ICCJ. Decizia nr. 6761/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6761/2013
Dosar nr. 15073/325/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 17 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Judecătoria Timişoara
Prin plângerea formulată şi înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 15073/325/2012, reclamantul S.S.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică – C., anularea procesului-verbal de contravenţie din 21 martie 2012 şi exonerarea sa de la executarea sancţiunilor aplicate.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că a fost sancţionat contravenţional pe motiv că în data de 4 octombrie 2011, ora 13:34, a circulat cu autovehiculul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare XXX fără a deţine rovinietă valabilă.
Ca motive de netemeinicie a actului sancţionator reclamantul a invocat faptul că autovehiculul în discuţie a fost înstrăinat numitei G.A. la data de 15 septembrie 2011, astfel că nu a săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa de pârâtă.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică – C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent.
Totodată, pe cale de excepţie s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 4354 din 26 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara, s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Deva în temeiul art. 158 C. proc. civ. şi art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că locul săvârşirii contravenţiei este în localitatea S., judeţul Hunedoara – localitate ce se află în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Deva.
2. Soluţia pronunţată de Judecătoria Deva
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Deva la data de 31 octombrie 2012.
La termenul din data de 25 aprilie 2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Deva.
Prin sentinţa nr. 2312 din 25 aprilie 2013, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 21 martie 2012, încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică – C., rezultă că fapta contravenţională a fost săvârşită de către reclamant pe raza localităţii R.M., Jud. Timiş.
Potrivit reglementărilor actuale – art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
A precizat instanţa că, art. 101 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti din data de 15 februarie 2013, nefiind aplicabil în speţă raportat la data formulării plângerii contravenţionale - 6 iunie 2012.
În legătură cu prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, instanţa a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, actul normativ realizând o distincţie clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secţiuni.
Astfel, din punct de vedere al competenţei teritoriale, s-a reţinut că legea contravenţională reglementează o competenţă teritorială exclusivă, fiind competentă să soluţioneze plângerea doar instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, iar potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ. necompetenţa teritorială, în acest caz, este de ordine publică, fără a exista posibilitatea pentru părţi de a conveni ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
În cauza de faţă se contestă procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 21 martie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, S.S.P. a fost sancţionat cu amendă contravenţională, întrucât la data de 4 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXX, a circulat pe DN 68 km 545+400m, R.M., fără a deţine rovinietă valabilă.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 6 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ. care are aplicabilitate generală.
Astfel, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârşită pe DN 68 km 545+400m, pe raza localităţii R.M..
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina reclamantului, este localitatea R.M., judeţul Timiş, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara.
Potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, Localitatea Remetea este arondată Judecătoriei Timişoara.
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Timişoara.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S.S.P. şi pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. – C. în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6759/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6763/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
