ICCJ. Decizia nr. 6648/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6648/2013
Dosar nr. 260/113/2013*
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila reclamanta B.C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., anularea Ordinului nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de pârât privind eliberarea sa din funcţia de director al Liceului Tehnologic Însurăţei, susţinând că acest ordin a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 14 februarie 2013, Tribunalul Brăila a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi. S-a apreciat, în esenţă, că obiectul litigiului vizează un act emis de o instituţie centrală, respectiv M.E.C.T.S.
Prin încheierea din 06 martie 2013, Curtea de Apel Galaţi a înaintat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Brăila, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile dispoziţiile art. IV şi 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013.
Tribunalul Brăila, prin încheierea din 12 aprilie 2013, a luat act de ivirea conflictului negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila şi a dispus înaintarea dosarului având ca obiect anulare act administrativ Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă se face în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
Pentru identificarea instanţei competente material prezintă relevanţă obiectul acţiunii judiciare, bine stabilit de tribunal, respectiv anularea Ordinului nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de M.E.C.T.S. prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director al Liceului Tehnologic Însurăţei.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor citate, în mod constant în jurisprudenţă s-a reţinut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracater fiscal.
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Contrar celor reţinute de către Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte constată că dispoziţiile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamanta nu are calitatea de funcţionar public.
Astfel, potrivit art. 256 din Legea nr. 1/2011, funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ sunt de director şi director adjunct, iar potrivit art. 257 alin. (1) din aceeaşi lege, funcţia de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare, membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional.
Or, conform dispoziţiilor art. 6 lit. d) din Legea nr. 188/1999, prevederile Legii nr. 188/1999 nu se aplică cadrelor didactice, prin urmare dispoziţiile art. 4 şi 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză
Înalta Curte constată că Ordinul nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de M.E.C.T.S. este act administrativ nefiscal, astfel că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Prin urmare, întrucât potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S., în calitate de emitent al actului atacat, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Galaţi.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B.C.S. în contradictoriu cu pârâtul M.E.N. în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6646/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6661/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
