ICCJ. Decizia nr. 6482/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6482/2013
Dosar nr. 7423/2/2012
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.B. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, următoarele:
- anularea parţială a încheierii din 13 septembrie 2012 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul nr. IV, doar în ceea ce priveşte pct. 1, 2, 3, 5 şi 9 prin care au fost respinse punctele 1 (1.1 şi 1.2), 2 (2.1 şi 2.2), 3, 5 şi 9 din contestaţia din 26 iulie 2012;
- anularea parţială a actelor care au stat la baza emiterii încheierii din 13 septembrie 2012, respectiv: pct. 3 (3.1 şi 3.2), 4 (4.1 şi 4.2), 5, 7 şi 11 din secţiunea constatări, precum şi măsurile corespondente dispuse la pct. II 7, II 8, II 9, II 11 şi II 12 din decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul IV, privind înlăturarea deficientelor constatate şi consemnate în raportul de control din 08 iunie 2012, încheiat în urma acţiunii de control privind ”Situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului” la SC E.B. SA;
- anularea raportul de control înregistrat din 08 iunie 2012, încheiat de auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României, Departamentul IV, în urma acţiunii de control privind „Situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului” la SC E.B. SA, doar în ceea ce priveşte punctele ce au fundamentat constatările şi masurile dispuse prin decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi pentru care solicita anularea prin prezenta acţiune.
Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat şi s uspendarea executării măsurilor dispuse la punctele II 7, II 8, II 9, II 11 şi II 12 din decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IV privind înlăturarea deficientelor constatate şi consemnate în raportul de control din 08 iunie 2012, încheiat în urma acţiunii de control privind „Situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului” la SC E.B. SA, până la judecata definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 29 ianuarie 2013, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, următoarele:
Cu privire la cazul bine justificat, a reţinut că reclamanta a invocat prin acţiune împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, stabilirea acesteia va avea loc după administrarea şi analiza probatoriului, în soluţionarea acţiunii în anulare.
Referitor la condiţia îndeplinirii unei pagube iminente, prima instanţă a avut în vedere că executarea actelor administrative atacate în speţă nu este de natură să producă reclamantei un prejudiciu material viitor sau o perturbare previzibilă gravă a funcţionării serviciului public, iar cu privire la susţinerea reclamantei în sensul influenţării implicite a costurilor energiei termice livrate către populaţie, a reţinut că măsurile dispuse de Curtea de Conturi la pct. 11.7. din decizia nr. 16/2012 privesc „vânzarea energiei termice destinată altor consumatori decât populaţia”.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că, în speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Încheierii din 29 ianuaruie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta SC E.B. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac şi a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că, având în vedere că instanţa de fond a considerat ca fiind îndeplinită în cauză condiţia cazului bine justificat, criticile vor viza doar considerentele reţinute prin încheiere referitoare la neîndeplinirea pagubei iminente.
În opinia recurentei, îndeplinirea acestei condiţii a fost dovedită întrucât prejudiciul material viitor şi previzibil constituie premisa producerii unei pagube iminente.
Se menţionează, în esenţă, că în situaţia în care ar întreprinde măsurile dispuse de Curtea de Conturi şi ar demara procedurile legale de recuperare a prejudiciului de la R.A.D.E.T. Bucureşti şi ar proceda la vânzarea energiei termice la preţuri negociate, s-ar produce o perturbare previzibilă gravă a funcţionării acestei regii, putând fi influenţate, implicit, costurile energiei termice livrate populaţiei.
De asemenea, se susţine că punerea în aplicare a măsurilor Curţii de Conturi este în contradicţie cu măsurile luate de Guvernul României în vederea asigurării viabilităţii RADET, cu afectarea serviciului public de furnizare a agentului termic pe raza Municipiului Bucureşti cu implicaţii în creşterea costurilor energiei termice către toţi beneficiarii racordaţi la S.A.C.E.T.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta menţionează că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind analizate susţinerile sale referitoare la recuperarea sumelor reprezentând diferenţe de preţ, majorarea cheltuielilor de exploatare, a plăţilor „considerate nejustificate”, cât şi consecinţele atât asupra bugetului societăţii şi asupra imaginii acesteia.
Curtea de Conturi a României a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate şi a combătut criticile formulate.
Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este fondat întrucât, analizându-se încheierea recurată, se reţine că aceasta respectă cerinţele impuse de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind menţionate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate, nefiind necesar a se răspunde punctual tuturor susţinerilor reclamantei în dovedirea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 14 şi 15, cât şi din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Este adevărat că prin sentinţa nr. 1451 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.B. SA, dispunându-se anularea în parte a încheierii nr. 113/ 2012, deciziei nr. 16/2012 şi a raportului de control nr. AA/2012 cu privire la pct. 3-1 şi 2 din decizie, pct. 4 referitor la penalităţile stabilite prin contractul nr. BB/2007, pct. 5 cu privire la indemnizaţiile de 80.280 RON şi 2.278 RON, fiind respinsă în rest acţiunea, ca nefondată.
Însă, chiar dacă admiterea în parte a acţiunii pe fond a reclamantei ar pune în discuţie existenţa cazului bine justificat, în cauză, nu există nicio dovadă privind posibilitatea producerii unei pagube dificil de reparat în situaţia punerii în executare a actelor a căror suspendare a executării s-a solicitat în cauza de faţă.
Argumentele şi susţinerile recurentei-reclamante atât la instanţa de fond cât şi în recurs, nu fac dovada îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, nu a fost administrată nicio probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.
Memorandumul menţionat de recurenta-reclamantă nu produce efecte juridice în ceea ce priveşte actele a căror suspendare a executării s-a solicitat în cauza dedusă judecăţii şi nu poate întrerupe/ stopa aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în cuprinsul actelor emise de Curtea de Conturi, care sunt executorii din oficiu.
Mai mult, în cazul actelor administrative în cauză, prin care s-a dispus în sarcina persoanei vătămate, printre altele, luarea unor măsuri pentru stabilirea prejudiciilor produse prin plata unor drepturi salariale plătite nelegal, neperceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau livrarea de energie termică sub costul de producţie altor consumatori decât populaţia şi implicit luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciilor, nu se produce o pagubă persoanei respective ci dimpotrivă se intervine pentru restabilirea situaţiei legale care să conducă la întregirea patrimoniului acesteia diminuat ilicit. Astfel, măsurile dispuse nu afectează patrimoniul reclamantei ci sunt favorabile acestuia.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată de reclamantă, astfel că nu va fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.B. SA împotriva încheierii din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6477/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6502/2013. Contencios → |
|---|
