ICCJ. Decizia nr. 6715/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6715/2013
Dosar nr. 4051/2/2011
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar,, să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul M.I., născut în Secăria, judeţul Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2444 din 21 octombrie 2010, rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1975, „pentru urmărirea informativă a turiştilor cazaţi la cabana Piatra Mare.", având ca nume de colaborator „B.” (1975 -1988).
Astfel, s-a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul M.I., analizând relevanţa, în lumina prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, a materialelor furnizate de domnia sa în perioada colaborării cu organele de securitate.
S-a invocat nota informativă furnizată de pârâtul M.I. la data de 10 noiembrie 1984, referitoare la intenţia unei persoane de a pleca din ţară şi că pe baza informaţiilor furnizate de pârât, ofiţerul a propus semnalarea la Securitatea Timişoara a persoanei respectivei, deoarece prin acest oraş intenţiona să plece din ţară.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator, întrucât informaţiile au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,iar furnizarea acestora a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.
S-a concluzionat că informaţiile oferite de către pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 5 alin. (1), art. 11 alin. (1) ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile art. 112 al C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 379 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.I. şi s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pârâtul aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2444 din 21 octombrie 2010 emisă de CNSAS a fost recrutat de organe de Securitate în anul 1975 „ pt. supravegherea informativă a turiştilor străini cazaţi la cabana Piatra Mare” iar în perioada 1975 -1988 a avut numele conspirativ de colaborator „B.” şi a furnizat o serie de materiale semnând mai multe note informative la 10 noiembrie 1984, 15 iulie 1981, 21 august 1981, 22 august 1981, 10 septembrie 1981, 21 august 1975, dând informaţii organelor de Securitate referitoare la comportarea, activităţile şi legăturile între cetăţeni români şi străini care erau cazaţi la Cabana Piatra Mare.
A mai reţinut instanţa că din notele de analiză întocmite de ofiţerii de Securitate care erau în legătură cu pârâtul, se reţine că în perioada 1977 - 30 noiembrie 1981 a furnizat un nr. de 5 materiale informative.
Totodată, s-a avut în vedere că activitatea de colaborare cu organele de Securitate rezultă şi din raportul cu propunerea de recrutare a acestuia în calitate de colaborator aprobat la 25 iulie 1975 de maior B.B., şef Birou Direcţia Investigaţii I.S.J. Braşov şi din raportul întocmit la 7 aprilie 1989 de căpitan H.O. de la ISJ Braşov - Serviciul 3.
Văzând dispoziţiile art. 2 lit. b) din Ordonanţă care impun îndeplinirea următoarelor condiţii: informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, s-a reţinut că din Nota informativă semnată de pârât la 10 noiembrie 1984 se semnala intenţia unei persoane de a pleca definitiv din ţară, persoana fiind semnalată la Securitatea Timişoara pe unde aceasta intenţiona să iasă din ţară, fiind cert că în perioada comunistă intenţia de a părăsi definitiv ţara era o atitudine potrivnică regimului comunist, fiind considerată ca o contestare a condiţiilor de viaţă asigurate de regimul comunist şi era monitorizată de organele de Securitate.
De asemenea, s-a reţinut şi că pârâtul a realizat faptul că informaţiile pe care le dădea organelor de Securitate puteau avea urmări negative asupra persoanelor semnalate, acestea fiind sancţionate cu primirea avizului negativ pentru orice plecare din ţară.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii că potrivit textului legal citat este suficientă furnizarea unei singure informaţii pentru a putea fi reţinută calitatea de colaborator al Securităţii, această condiţie fiind deja dovedită prin notele informative semnate de pârât.
S-a apreciat că şi a doua condiţie este îndeplinită, deoarece informaţiile date de pârât organelor de Securitate, astfel cum au fost prevăzute de legiuitor trebuie să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, condiţie îndeplinită deoarece furnizarea de informaţii a fost făcută conştient, pârâtul având reprezentarea faptului că asupra persoanei la care s-a referit în notele informative se pot lua măsuri de urmărire şi verificare, fiind astfel încălcat dreptul la viaţă privată şi, deci, a aviza această consecinţă.
În concluzie s-a stabilit că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prev. de art. 17 din Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice, iar faţă de dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 5 alin. (1) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea este întemeiată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul - pârât M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a reţinut că în speţă ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
- Prima instanţă a considerat că această condiţie este îndeplinită deoarece prin Nota informativă din 10 noiembrie 1984 recurentul-pârât ar fi semnalat intenţia unei persoane de a pleca definitiv din ţară.
- Precizează recurentul că trecerea frauduloasă frontierei constituia infracţiune, că nu există nici o consecinţă negativă cu privire la persoana semnalată, respectiv primirea vreunui aviz negativ pentru orice plecare din ţară.
- În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie care vizează îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nici această condiţie nu este îndeplinită, arată recurentul deoarece nu s-a probat încălcarea dreptului la viaţă privată.
A mai arătat recurentul că în calitate de şef unitate la cabanele Piatra Mare (1973 - 1975), Gârbova (1975 - 1988), Clăbucet Plecare (1988 - 1989) era obligatoriu să răspundă solicitărilor reprezentanţilor Securităţii prin prisma atribuţiilor de serviciu.
- De asemenea a arătat recurentul că nu a semnat nici un angajament sau alt document prin care s-a obligat să dea informaţii despre turiştii străini, singura informaţie despre A.I. nu corespunde scopului pretinsei colaborări pentru supravegherea turiştilor străini, iar în rapoartele şi notele lucrătorilor Securităţii nu sunt prezentate „realizări” din activitatea specifică de colaboratori.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
- Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”
- Se reţine că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în acţiunea sa în constatare a prezentat în dovedirea acţiunii o informaţie furnizată prin notă informativă de pârât vizând o fostă salariată despre care din auzite, ştie că ar intenţiona să treacă fraudulos graniţa spre Timişoara.
Instanţa de fond analizând această notă informativă, în mod greşit a considerat că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aceasta fiind şi ea invocată de reclamant în acţiunea sa.
Această „Notă” reprezintă în fapt un bilet de 5 rânduri care a fost copiată pe o pagină mai mare, fiind adăugate menţiuni de către ofiţerul de Securitate atât la începutul cât şi la finalul paginii.
În afara faptului că se susţine că pârâtul a fost „luat” pentru supravegherea străinilor cazaţi în cabanele din Predeal, această informaţie din nota transmisă prin căsuţa poştală, aşa cum arată menţiunile de pe aceasta trebuie colaborate cu informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea unui alt mijloc de probă.
Se constată că Nota furnizată şi primită de organele de securitate în acest mod inedit este datată 10 ianuarie 1989 ori pârâtul fusese mutat de la Cabana Gârbova la Cabana Clăbucet Plecare din data de 14 septembrie 1988.
Înalta Curte analizând celelalte note informative date de pârât reţine că acesta a arătat ce cunoaşte despre persoane care au plecat în străinătate şi care nu s-au mai întors, lucruri pe care le cunoştea toată lumea inclusiv organele de securitate. Acest lucru se desprinde din caracteristicile informaţiilor („însoţind pe soţia sa în vederea tratării medicale a soţiei, fiind bolnavă de ochi, ajungând în RFG nu s-a mai întors în ţară …” „M.P. - lucra în calitate de bucătar la OJT Prahova, respectiv localitatea Sinaia, … a fost trimis la un curs de specialitate în RFG de unde a refuzat să se mai întoarcă …”; „… la cabana PM nu au cazat cetăţeni străini… au mai venit izolat cetăţeni din RDG care nu au fost cazaţi şi nu au fost însoţiţi de cetăţeni români”. „Tovarăşul BL lucrează la cabana G. şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, este un om cinstit, fără vicii …”; „… nu s-au înregistrat în cartea de imobil a cabanei toate persoanele care au vizitat cabina …”.
Din documentele care descriu relaţia pârâtului cu securitatea rezultă, de asemenea următoarele menţiuni şi concluzii ale ofiţerilor de securitate: „După ce a fost recrutat nu a mai furnizat nici o informaţie …” nici rezidentului V nu i-a semnalat nimic, motivând că nu are despre ce să informeze”, „De la recrutare până în prezent nu a furnizat nici o informaţie care să prezinte interes pe linia muncii de Securitate”; …”… A fost contactat de 2 ori, ocazii cu care…nu are nimic de semnalat”, „… nu are posibilitatea de a intra în relaţii cu turiştii străini, … nu a putut furniza informaţii”; „… Acesta nu a putut furniza informaţii despre unele persoane sau fapte …”; „Aportul informativ a fost minim, nu a furnizat nici un material informativ …”; „… nu a fost angrenat cu sarcini concrete în culegerea de informaţii fiind instruit cu sarcini specifice cabanierilor …”; „Ce fel de instructaj aţi făcut, dacă informatorul a prezentat o asemenea notă lipsită de valoare?”.
Din cele arătate mai sus, rezultă fără îndoială faptul că aşa cum au arătat şi ofiţerii de securitate, pârâtul nu a fost angrenat în culegerea de informaţii fiind instruit cu sarcini specifice cabanierilor, ceea ce se referea în special la o evidenţă, a turiştilor în special a celor străini, la înregistrarea în cartea de imobil a cabanei, neavând legătură directă cu activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să aibă consecinţă sau să vizeze o încălcare şi o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în accepţiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Apreciind că în mod greşit instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., astfel că va admite recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.I. împotriva Sentinţei nr. 379 din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6707/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6544/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
