ICCJ. Decizia nr. 6657/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6657/2013
Dosar nr. 49851/300/2012
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă sub nr. 3196/119/2012 reclamanţii Primarul Municipiului Târgu Secuiesc şi UAT Municipiul Târgu Secuiesc au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură E.P. să se constate nulitatea absolută a Contractului de asistenţă juridică nr. 257400 din 28 iulie 2008, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune materiale constând în prejudiciul stabilit de organul de specialitate al Curţii de Conturi şi să se dispună suspendarea efectelor contractului administrativ în cauză.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că la data de 28 iulie 2008, Primăria Municipiului Târgu Secuiesc reprezentată legal prin primarul R.K. a încheiat cu Cabinetul de Avocatură E.P. Contractul de asistenţă juridică nr. 22226 din 30 iulie 2008 prin care s-a stabilit realizarea de către acesta din urmă de servicii juridice, constând în prestarea de servicii de consultanţă în legătură cu activitatea curentă şi problemele legislaţiei administraţiei publice locale, precum şi asistenţă/reprezentare juridică în faţa tuturor persoanelor fizice/juridice, tuturor instituţiilor şi/sau autorităţilor publice, române sau străine.
Pe baza acestui contract, pârâtul a pornit prin executor judecătoresc procedura de executare silită împotriva municipiului Târgu Secuiesc întocmind somaţie şi adresă de înfiinţare a popririi la data de 5 octombrie 2012, respectiv 17 octombrie 20001. Actele de executare au fost contestate la Judecătoria Târgu Secuiesc.
Cu privire la admiterea cererii în anularea contractului de asistenţă juridică, reclamanta a arătat că se poate cere anularea actului pe motiv de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine are interes de instanţă din oficiu, de procurori, şi de alte organe prevăzute de lege.
Or, în cazul de faţă, Primăria municipiului Târgu Secuiesc nu are capacitate juridică de a contracta, întrucât această calitate o are unitatea administrativ-teritorială a municipiului Târgu Secuiesc, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 10 coroborat cu art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001.
Potrivit art. 1179 C. civ., sub sancţiunea nulităţii, condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală.
Or, în cazul contractului de asistenţă juridică nr. 257400/2008, a fost încheiat de o persoană fără capacitatea de a contracta.
Din oficiu, la termenul de judecată din 10 decembrie 2012 Tribunalul a invocat excepţia necompetenţei materiale, pe care a admis-o prin Sentinţa civilă nr. 3437 din 10 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3196/119/2012, dispunându-se declinarea soluţionării cererii Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 49851/300/2012.
A reţinut Tribunalul Covasna că natura juridică a contractului de asistenţă juridică dedus judecăţii nu este administrativă, ci una pur civilă iar raportat la valoarea contractului şi domiciliul pârâtului competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La termenul din data de 19 martie 2013 Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, iar prin Sentinţa civilă nr. 4371 din 19 martie 2013, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, excepţie invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii având ca obiect anulare act privind pe reclamanţii Primarul Municipiului Târgu Secuiesc şi U.A.T. Municipiul Târgu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură E.P., în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.
A reţinut Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti asupra naturii juridice a contractului a cărui nulitate se solicită că este un contract de achiziţie publică de servicii fiind deci un contract administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revenindu-i instanţei de contencios administrativ, concluzie desprinsă din definiţia contractului de achiziţie publică aşa cum este dată art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul ori mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.
Contractul de servicii este definit de prevederile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ ca fiind acel contract de achiziţie publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A şi 2B.
În cuprinsul anexei 2B sunt enumerate mai multe tipuri de servicii ce pot forma obiectul contractului de servicii, printre acestea regăsindu-se şi serviciile juridice la categoria nr. 21.
În acest context, a reţinut judecătoria că, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. f), art. 31, art. 6 alin. (1) şi categoria nr. 21 din anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, ori de câte ori o autoritate publică încheie un contract de asistenţă juridică cu una dintre formele de exercitare a profesiei de avocat, având ca obiect prestarea de servicii de consultanţă juridică, asistenţă juridică, reprezentare judiciară sau extrajudiciară, între părţi intervine un veritabil contract administrativ, asimilat actului administrativ, mai exact un veritabil contract de achiziţie publică, în speţă subspecia contractului de servicii juridice.
A mai reţinut judecătoria că, aşa cum rezultă din însuşi cuprinsul motivelor de nulitate invocate de reclamanţi, aceştia promovează şi critici fundamentate pe încălcarea prevederilor imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, în privinţa cărora nu poate statua decât o instanţă de contencios administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând sesizarea, constată că cele două instanţe Tribunalul Covasna şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti se află în circumscripţia unor Curţi de apel diferite şi-au declarat necompetenţa de a judeca aceeaşi pricină, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 20 pct. 2, 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.
Soluţionând conflictul, instanţa stabileşte, că în speţă, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti pentru următoarele considerente:
În art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ intitulat „obiectul acţiunii judiciare” se prevede în alin. (2) că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretare, executarea şi încetarea contractului administrativ.
Dispoziţiile cuprinse în art. 2 lit. c) din aceeaşi lege definesc contractul administrativ ca reprezentând acordul de voinţă cu caracter bilateral sau multilateral între o autoritate publică şi una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se urmăreşte punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.
Legiuitorul român limitează aşadar sfera contractelor încheiate de autorităţile publice care intră sub incidenţa legii contenciosului administrativ la patru domenii respectiv punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, la care se adaugă în urma modificării prin Legea nr. 262/2007 şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ prin legi speciale.
Rezultă aşadar că Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative contractele încheiate de autorităţile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau prestarea de servicii publice. Per ar contrario celelalte contacte încheiate de autorităţile publice sunt de competenţa instanţei de drept comun fiind considerate contracte de drept privat.
Contractul încheiat între părţi şi a cărui anulare se solicită este un contract de mandat specializat, specializare dată de prevederile Legii nr. 51/1995 prin organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi intră în categoria contractelor de drept privat, competenţa de soluţionare a litigiilor derivate din astfel de contracte revine instanţei de drept comun.
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, prin art. 6 defineşte contractul de achiziţie publică de servicii ca fiind acel contract care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele 2A şi 2B, contractul de servicii juridice fiind prevăzut în anexa 2B pct. 21. Se poate însă observa că în reglementările O.U.G. nr. 34/2006 se întâlnesc şi situaţii în care se stipulează expres că prevederile ie nu se aplică pentru atribuirea unor astfel de contracte. Astfel, la art. 16 se prevede „că în cazul în care autoritatea contractată atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligaţia de a aplica prezenta Ordonanţă de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2)..” (valoarea contractului de serviciu este egală sau mai mare decât echivalentul în RON a sumei de 130.000 Euro), şi se limitează la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56 şi aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).
În speţă, contractul nu a fost atribuit prin procedura achiziţiilor publice reglementate de O.U.G. nr. 34/2004 iar dacă se impune a fi aplicată această procedură în raport de natura serviciilor contractate, asistenţă şi consultanţă juridică valoarea contractului şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate urmează să stabilească instanţa de drept comun. De altfel, prin acţiunea dedusă judecăţii se invocă nulitatea contractului pe motiv că nu s-a aplicat această procedură, ori verificarea modalităţii de încheiere a contractului, aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2004 pentru atribuirea contractului se impune a fi stabilită de către instanţa de drept comun sesizată cu acţiunea în constatarea nulităţii contractului, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus controlul instanţei de contencios administrativ se limitează la verificarea conţinutului caietului de sarcinii şi anunţului de atribuire precum şi la respectarea pe tot parcursul procedurii a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi anume: nediscriminarea; tratamentul egal; recunoaşterea reciprocă; transparenţa; proporţionalitatea; eficienţa utilizării fondurilor; asumarea răspunderii.
Nefiind în prezenţa unor acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere obiectul acţiunii în contencios administrativ astfel cum este stabilit prin dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, Înalta Cure în baza dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Primarul Municipiului Târgu Secuiesc şi UAT Municipiul Târgu Secuiesc în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocatură “E.P.” în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6650/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 6707/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
