ICCJ. Decizia nr. 701/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 701/2013
Dosar nr. 732/97/2011
Ședința publică din 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Hunedoara – şi declinată ulterior, prin Sentinţa nr. 2004/CA/2011, în favoare Curţii de Apel Alba Iulia - reclamantul H.P.N. solicitat, in contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. – C.S.E.P.A.H., anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să procedeze la încadrarea sa îngradul de handicap accentuat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este nemulţumit de încadrarea în gradul de handicap mediu, întrucât are diabet tip I zaharat, insulino- dependent din anul 2005, anterior fiind încadrat în gradul de handicap accentuat.
Pârâtul M.M.F.P.S. – C.S.E.P.A.H. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, învederând faptul că pârâtul nu a îndeplinit procedura prealabilă, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârât prin întâmpinare a fost soluţionată, conform art. 137 C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din data de 05 octombrie 2011, în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 340/2011 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului, instanţa dispunând anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010, precum şi obligarea pârâtului la emiterea deciziei, prin care să procedeze la încadrarea reclamantului în gradul de handicap accentuat, cu valabilitate „permanent" de la data de 07 iunie 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că până la data de 26 mai 2009 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, conform Certificatului de încadrare în grad de handicap din 2008, eliberat de către C.E.P.A.H., Hunedoara. Această încadrare a fost menţinută până în 2010, aşa cum rezultă din Certificatul de încadrare în grad de handicap, eliberat de către C.E.P.A.H., Hunedoara.
S-a constatat că prin Certificatul de încadrare în grad de handicap, eliberat de către C.E.P.A.H., Hunedoara, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap mediu, contestaţia acestuia împotriva certificatului fiind respinsă prin decizia de încadrare în grad de handicap din 2010, cu menţinerea încadrării în gradul de handicap mediu.
Prima instanţă a apreciat că încadrarea reclamantului în gradul de handicap mediu este nejustificată, întrucât anterior emiterii actelor contestate s-a considerat că reclamantul prezintă o deficientă funcţională accentuată, iar actele medicale care stau la baza emiterii acestora pun în evidenţă deficienţe care se încadrează, conform criteriilor medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul M.M.F.E.S. nr. 762/2007 şi Ordinul M.S.P. nr. 1992/2007, în cele specifice gradului de handicap accentuat.
S-a mai reţinut că documentele medicale nu relevă modificarea aspectelor psiho-sociale avute în vedere la încadrarea reclamantului în gradul de handicap accentuat, astfel încât acestea nu sunt de natură să justifice reîncadrarea reclamantului într-un grad de handicap mai uşor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a promovat recurs autoritatea pârâtă M.M.F.P.S., invocând ca temei legal al căii de atac exercitate, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a susţinut că instanţa de fond, fără a obiecta cu privire la diagnosticul reclamantului, a stabilit că acesta este îndreptăţit la gradul accentuat de handicap, fără însă a indica vreun text legal care să susţină o atare concluzie.
A mai arătat recurentul că hotărârea primei instanţe se impune a fi modificată întrucât pentru gradul accentuat trebuie să se constate o formă a diabetului dezechilibrat metabolic, cu forme de decompensare de tip hipoglicemic cetocetonic, situaţie neîntâlnită însă în speţa de faţă.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi faţă de prevederile legale incidente, reţine că nu se impune nici casarea şi nici modificarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Instanţa de fond a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.P.N. şi a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 3 decembrie 2010, prin care a fost menţinută încadrarea în gradul de handicap mediu, dispunând totodată obligarea autorităţii recurente la emiterea unei noi decizii prin care să se procedeze la încadrarea reclamantului–intimat în gradul de handicap accentuat, cu valabilitate permanent, de la 7 iunie 2010.
Considerentele sentinţei atacate prin recursul de faţă, mai sus rezumate, atestă că judecătorul fondului în adoptarea soluţiei înfăţişate a reţinut că anterior anului 2010, respectiv începând cu anul 2008 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, reţinându-se că prezintă deficienţă funcţională accentuată.
Cum actele atacate în prezenta cauză, emise în anul 2010, conţin aceleaşi referinţe atât în ceea ce priveşte codul de boală, cât şi deficienţa funcţională accentuată a reclamantului, în mod legal, prima instanţă a reţinut că încadrarea sa prezentă în gradul mediu de handicap nu se justifică, cu atât mai mult cu cât au fost avute în vedere aceleaşi criterii medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul M.M.F.E.S. nr. 762/2007 şi Ordinul M.S.P. nr. 1992/2007.
Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile autorităţii recurente în condiţiile în care interpretarea şi aplicarea prevederilor legale incidente a fost realizată cu deplină justeţe şi temeinicie de către prima instanţă, raportat şi la actele şi lucrările dosarului.
Raţionamentul logico-juridic cuprins în hotărârea atacată este de altfel deplin susţinut de chiar cuprinsul actelor emise de autoritatea recurentă, a căror anulare s-a solicitat, în sensul că nu au fost evidenţiate modificări ale aspectelor psiho-sociale şi nici alte împrejurări care să justifice, motivat, încadrarea reclamantului într-un alt grad de handicap, raportat la încadrarea anterioară, din anul 2009.
În considerarea celor mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M.F.P.S., care se substituie în drepturile şi obligaţiile A.N.P.H., împotriva Sentinţei nr. 340/2011 din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6764/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 705/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... → |
|---|
