ICCJ. Decizia nr. 668/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 668/2013
Dosar nr. 1359/2/2012
Şedinţa publică de la 8 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de autor (ORDA) şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. 10 din 3 februarie 2012 emisă de ORDA publicată în M.Of. nr. 109/10.02.2012 până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea deciziei menţionate, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 a fost luat CREDIDAM şi acordat ARAIEX dreptul de a colecta remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune (sursa radio).
Decizia criticată a fost emisă în temeiul Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 3012, comunicată reclamantei la data de 1 februarie 2012, prin care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a retras temporar avizul de funcţionare a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, actul fiind contestat în instanţă la data respectivă.
Reclamanta a mai susţinut, în esenţă, că cererea de suspendare îndeplineşte în totalitate condiţiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004 sub aspectul cazului bine justificat şi al iminenţei pagubei, în sensul că Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 nu are un temei legal, iar prin efectele acestei decizii, membrii Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi sunt privaţi de drepturile ce li se cuvin, drepturi aferente comunicării publice a operatorilor.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1707 din 9 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi, în consecinţă, a suspendat executarea Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 10 din 3 februarie 2012 până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea având ca obiect anularea deciziei.
Pentru a hotărî astfel, examinând înscrisurile depuse în cauză, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că ORDA nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 8/1996, şi a desemnat drept colector un organism de gestiune colectivă nereprezentativ, în condiţiile în care nu poate fi reţinută ca temei nici Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 de retragere a avizului de funcţionare a reclamantei, ale cărei efecte sunt suspendate prin hotărâre judecătorească, şi, de asemenea, nici neregulile invocate în cuprinsul deciziei contestate.
Curtea a mai apreciat că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât prin executarea Deciziei nr. 10/2012 este pusă sub semnul incertitudinii gestionarea remuneraţiilor cuvenite membrilor CREDIDAM.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi ARAIEX, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.1. Recursul formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut, în esenţă, că nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii cumulative a celor două concluzii de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
A arătat recurentul că, în urma constatării unor nereguli în desfăşurarea activităţii, intimata CREDIDAM a mai arătat că a procedat la desemnarea colectorului unic ARAIEX şi emiterea deciziei contestate în prezenta cauză în condiţiile în care, pe de o parte, cele două organisme de gestiune colectivă care funcţionează în domeniul respectiv de creaţie, CREDIDAM şi ARAIEX, nu au încheiat protocol pentru gestionarea drepturilor aparţinând membrilor, iar, pe de altă parte, au fost constatate nereguli în desfăşurarea activităţii intimatei CREDIDAM, fiind emisă Decizia nr. 6/2012.
A susţinut recurentul că Decizia nr. 10/2012 este motivată în fapt şi în drept, fiind emisă în virtutea atribuţiilor expres prevăzute de Legea nr. 8/1996 prin dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a).
Motivarea actului administrativ nu impune referiri la îndeplinirea condiţiilor legale de către ARAIEX pentru a fi desemnat drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru domeniul ambiental - comunicare publică.
Nici condiţia prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, a arătat recurentul, artiştii interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora nu sunt prejudiciaţi, iar CERDIDAM urmând a-şi recupera sumele.
3.2. Recursul formulat de Asociaţia Română pentru Artişti, Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Acest recurent a susţinut, în esenţă, că Decizia nr. 10/2012 a fost legal şi temeinic emisă, fiind pe deplin motivată.
A arătat că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) şi cele ale art. 1291 din Legea nr. 8/1996 nu au fost încălcate, nu are relevanţă aspectul înfiinţării sau neînfiinţării ARAIEX la data negocierii şi adoptării metodologiei aplicabile în domeniul ambiental-lucrativ, actul este motivat, iar prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională nu sunt aplicabile speţei.
A criticat acest recurent şi aprecierea instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, CREDIDAM urmând a recupera sumele datorate membrilor săi, mai puţin cota de administrare, fiind nedovedite aspectele privind disponibilizarea de personal sau alt prejudiciu.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
1. Recursul declarat de către pârâtul ORDA va fi anulat.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de recurs), devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
2. Recursul declarat de pârâta ARAIEX este nefondat.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea prezentului recurs, constată că prin Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012, emisă de pârâtul ORDA, a fost desemnat organismul de gestiune colectivă ARAIEX drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.
Recurenta-pârâtă a motivat, în esenţă, emiterea acestei decizii prin existenţa, anterior, a Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2012, prin care a fost retras temporar avizul de funcţionare a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG II/1012 din 2 februarie 2012 şi pct. 3 al Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerţ şi a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, precum şi lipsa unui protocol pentru gestionarea drepturilor aparţinând membrilor între cele două organisme de gestiune colectivă care funcţionează în domeniul respectiv de creaţie, şi anume CREDIDAM şi ARAIEX.
Prima instanţă s-a pronunţat în mod neechivoc cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 10 din 3 februarie 2012, cazul bine justificat fiind identificat în mod corect de judecătorul fondului, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 133 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996.
Fonogramele publicate în scop comercial sau reproducerile acestora sunt cuprinse la art. 1232 lit. f) din Legea nr. 8/1996, drepturile în acest caz pot fi gestionate colectiv, de unde rezultă că acestea nu fac parte din categoria drepturilor pentru care gestiunea colectivă este obligatorie.
În cazul gestiunii colective facultative, numai alin. (2) şi (3) ale art. 133 arată care este procedura de urmat în vederea desemnării colectorului.
În ipoteza în care organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la ORDA protocolul pentru desemnarea colectorului, atunci prin decizia directorului general, este desemnat colectorul, cu respectarea principiului reprezentativităţii.
Or, în speţă, pârâta ARAIEX nu poate beneficia de acest principiu, deoarece CREDIDAM este cel mai reprezentativ organism de gestiune colectivă.
Astfel, din perspectiva condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 există o nelegalitate vădită şi aparentă a deciziei a cărei suspendare s-a cerut.
Nu se poate afirma că instanţa de fond s-a pronunţat asupra fondului cauzei, deoarece în cadrul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 14 sus-menţionat, poate fi analizată aparenţa puternică şi vădită de nelegalitate a actului administrativ.
Motivarea actului administrativ reprezintă un alt aspect al aparenţei de nelegalitate deoarece înscrisurile menţionate în cuprinsul deciziei, şi care ar sta la baza emiterii acestuia, nu justifică modificarea colectorului, mai ales în condiţiile în care Decizia nr. 6/2012 a fost suspendată prin Sentinţa nr. 1002 din 14 februarie 2012 şi ulterior anulată prin Sentinţa nr. 6392 din 9 octombrie 2012.
Paguba iminentă, condiţie cumulativă necesară în vederea suspendării efectelor unui act administrativ, este îndeplinită în speţă, deoarece măsura luată lezează drepturile unui număr foarte mare de membri care sunt nevoiţi să solicite emiterea altor autorizaţii la care se adaugă şi prejudiciul material, suferit în mod cert de intimata-reclamantă şi angajaţii acesteia.
Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinţei nr. 1707 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi ARAIEX împotriva Sentinţei nr. 1707 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 673/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
