ICCJ. Decizia nr. 6666/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6666/2013
Dosar nr. 575/44/2011
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ş.N.D.G. SA a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., solicitând anularea deciziei nr. 125 din 8 aprilie 2011 emisă de pârâtă prin care s-a desfiinţat decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009, emisă în baza procesului-verbal din 18 iunie 2009 pentru suma de 999.605 lei, reprezentând accize.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că cererea de restituire a accizelor pentru suma de 999.605 lei a fost adresată A.N.A.F. în anul 2008, pentru acciza achitată de societate în regim de scutire indirectă în perioada 20 septembrie 2007-20 noiembrie 2008, iar prin decizia atacată se dispune un nou control.
În opinia reclamantei, decizia atacată este nulă, având în vedere că anulează decizia de restituire accize nr. 9699/2009, ce a făcut obiectul controlului de legalitate în cadrul Dosarului nr. 18/44/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, astfel că pârâta refuză să se supună unei hotărâri judecătoreşti definitive.
De asemenea, decizia este emisă tardiv, cu depăşirea termenului de 45 de zile de la data înregistrării contestaţiei, prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, termenul de 45 de zile fiind un termen imperativ.
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2011, reclamanta a precizat ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat Sentinţa nr. 210/2010 a Curţii de Apel Galaţi, în sensul că a respins cererea reclamantei ca prematur introdusă.
În aceste condiţii, reclamanta şi-a modificat obiectul cererii şi a solicitat introducerea în cauză a pârâtei A.N.V., având în vedere că anterior emiterii deciziei de restituire accize nr. 9699/2009, a fost întocmit procesul-verbal de control din 18 iunie 2009, solicitând recunoaşterea dreptului societăţii la restituirea sumei de 994.243,74, lei reprezentând accize.
A arătat reclamanta că decizia de restituire ce face obiectul prezentului dosar vizează cererea reclamantei de restituire accize în suma de 999.605,48 lei, înregistrată din 27 noiembrie 2008 pentru perioada 20 septembrie 2007-20 noiembrie 2008 şi cantitatea de 914.239,66 kg motorină achiziţionată în vederea testării motoarelor la navele comandă:1124, 1132, 1139, 1102, 1101, 1134, 1140, 1135, 1138, 1120, 1113, 1125,1116.
A mai învederat reclamanta că, în procesul verbal de control, inspectorii fiscali au invocat faptul că nu s-a completat corect cererea de restituire a accizei, în sensul că nu s-a respectat perioada cerută prin Ordinul nr. 420/2007, dar reclamanta a arătat că a uzat de dreptul de a cere restituirea accizei după livrarea navei, când avea o situaţie clară asupra tuturor consumurilor, iar norma prevăzută în alin. (3) de la pct. 23.4 din H.G. nr. 44/2004 este o norma dispozitivă, şi nu imperativă.
În consecinţă, a solicitat anularea procesului-verbal de control din 18 iunie 2009, obligarea A.N.A.F. la restituirea sumei de 999.605 lei, reprezentând accize, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat obligarea A.N.A.F. la emiterea unui nou act administrativ în privinţa cererii sale de restituire, în termenul de 45 de zile.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că soluţia dată în procedura prealabilă este de desfiinţare a deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009.
În legătură cu termenul de soluţionare de 45 de zile, a susţinut că, potrivit art. 70 alin. (2) din C. proc. fiscal, în cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare, acest termen se prelungeşte.
A invocat şi lipsa de interes în promovarea cererii, având în vedere că interesul trebuie să fie născut şi actual. În cauză, faţă de dispozitivul deciziei nr. 125/2011, nu mai există o creanţă certă a statului, titlul de creanţă fiind desfiinţat.
2. Soluţia asupra acţiunii judiciare
Prin Sentinţa nr. 51 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta Ş.N.D.G. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. Bucureşti şi A.N.V., ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că trebuie să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor lipsei de obiect şi de interes invocate de către pârâta A.N.A.F.
Sub acest aspect, a reţinut că, prin decizia nr. 125/2011 s-a dispus desfiinţarea deciziei de restituire a accizelor emisă în baza procesului-verbal de control din 18 iunie 2009, pentru suma de 999.605 lei reprezentând accize, urmând ca organele competente să încheie un nou act administrativ fiscal, în fapt, cererea reclamantei vizând restituirea accizei pentru motorina consumată în perioada 01 octombrie 2008-20 noiembrie 2008.
Prima instanţă a observat că la dosar nu există o situaţie detaliată a accizelor aferente motorinei consumate în perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 şi respectiv 01 octombrie 2008-20 noiembrie 2008, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009 emisă în baza procesul-verbal din 18 iunie 2009 se va desfiinţa pentru suma de 999.605 lei reprezentând accize, urmând ca organele competente să procedeze la reanalizarea cauzei în funcţie de cele precizate prin prezenta decizie şi în conformitate cu prevederile legale incidente în perioada verificată.
Astfel, la reanalizarea cauzei pentru motorina consumată în perioada 01 octombrie 2008-20 noiembrie 2008, organele competente vor avea în vedere argumentele societăţii, potrivit cărora, pentru justificarea cantităţilor de motorina utilizate pentru producţia navelor au fost întocmite toate documentele prevăzute de lege şi vor preciza ce anume documente erau necesare pentru reflectarea corectă a gestionării şi utilizării combustibilului încărcat pe nave şi cum trebuiau ele întocmite, din punct de vedere al formei şi conţinutului, pentru a asigura prezentarea reală a datelor privitoare atât la consumul de combustibil, cât şi la destinaţia efectivă a utilizării acestuia.
În altă ordine de idei, a reţinut că prin Codul de procedură fiscală se stabileşte o procedură prealabilă care derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, în sensul că, actul administrativ fiscal nu poate fi atacat direct la instanţa de contencios administrativ, ci numai după emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă.
Cât priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea deciziei nr. 125/2011, prima instanţă a apreciat că acesta nu va fi analizat decât după soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă privind fondul cauzei, procedură obligatorie, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ putând fi numai decizia de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă.
Cum în speţă, organul de soluţionare a contestaţiei a dispus reanalizarea situaţiei şi emiterea unui nou act administrativ ca urmare a reanalizării cauzei, prima instanţă a stabilit că emiterea de către pârâtă a noului act administrativ se va face cu respectarea prevederilor art. 70 din O.G. nr. 92/2003, având în vedere că cererea de restituire accize a fost înregistrată la A.N.A.F. din 27 noiembrie 2008.
Pentru considerentele arătate, prima instanţă a respins contestaţia formulată de reclamanta Ş.N.D.G. SA ca lipsită de obiect, precizând că această excepţie are prioritate faţă de excepţia lipsei de interes, care nu va mai fi analizată.
3. Cererea de completare a dispozitivului
La data de 23 mai 2012, reclamanta Ş.N.D.G. SA a solicitat în baza art. 2812 C. proc. civ. completarea dispozitivului Sentinţei nr. 51/2012 a Curţii de Apel Galaţi, cererea fiind înregistrată sub nr. 575/44/2011/a1.
În esenţă, reclamanta a arătat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capetelor de cerere privind restituirea accizei pentru perioada 20 septembrie 2007 - 01 octombrie 2008 şi obligarea pârâtei A.N.A.F. Bucureşti de a emite un nou act administrativ, deşi, cererea iniţială a fost suplimentată în termen legal cu cererea de recunoaştere a dreptului la restituirea accizei, anularea procesului verbal de control şi, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca nefondată, arătând că, prin decizia nr. 125 din 8 aprilie 2011 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009, s-a dispus desfiinţarea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009 şi efectuarea unui nou control, iar emiterea actului fiscal se va face in condiţiile art. 218 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.
4. Soluţia asupra cererii de completare
Prin sentinţa nr. 176 din 3 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 51 din 01 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 575/44/2011, formulată de reclamanta Ş.N.D.G. SA, a respins ca prematur introdus capătul de cerere privind restituirea accizei pe perioada 20 septembrie 2007 - 01 octombrie 2008 şi a obligat pârâta A.N.A.F. să emită un nou act administrativ, conform art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003.
Pentru, a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa nr. 51/2012 a Curţii de Apel Galaţi, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capetelor de cerere privind restituirea accizei şi obligarea pârâtei A.N.A.F. la emiterea unui nou act administrativ, aşa cum au fost formulate prin cererea completatoare.
Cu privire la solicitarea reclamantei privind restituirea accizei pentru perioada 20 septembrie 2007 - 1 octombrie 2008, curtea de apel a reţinut că prin decizia nr. 125 din 8 aprilie 2011 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009, s-a dispus desfiinţarea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699/2009 şi efectuarea unui nou control.
Cu privire la susţinerea reclamantei potrivit căreia, inspectorii fiscali nu vor mai analiza perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 de restituire a accizei, având în vedere cele reţinute în considerentele deciziei nr. 125 din 8 aprilie 2011, respectiv că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 1029876 din 27 noiembrie 2008 a fost depusă în termenul legal doar pentru perioada 1 octombrie 2008 - 20 noiembrie 2008, curtea de apel a apreciat că nu poate fi primită, întrucât prin emiterea unui act fiscal nou care nu ar include această perioadă de timp, există posibilitatea de a nu a mai putea fi exercitat controlul judecătoresc, lăsând loc arbitrariului.
În plus, pârâta A.N.A.F. a desfiinţat în integralitate decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009, pentru acciza de 999.605 lei solicitată pentru perioada 20 septembrie 2007 - 1 octombrie 2008.
În opinia instanţei, chiar dacă pârâta A.N.A.F. susţine că încheierea unui nou act administrativ fiscal va avea în vedere strict considerentele reţinute prin decizia nr. 125/2011, conform art. 216 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, potrivit art. 43 lit. d) din O.U.G. nr. 92/2003 care se coroborează cu art. 216 alin (31), obiectul actului administrativ fiscal trebuie să se circumscrie cererii formulate de către reclamantă.
Cum în speţă, cererea de restituire accize priveşte perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 şi respectiv 01 octombrie 2008 - 20 noiembrie 2008, iar decizia de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009 a fost desfiinţată în integralitate, la emiterea unui nou act fiscal se va analiza cererea din 27 noiembrie 2008, în care organul fiscal va aprecia dacă a fost sau nu depusă în termen, pentru a se putea exercita ulterior controlul de legalitate de către instanţa.
În aceste condiţii, curtea de apel a reţinut că cererea reclamantei de restituire direct în instanţa a accizei aferente motorinei consumate în perioada 20 septembrie 2007 - 30 septembrie 2008, este prematură în lipsa unui act administrativ.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ, curtea de apel a constatat că este întemeiat şi se va face cu respectarea prevederilor de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, având în vedere data înregistrării cererii de restituire accize, respectiv, 27 noiembrie 2008.
5. Recursurile declarate în cauză
Împotriva celor două sentinţe pronunţate de curtea de apel au formulat recurs părţile, respectiv împotriva Sentinţei nr. 51/2012 doar reclamantul, iar împotriva Sentinţei nr. 176/2012 atât reclamantul Ş.N.D.G. SA, cât şi pârâta A.N.A.F.
5.1. Recursul reclamantului împotriva Sentinţei nr. 51/2012
În motivarea căii de atac exercitate, întemeiate în drept pe prevederile de principiu cuprinse în art. 3041 C. proc. civ., recurentul Ş.N.D.G. SA combate soluţia primei instanţe, în esenţă, sub următoarele aspecte:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, omiţând a analiza cererea modificatoare depusă la primul termen de judecată;
- soluţia reflectă refuzul analizării cererii de restituire a accizei pentru perioada 20 septembrie 2007 - 30 septembrie 2008, deşi s-a urmat procedura prealabilă finalizată prin Decizia A.N.A.F. nr. 125/2011;
- s-a aplicat greşit legea şi s-a încălcat principiul celerităţii, prin aceea că nu a fost sancţionată practica A.N.A.F. de a tergiversa cererile de restituire a accizelor plătite de societate în perioada 2007-2010, părţile fiind angrenate în 12 litigii cu acest obiect; nu s-a observat că A.N.A.F. nu şi-a pus în executare propria decizie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 216 alin. (31) C. proc. fisc.
Memoriul de recurs mai cuprinde şi o amplă prezentare a istoricului raporturilor dintre părţi sub aspectul restituirii accizei aferente motorinei utilizate de Ş.N.D.G. SA pe perioada construcţiei navelor şi până la livrare, scutire de care beneficiază în temeiul art. 201 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003,conchizând în sensul că deşi fiscul nu neagă dreptul societăţii de a obţine restituirea accizei plătite, totuşi invocă motive pur formale pentru a amâna plata, Decizia A.N.A.F. nr. 125/2011 reflectând această abordare.
Conchizând, având în vedere că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului cauzei şi în privinţa cererii care vizează perioada 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008 nu a existat practic nicio judecată, recurentul a solicitat casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
5.2. Recursul reclamantului împotriva Sentinţei nr. 176/2012
În calea de atac exercitată împotriva sentinţei prin care i s-a soluţionat cererea de completare, Ş.N.D.G. SA a susţinut că obligând A.N.A.F. să emită un nou act administrativ conform art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003, instanţa nu a cenzurat nici măcar refuzul de reverificare a perioadei 20 septembrie 2007-30 septembrie 2008, care a pornit de la ideea greşită că cererea de restituire accize nu a fost depusă în termen (trimestrial). De asemenea, nu s-a observat că societatea invocase şi excepţia de nelegalitate a art. 3 din Ordinul M.E.F. nr. 420/2009 de care s-a prevalat A.N.A.F. pentru a opera distincţia între cele două perioade vizate de cererea de restituire accize.
5.3. Recursul A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 176/2012
A.N.A.F. a criticat sentinţa prin care s-a soluţionat cererea de completare formulată de reclamantă, sub aspectul greşitei interpretări a legii: art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, pe de o parte că o nouă decizie administrativă va fi emisă după ce autoritatea vamală teritorială va emite un nou act administrativ fiscal şi, pe de altă parte, că potrivit art. 212 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, abia după ce hotărârea judecătorească rămâne irevocabilă se va putea încheia un nou act administrativ.
6. Apărările formulate în cauzele conexe
În cele două dosare de recurs au formulat întâmpinări Ş.N.D.G. SA şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi în numele A.N.V.
6.1. Întâmpinarea A.N.V.
În dosarul având ca obiect recursul împotriva Sentinţei nr. 51/2002, A.N.V. a solicitat respingerea căii de atac exercitate de Ş.N.D.G. SA, ca nefondate.
Intimata a reiterat principalele considerente ale sentinţei, susţinând că nu se poate pune problema emiterii unui nou act administrativ fiscal, câtă vreme prevederile art. 218 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 o obligă să aştepte rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Intimata a analizat pe larg situaţia de fapt, susţinând că societatea nu a făcut dovada utilizării cantităţii de 914.239,66 kg motorină în perioada şi scopul pentru care solicită restituirea accizei aferente în sumă de 999.605,48 lei.
6.2. Întâmpinarea Ş.N.D.G. SA
Această întâmpinare vizează recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 176/2012.
În esenţă, recurentul-intimat combate teza fiscului potrivit căreia pe perioada derulării procedurii judiciare se suspendă procedura administrativă, arătând că textul legal de care se prevalează A.N.V. şi A.N.A.F. a fost introdus abia la data de 17 septembrie 2011, dar fiscul era deja în întârziere atât în raport de data cererii de restituire a accizei: 27 noiembrie 2008, cât şi de data emiterii deciziei administrative nr. 125: 8 aprilie 2011.
Totodată, prin aceeaşi întâmpinare s-a mai solicitat conexarea tuturor recursurilor declarate, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ.
7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţele pronunţate în cauzele de faţă, prin prisma criticilor recurenţilor, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că se impune casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru argumentele expuse în continuare.
Obiectul acţiunii promovate de Ş.N.D.G. SA la data de 9 mai 2011, în temeiul art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., a vizat anularea deciziei nr. 125 din 08 aprilie 2011 a A.N.A.F., prin care i s-a soluţionat contestaţia administrativă împotriva refuzului restituirii unor accize în cuantum de 999.605 lei, exprimat de D.G.A.M.C. prin adresa nr. 9699 din 21 septembrie 2009, întocmită în baza procesului-verbal din 18 iunie 2009 încheiat de D.R.A.O.V. Galaţi.
Soluţia administrativă atacată de societate a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 216 alin. (3) C. proc. fisc., A.N.A.F. dispunând desfiinţarea deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 septembrie 2009, urmând ca „organele competente să încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele reţinute în prezenta decizie”.
Or, din considerentele deciziei, rezultă că organul învestit cu soluţionarea contestaţiei a constatat că din cererea de restituire înregistrată la D.G.A.M.C. din 27 noiembrie 2008 care vizează motorina consumată în perioada 20 septembrie 2007 - 20 noiembrie 2008, „se reţine că aceasta a fost depusă în termen legal doar pentru motorina consumată în perioada 1 octombrie 2008 - 20 noiembrie 2008”.
După cum rezultă din prezentarea considerentelor de la pct. 2 al acestei decizii, curtea de apel a socotit că nu poate examina legalitatea deciziei A.N.A.F. nr. 125 din 8 aprilie 2011 „decât după soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă privind fondul cauzei”, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. care conferă contestatorului dreptul de a ataca deciziile emise în soluţionarea căii administrative de atac, fără a distinge în raport cu soluţiile enumerate la art. 216 din acelaşi cod.
Cu alte cuvinte, şi soluţia de desfiinţare a deciziei de restituire a accizelor, urmată de încheierea unui nou act administrativ fiscal, este supusă controlului de legalitate pe care îl exercită instanţele de contencios administrativ şi fiscal, după cum, de altfel, a indicat şi A.N.A.F. în dispozitivul deciziei atacate.
Recurenta-reclamantă a formulat în cuprinsul acţiunii judiciare (pct. 4) critici concrete împotriva soluţiei administrative, arătând, în esenţă, că nu are temei şi urmăreşte tergiversarea restituirii cuantumului accizelor solicitate.
În plus, după cum bine a punctat recurentul Ş.N.D.G. SA, pentru accizele aferente intervalului 20 septembrie 2007 - 20 noiembrie 2008 A.N.A.F. a reţinut că solicitarea de restituire a accizelor nu a fost depusă în termenul legal, aşa încât, în privinţa acestora procedura administrativă nu va mai fi reluată şi, deci, cu atât mai mult se impunea examinarea motivelor de nelegalitate formulate.
Distinct de considerentele expuse anterior, Înalta Curte mai constată că prima instanţă a ignorat complet cererea depusă de reclamantă la primul termen de judecată: 15 noiembrie 2011, când, odată cu lărgirea cadrului procesual prin antrenarea şi a A.N.V. în litigiu, a mai solicitat:
- recunoaşterea dreptului societăţii la restituirea sumei de 994.243,74 lei, cu titlu de accize şi obligarea A.N.A.F. la restituirea acestei sume;
- obligarea A.N.A.F. la plata dobânzilor calculate conform art. 124 şi 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, începând de la data de 11 ianuarie 2009, când a expirat termenul de 45 zile prevăzut de art. 70 C. proc. fisc. pentru emiterea unui nou act administrativ.
În motivarea acestei cereri, reclamantul şi-a justificat demersul judiciar prin pronunţarea la data de 9 noiembrie 2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a deciziei nr. 5289 (Dosar nr. 18/44/2010) prin care admiţându-se recursul A.N.A.F. s-a modificat sentinţa nr. 210 din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii societăţii comerciale împotriva deciziei de restituire a accizelor nr. 9699 din 21 aprilie 2009, ca prematur formulată.
Or, a considerat autorul acestei cereri, în lipsa impunerii unor termene limită (30 sau 45 zile, potrivit argumentaţiei alternative prezentate) dreptul său la restituirea sumei solicitate ar fi golit de conţinut.
Ca urmare, văzând că prin soluţia atacată, curtea de apel nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completat în termen procedural, se va admite recursul declarat de Ş.N.D.G. SA împotriva Sentinţei nr. 51 din 1 februarie 2012, care va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cât priveşte Sentinţa nr. 176 din 3 aprilie 2012 a aceleiaşi curţi de apel, prin care s-a soluţionat cererea de completare a sentinţei iniţiale formulate de reclamant, reţinând că aceasta nu are o existenţă de sine stătătoare, va fi, de asemenea, casată.
În plus, Înalta Curte remarcă inconsistenţa considerentului referitor la limitele noului act administrativ fiscal şi, implicit, omisiunea de a examina motivul de nelegalitate care vizează soluţia fiscului pentru intervalul 20 septembrie 2007 - 01 octombrie 2008, ca şi tehnica deficitară a redactării dispozitivului hotărârii completatoare (este obligată generic A.N.A.F. „să emită un nou act administrativ, conform art. 70 din O.U.G. nr. 92/2003”, deşi acţiunea judiciară era respinsă „ca fiind rămasă fără obiect”).
8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, al art. 313 şi 314 C. proc. civ. se vor admite recursurile formulate, cu consecinţa casării ambelor sentinţe atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ş.N.D.G. SA şi A.N.A.F. împotriva Sentinţei nr. 51 din 1 februarie 2012 şi a Sentinţei nr. 176 din 3 aprilie 2012 ale Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţele atacate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6661/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 6671/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
