ICCJ. Decizia nr. 6728/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6728/2013
Dosar nr. 13500/3/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 15 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15 ianuarie 2013 sub nr. 319/2/2013 reclamantul M.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N., solicitând suspendarea executării Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 647 din 20 decembrie 2012 prin care Gl. Mr. Dr. S.I. a fost numit în funcţia de Şef al Direcţiei Medicale din cadrul MAPN, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui ordin.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, in Dosarul nr. 319/2/2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune această măsura s-au avut in vedere dispoziţiile art. 23 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 2/2013 şi împrejurarea că obiectul prezentei acţiuni se încadrează in dispoziţiile art. IV privind funcţionarii publici.
2.2. Prin Sentinţa nr. 1954 din data de 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, in Dosarul nr. 13500/3/2013 s-a admis excepţia necompetenţei materiale; s-a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul M.M.M., în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. şi S.I. din cadrul Direcţiei Medicale şi cu intervenientul în nume propriu S.I., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi, pe cale de consecinţă, nici dispoziţiile art. 23 din Legea 2/2013, având în vedere faptul că atât reclamantul, cât şi pârâtul S.I. sunt militari, nu funcţionari publici, statutul acestora fiind reglementat de Legea nr. 80/1995.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanţele au fost investite cu cererea prin care reclamantul M.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N., solicitând suspendarea executării Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 647 din 20 decembrie 2012 prin care Gl. Mr. Dr. S.I. a fost numit în funcţia de Şef al Direcţiei Medicale din cadrul M.A.P.N., până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui ordin.
Astfel, cum in mod corect a reţinut tribunalul, dispoziţiile invocate de către Curtea de apel in încheierea prin care a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, respectiv, art. 23 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 2/2013, cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului”, nu sunt aplicabile in speţă, in condiţiile in care reclamantul nu are calitatea de funcţionar public, ci de militar al cărui statut este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 80/1995.
În aceste condiţii , devin incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Cum in cauză actul a cărui suspendare se solicită este Ordinul M.A.N. nr. 647 din 20 decembrie 2012, deci un act emis de o autoritate publică centrală, competenţa va fi stabilită in favoarea Curţii de Apel.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.M.M., M.A.N. şi S.I. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6702/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 6730/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
