (2011) pentru sprijin financiar cu valoarea cuprinsă între 1.065.000 - 6.375.000 lei acordat pentru investiţii în întreprinderile mici şi mijlocii.
3. Recursul declarat de către Ministerul Economiei
Împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Economiei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul nu şi-a structurat criticile în motive de recurs, memoriul de recurs cuprinzând o prezentare in extenso a cadrului de reglementare general naţional şi european, precum şi a criteriilor de eligibilitate, evaluare şi selecţie aferente Ghidului solicitantului aplicabil în cauză.
În concret, pot fi decelate două critici la adresa sentinţei, respectiv:
3.1: instanţa de judecată nu poate dispune trecerea unui proiect în etapa următoare, în condiţiile în care atât Comisia de evaluare a proiectului, cât şi comitetul pentru soluţionarea contestaţiilor au ajuns la concluzia contrară;
3.2: nu au fost avute în vedere motivele scrisorii de respingere a proiectului, respectiv că:
- cererea de finanţare nu a fost însoţită de minim două oferte informale de preţ pentru fiecare achiziţie;
- declaraţia de eligibilitate nu a avut ştampila în original;
- hotărârea A.G.A. nr. 16 din 29 iunie 2011 a aprobat o valoare mai mică a proiectului;
- certificatul constatator a fost emis de Oficiul Registrului Comerţului după data înscrierii on-line;
- cererea formulată către Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor pentru eliberarea acordului/ avizului de mediu nu conţine titlul proiectului.
4. Apărările intimaţilor
În recurs au formulat întâmpinări ambii intimaţi, intimata Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor, reiterând argumentele pe baza cărora instanţa de fond a reţinut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Intimata-reclamantă SC H. SRL Oradea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că:
4.1: recurentul adoptă o poziţie contrară statului de drept, nefiind admisibil să afirme că nu va ţine cont de hotărârea judecătorească şi nu o va pune în aplicare deşi este evident că a greşit atunci când i-a respins proiectul;
4.2: motivele de recurs fac abstracţie de Decizia nr. 269920 din 22 ianuarie 2013 prin care s-a reţinut că nu ar fi îndeplinite două criterii, iar nu toate cele 5 enumerate de recurent; prima instanţă a stabilit corect că toate criteriile sunt îndeplinite.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.
Intimata-reclamantă SC H. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune al cărei obiect vizează, în principal, verificarea legalităţii scrisorii de respingere a proiectului din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii nr. R 337/3M din 31 august 2012, emisă de recurentul-pârât în calitate de Organism Intermediar pentru IMM, POS-CCE 2007-2013.
După cum s-a arătat la pct. 1 al acestei decizii, societatea reclamantă a participat cu proiectul „Dezvoltare durabilă la SC H. SRL prin achiziţionarea de echipamente performante” în cadrul Apelului de proiecte aferent anului 2011, pentru schema de finanţare „A1 - Sprijin financiar cu valoare cuprinsă între 1.065.000-6.375.000 lei acordat pentru investiţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii.”
Procedura de selecţie a proiectelor prevăzută în Ghidul solicitantului 2011 prevedea 7 etape, intimata fiind respinsă în cea de-a treia, urmare constatării că proiectul prezentat nu corespunde din punctul de vedere al conformităţii administrative şi al eligibilităţii.
Curtea de apel a considerat că scrisoarea de respingere este nelegală întrucât, pe de o parte, motivele invocate de autoritatea publică nu se regăsesc în Anexa 3 - Grila de verificare din Ghidul solicitantului şi, pe de altă parte, organismul intermediar nu a transmis reclamantei neajunsurile proiectului său, deşi avea posibilitatea de a cere două clarificări, conform prevederilor capitolului V.2.1.
Prin motivele de recurs expuse la pct. 3 al acestor considerente, Ministerul Economiei nu formulează critici concrete la adresa celor două argumente pe care şi-a fundamentat soluţia prima instanţă, ci combate, la nivel principial, dreptul instanţei de judecată de a interveni în cursul procedurii administrative, în sensul de a dispune continuarea acesteia şi, în plus, reiterează motivele de respingere enumerate în scrisoarea atacată.
Recursul este nefondat, hotărârea de admitere a acţiunii pronunţată de curtea de apel fiind legală; Înalta Curte va substitui însă parţial motivarea, în sensul celor în continuare arătate.
Referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti
Deşi formal recurentul nu a invocat prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., nesolicitând casarea pentru acest motiv, din modul cum şi-a expus prima critică rezultă cu claritate că susţine teza potrivit căreia instanţa de contencios administrativ a interferat cu un organ al puterii executive, adoptând o soluţie contrară voinţei acestuia care nu poate fi pusă în executare.
Această critică reflectă, după cum bine a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare, o poziţie contrară statului de drept şi converge către ideea negării dreptului constituţional de acces la justiţie al persoanelor vătămate printr-un act administrativ.
Intimata-reclamantă are, necontestat, dreptul de a ataca în justiţie scrisoarea de respingere a proiectului său iar controlul pe care îl înfăptuieşte instanţa de contencios administrativ nu se rezumă la elementele exterioare, formale ale legalităţii. Dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conferă instanţei de judecată prerogativa de a obliga autorităţile publice „să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”. Este exact ceea ce a făcut curtea de apel, anulând scrisoarea de respingere a proiectului, a obligat autoritatea publică să continue procedura de selecţie, trecând cererea de finanţare în etapa următoare, cea de evaluare tehnico-financiară.
Referitor la motivele scrisorii de respingere
Critica de la pct. 3.2. al considerentelor reiterează practic toate cele 5 motive pentru care s-a emis actul contestat.
Recurentul face însă abstracţie de faptul că, soluţionând contestaţia administrativă formulată de SC H. SRL, Comitetul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Organismului intermediar pentru IMM - Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, prin Decizia nr. 269.920/22 ianuarie 2013 a considerat îndeplinite 3 dintre criteriile menţionate în scrisoarea de respingere, contestaţia fiind totuşi respinsă pentru neîndeplinirea:
- criteriului de verificare referitor la documentaţia de preţ care a stat la baza fundamentării bugetului proiectului (conform precizărilor făcute la cap. 4.1. din cererea de finanţare) şi a
- criteriului de verificare referitor la „Hotărârea A.G.A./ C.A. de aprobare a proiectului şi a tuturor cheltuielilor legate de proiect” (conform cap. III pct. III.2.1., lit. A, pct. 8 din Ghidul solicitantului).
Prin urmare, câtă vreme în etapa procedurii prealabile sesizării instanţei de judecată s-au confirmat parţial criticile „solicitantului”, în etapa judiciară vor fi analizate numai punctele rămase în dispută, neexistând nicio raţiune pentru a relua, cum solicită recurentul, analiza tuturor aspectelor aflate iniţial în divergenţă.
Cele două criterii considerate neîndeplinite pot fi circumscrise tipurilor de verificări care se fac în etapa verificării conformităţii administrative şi a eligibilităţii, figurând la lit. a) a pct. III.2.1. „Documente a căror prezenţă este obligatorie” din Cap. III al Ghidului solicitantului.
Rezultatul acestor verificări reflectă însă o abordare excesiv de formalistă a procedurii de evaluare, contrară scopului declarat al reglementării, adică sprijinirea sectorului productiv prin investiţii realizate de întreprinderile mici şi mijlocii.
Astfel, în privinţa primului criteriu s-a reţinut că nu au fost ataşate minim două oferte de preţ pentru utilajele/ echipamentele ce vor fi achiziţionate prin proiect, respectiv „a fost ataşată o singură ofertă de preţ pentru utilajele Buldoexcavator, excavator pe şenile şi autobasculantă 8x4 şi nu a fost ataşată nici o ofertă de preţ pentru echipamentul L.”.
Verificând documentaţia prezentată de intimata-reclamantă, instanţa de recurs constată că la filele 148-157 şi 206-215, există ofertele de preţ respective.
Mai mult, dat fiind stadiul incipient al procedurii de selecţie şi împrejurării că inclusiv ofertele de preţ considerate valabile de către recurent erau simple comunicări ale furnizorilor, cu valabilitate limitată (de ex. Oferta P. era valabilă doar 30 zile - fila 157, dosar fond) se impunea ca organismul intermediar să uzeze de posibilitatea pe care i-o conferea pct. V.2.1. al cap. V din Ghidul solicitantului, în sensul de a cere „maximum două clarificări” în vederea completării/corectării dosarului intimatului, cu documentele care lipseau ori erau considerate necorespunzătoare.
Or, deşi recurentul a emis două scrisori de clarificare - nr. C66/3M din 12 aprilie 2012 şi nr. CC18/3M din 30 mai 2012 - la care solicitantul a răspuns, acestea au vizat cu totul alte aspecte (renumerotarea documentelor conform opisului, ştampilarea tuturor filelor, corelarea unor date din bilanţul contabil etc.).
Apare astfel ca fiind legitimă constatarea curţii de apel în sensul că deşi reglementarea lasă la aprecierea organismului intermediar oportunitatea solicitării clarificărilor, această apreciere nu poate fi exercitată abuziv, cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, contrar scopului programului operaţional în discuţie.
În fine, şi cel de-al doilea criteriu considerat neîndeplinit, referitor la diferenţele care există între cheltuielile aprobate prin Hotărârea A.G.A. nr. 16 din 29 iunie 2011: 3.566.721,9 lei şi valoarea totală a proiectului: 3.676.573,69 lei, demonstrează aceeaşi manieră mecanică de aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Ghidul solicitantului.
Intimatul-reclamant a explicat convingător că valoarea proiectului în luna iunie 2011 (la momentul adoptării Hotărârii A.G.A.) a fost calculată pe baza cursului info-euro, în timp ce organismul intermediar a avut ca reper acelaşi curs la o dată ulterioară (august 2011).
Din cuprinsul hotărârii menţionate rezultă cu claritate că a fost aprobat proiectul în întregul său (pct. 1) iar cheltuielile legate de implementarea acestuia au fost calculate ca având un cuantum total de „aproximativ” 3.566.721,94 lei (pct. 2) fiind limpede voinţa asociatului unic în sensul afirmat anterior.
Conchizând, Înalta Curte reţine că respingerea proiectului intimatei-reclamante în această etapă a procedurii de evaluare a fost nejustificată, fiind îndreptăţită solicitarea acesteia de a trece în etapa următoare, a patra, de evaluare tehnică şi financiară, după cum bine a considerat şi judecătorul fondului.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei (fost M.E.C.M.A.) împotriva sentinţei nr. 32 din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6386/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6393/2013. Contencios. Suspendare provizorie a... → |
|---|
