ICCJ. Decizia nr. 6646/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6646/2013
Dosar nr. 517/33/2013
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj Prin cererea formulată de către reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., s-a solicitat anularea Deciziei nr. 27677 din 11 februarie 2012 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoarea de 15.852 lei aferent bugetului Uniunii Europene şi un debit de 3.963 lei, aferent bugetului de stat, anularea Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 şi suspendarea executării actelor atacate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 2027 din 21 martie 2012, Curtea Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj. S-a apreciat, în esenţă, că actele administrative atacate, respectiv Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 şi Decizia nr. 27676 din 11 octombrie 2012 sunt emise de A.P.D.R.P., autoritate publică centrală, astfel că revine Curţii de apel competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa nr. 305 din 14 mai 2013, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a trimis cauza la I.C.C.J. pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în sensul prev. de art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX - „ soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.
Prin urmare, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară în sumă de 19.815 lei asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă se face în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 27677 din 11 februarie 2012 emisă de A.P.D.R.P. prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 20 august 2012 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoarea de 15.852 lei aferent bugetului Uniunii Europene şi un debit de 3.963 lei, aferent bugetului de stat.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6642/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6648/2013. Contencios → |
|---|
