ICCJ. Decizia nr. 6388/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6388/2013
Dosar nr. 1171/54/2011
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta SC I.S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local Tg-Cărbuneşti şi Primăria Oraşului Tg-Cărbuneşti, a solicitat anularea H.C.L. nr. 61 din 27 iunie 2002 emisă de Consiliul Local Tg-Cărbuneşti, actul administrativ din 28 ianuarie 2010 emis de Primăria Oraşului Tg-Cărbuneşti şi H.G.R. nr. 973/2002 modificată prin H.G.R. nr. 1268/2005 emise de Guvernul României, în ceea ce priveşte trecerea în domeniul public în mod nelegal a suprafeţei de teren aferentă de 200 m.p. şi a pompei de apă, din satul P., jud. Gorj, bunurile fiind în prezent în proprietatea reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâţii Primăria şi Consiliul Local al Oraşului Tg-Cărbuneşti au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 7 alin. (7) din acelaşi act normativ, arătând, totodată, că terenul proprietatea SC I.S.I. SRL Tg-Cărbuneşti conform extrasului de carte funciară, nu se suprapune terenului în suprafaţă de 200 mp ce aparţine domeniului public al oraşului Tg-Cărbuneşti, jud. Gorj.
Prin sentința nr. 166 din 12 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune Și a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta SC I.S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local Tg-Cărbuneşti şi Primăria Oraşului Tg-Cărbuneşti, dispunând anularea H.C.L. nr. 61 din 27 iunie 2002 emisă de Consiliul Local Tg.Cărbuneşti în ce priveşte art. 2 şi anularea poziţiei nr. 86 cod clasificare 1.8.1 din anexa 7 a H.G. nr. 1268/2005 adoptată de Guvernul României.
Capătul de cerere vizând anularea planului de situaţie anexă la H.C.L. nr. 61 din 27 iunie 2002 a fost respins.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că actul ce face obiectul contestației îl reprezintă H.G. nr. 1268/2005 de atestare a domeniului public al județului Gorj , publicat in M.Of. din 14 noiembrie 2005, act ce are la bază H.C.L. nr. 61/2002, actul fiind adresat unui subiect determinat, respectiv unitatea administrativ teritorială - județul Gorj Și prin urmare, acest act administrativ are un caracter individual .
Apreciind că reclamanta a luat cunoȘtință de H.C.L. nr. 61/2002 Și de H.G. nr. 1268/2005 în cadrul Dosarului nr. 3667/317/2011, instanța a constatat că excepția tardivității nu este fondată, întrucât dreptul acesteia la acţiune curge de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, respectiv de la data de 11 mai 2011.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că prin H.C.L. nr. 61/2002 emisă de Consiliul Local al Tg. CărbuneȘti s–a dispus trecerea în domeniul public a puțului de apă din satul P. aflat pe terenul de 200 m.p., iar din documentația comunicată de emitentul actului, ce a stat la baza emiterii actului, rezultă că bunul în litigiu a fost trecut în proprietatea publică a statului în considerarea caracterului de bun de utilitate publică ,, conform art. III din Legea nr. 213/1998 Și în consens cu anexa 3 lit. b) şi 1 din H.G. nr. 548/1999.
S-a constatat însă că nu există la dosar dovada constituirii comisiei de inventariere Și întocmirii inventarului conform dispozițiilor pct. 11 alin. (1) din H.G. nr. 548/1999, iar din conținutul H.C.L. rezultă că de fapt a avut loc o trecere din proprietate privată în domeniul public al unității administrativ teritoriale, fără a se urma procedura unei exproprieri pentru ca proprietarul vătămat să poată contesta actele de expropriere potrivit procedurii speciale.
În fine, instanța a constatat că pârâtul Consiliul Local Tg. CărbuneȘti nu a făcut dovada emiterii actului contestat cu respectarea procedurilor prevăzute de lege, nefiind posibil a se stabili temeiul de drept al trecerii bunului în proprietate publică .
Împotriva sentinţei Curţii de Apel au declarat recurs Primăria Oraşului Tg-Cărbuneşti, Consiliul Local al Oraşului Tg-Cărbuneşti, precum şi Guvernul României, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs formulată de Primăria şi Consiliul Local al Oraşului Tg-Cărbuneşti a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a pus accent pe lipsa de rol activ conferit instanţei de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. atât în legătură cu dezlegarea dată excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, cât şi cu privire la fondul cauzei ca urmare a interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii şi a încălcării şi aplicării greşite a legii.
S-a reiterat că potrivit dovezilor aflate la dosar reclamanta a luat cunoştinţă de H.C.L. nr. 61/2002 şi de H.G. nr. 1268/2005 încă din data de 12 mai 2009 şi nicidecum aşa cum a reţinut prima instanţă în cadrul Dosarului nr. 3667/317/2011 care priveşte alte părţi. Mai mult, s-a apreciat că potrivit principiului nemo consetur ignorare legem nu se poate accepta că reclamanta nu a avut cunoştinţă de conţinutul H.G. nr. 1268/2005 câtă vreme aceasta a fost publicată în M. Of. al României Partea I din data de 14 noiembrie 2005.
Fiind vorba de acte administrative individuale, adresate unităţii administrativ teritoriale, instanţa era datoare a face cercetări suplimentare pentru a se edifica asupra momentului la care reclamanta a luat cunoştinţă de actele contestate în vederea verificării respectării dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa fondului s-a arătat că deşi instanţa a constatat că din documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate a rezultat că bunul în litigiu a fost trecut în proprietatea publică a statului având caracter de utilitate publică în conformitate cu art. III din Legea nr. 213/1998 şi anexa 3 lit. b) şi l) din H.G. nr. 548/1999, a reţinut că nu există la dosar dovada constituirii comisiei de inventariere, fără însă ca în cursul procesului să fi pus în discuţie această problemă, deci fără să fi stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză.
Recurentul Guvernul României a criticat soluţia instanţei de fond în temeiul art. 3041 C. proc. civ., subliniind în primul rând că în mod neîntemeiat s-a respins excepţia tardivităţii acţiunii în privinţa celor două hotărâri de guvern a căror comunicare către persoanele interesate este considerată a fi realizată din ziua publicării acestora în M. Of., context în care termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea acţiunii au fost depăşite de reclamantă.
În privinţa fondului cauzei s-a arătat că în mod eronat s-a stabilit caracterul vătămător al H.G. nr. 1268/2005 în condiţiile în care actul administrativ contestat nu are efect constitutiv de drepturi în favoarea unităţii administrativ teritoriale, singurul său efect fiind acela de atestare a regimului juridic diferenţiat a bunurilor ce aparţin unităţii. La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cele cuprinse în Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, precum şi prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul acesteia. Inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorităţi administrativ-teritoriale se întocmeşte de comisiile special constituite în fiecare unitate administrativ teritorială şi se însuşeşte prin hotărârea autorităţii publice a unităţilor respective, iar ingerinţa Guvernului asupra inventarelor este inacceptabilă în autonomia locală consfinţită de Constituţia României şi prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicată, modificată şi completată.
Examinând cauza prin perspectiva obiectului ei, a normelor legale incidente, Înalta Curte reţine că este întemeiată critica recurenţilor referitoare la depăşirea de către reclamantă a termenului de introducere a acţiunii în contencios administrativ ca urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, critică care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi care va conduce la aplicarea art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., mai exact la admiterea recursului şi la modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca tardivă a acţiunii formulată de SC I.S.I. SRL.
Acţiunea în contencios administrativ a fost formulată la data de 2 iunie 2011 şi a vizat anularea .H.C.L. nr. 61 din 27 iunie 2002 a Consiliului Local Tg. Cărbuneşti, a adresei din 28 ianuarie 2010 a Primăriei Tg. Cărbuneşti, precum anularea în parte a H.G. nr. 973/2002 privind atestarea domeniul public al judeţului Gorj, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Gorj, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1268/2005, respectiv cu privire la suprafaţa de 200 m.p. şi a pompei de apă situate pe acesta din satul P., judeţul Gorj, cu motivarea că aceste bunuri sunt proprietatea reclamantei SC I.S.I. SRL, fiind însoţită de dovezile apreciate ca relevante sub acest aspect.
S-a făcut dovada că în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de introducerea acţiunii, autorităţile pârâte au fost sesizate cu plângeri administrative, fiind ataşate şi răspunsurile acestora.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a opus reclamantei excepţia tardivităţii acţiunii, iar pârâţii Primăria Oraşului Tg-Cărbuneşti şi Consiliul Local al Oraşului Tg-Cărbuneşti excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ambele apărări fiind întemeiate în drept pe dispoziţiile imperative ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Guvernul României a apreciat că atât termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) al art. 11 din Legea contenciosului administrativ cât şi termenul de 1 an prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi articol de lege au fost depăşite de reclamantă, prin raportare la data publicării în M. Of. al ambelor hotărâri de guvern (9 septembrie 2002 şi respectiv 14 noiembrie 2005) dată care corespunde datei comunicării acestor acte administrative către persoanele interesate, în conformitate cu art. 108 alin. (4) din Constituţia României.
Autorităţile administraţiei publice locale au precizat că s-a prescris atât dreptul reclamantei de a formula plângere prealabilă conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cât şi dreptul de a formula acţiune în justiţie conform art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin referire la data publicării fiecăreia din hotărârile de guvern contestate şi a afişării H.C.L. nr. 61/2002 la sediul Consiliului Local al Oraşului Tg. Cărbuneşti.
Din considerentele sentinţei aflate în control judiciar rezultă că soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii plângerii prealabile şi acţiunii au fost motivate în drept pe dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 întrucât este vorba de acte administrative individuale adresate altui subiect de drept, pe dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 conform cărora termenul de 6 luni curge de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă – 11 mai 2011 -, iar în fapt pe împrejurarea că reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa actelor contestate în cadrul dosarului nr. 3667/317/2011, când actele au fost depuse la solicitarea instanţei de judecată.
Înalta Curte reţine că dezlegarea dată de prima instanţă excepţiei tardivităţii acţiunii este greşită, însă nu pentru argumentele legate de data publicării în M. Of. a celor două hotărâri de guvern contestate, ci pentru raţiuni care ţin de data la care s-a luat cunoştinţă de existenţa actelor administrative a căror anulare se cere.
Conform jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi în materia hotărârilor de guvern privind atestarea domeniului public al unităţilor administrativ teritoriale, termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ pentru formularea acţiunii în anulare se calculează de la data la care partea a luat cunoştinţă de existenţa acestor acte şi nu de la data publicării lor în M. Of., ţinând seama de împrejurarea că anexele la aceste hotărâri de guvern se publică ulterior în M. Of. al României şi se comunică, la cerere, numai părţilor interesate.
Referitor la momentul la care partea care se consideră vătămată într-un drept al său a luat cunoştinţă de existenţa actelor administrative individuale adresate altui subiect de drept, ca element de referinţă pentru a se stabili dacă acţiunea în contencios administrativ a fost introdusă la instanţă în termenul legal – stipulat în art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ -, Înalta Curte constată că instanţa nu a răspuns, pe aceste aspect, apărărilor punctuale ale Consiliului Local al oraşului Tg. Cărbuneşti dezvoltate în concluziile scrise depuse înlăuntrul termenului de pronunţare.
Printre înscrisurile depuse chiar de reclamantă la dosar se află şi sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Tg. Cărbuneşti în Dosarele nr. 1941/317/2003, nr. 838/317/2010 şi nr. 2254/317/2009 (în acest din urmă dosar însă nefiind parte şi reclamanta SC I.S.I. SRL).
Instanţa se referă însă la un alt dosar cu ocazia verificării regularităţii cererii de chemare în judecată, sub aspectul termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv la Dosar nr. 3367/317/2010 arătând, la modul general, că în cadrul acestui dosar, la solicitarea instanţei, au fost depuse actele în discuţie, fără însă a indica şi actul procedural din care rezultă acest lucru.
Mai mult, instanţa de fond menţionează expres că pârâta care a invocat excepţia nu face dovada unui alt moment la care reclamanta SC I.S.I. SRL ar fi luat cunoştinţă de H.C.L. nr. 61/2002 şi de H.G. nr. 1268/2005. Or, contrar acestei precizări, în sentinţa civilă nr. 3103 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, pronunţată în Dosarul nr. 1941/317/2009 (privind pe reclamantul Oraşul Tg. Cărbuneşti şi pe pârâţii SC I.S.I. SRL, T.M.şi O.C.P.I. Gorj, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a lucrării de cadastru şi anume a planului de amplasament şi delimitare teren 2.528 m.p. sat P., nr. cadastral 1552) se reţine că în motivarea acţiunii sale, înregistrată la 14 mai 2009, oraşul Tg. Cărbuneşti a invocat H.C.L. nr. 61/2002 şi H.G. nr. 1268/2005 anexă.
Aşadar, reclamanta SC I.S.I. SRL a luat cunoştinţă de existenţa celor două acte administrative individuale în cursul anului 2009, cel mai târziu la data pronunţării sentinţei nr. 3103, respectiv la 12 noiembrie 2009, când partea a fost reprezentată la dezbateri de avocat.
Cum acţiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 2 iunie 2011, este evident că fost încălcat/depăşit termenul imperativ de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi chiar şi termenul de decădere de 1 an prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi text legal în situaţia în care s-ar fi invocat şi dovedit existenţa unor „motive temeinice”.
Aşadar, instanţa de contencios administrativ nu a fost legal învestită, acţiunea în anulare fiind tardiv formulată.
Având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 312 alin. (3) teza I cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Primăria Oraşului Tg-Cărbuneşti, de Consiliul Local al Oraşului Tg-Cărbuneşti şi de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 166 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca tardiv formulată acţiunea reclamantei SC I.S.I. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6316/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6477/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
