ICCJ. Decizia nr. 6896/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6896/2013
Dosar nr. 6188/40/2012/a1
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 57 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Comuna Vorniceni, Judeţul Botoşani, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. şi a suspendat executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 22 iunie 2012 emis de A.P.D.R.P. Bucureşti până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin procesul verbal contestat, s-a instituit în sarcina petentei plata sumei de 440.463 lei reprezentând creanţă bugetară rezultată din nereguli şi 87.892,12 lei reprezentând T.V.A.
Analizând dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul de împrejurare legată de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Astfel, prima instanță a constatat că există indicii care creează o îndoială în ceea ce priveşte luarea la cunoştinţă de către petentă a subcontractării, îndoială ce se răsfrânge asupra legalităţii actului administrativ, întrucât aspectele privind subcontractarea sunt esenţiale şi există un dezacord al părţilor în ceea ce priveşte luarea la cunoştinţă de către petentă a subcontractării.
Totodată, s-a reținut că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, aşa cum este ea definită de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 - respectiv condiţia prejudiciului material şi previzibil, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs, autoritatea pârâtă susţine, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale pentru a putea dispune măsura suspendării.
Astfel, explică recurenta, între A.P.D.R.P. în calitate de Autoritate Contractantă şi Comuna Vorniceni, din judeţul Botoşani, în calitate de Beneficiar, la data de 09 octombrie 2008 s-a încheiat în baza P.N.D.R. contractul de finanţare nr. C 32202081070002, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil (astfel cum este prevăzut în art. 3 alin. (1) din contractul cadru de finanţare) reprezentând 80% din valoarea totală a proiectului intitulat Modernizare DC 71B (Vorniceni - Davidoaia, L=4,0 km), DC 71C (Dealul Crucii - Davidoaia, L=2,55 km) şi DS9 (Vorniceni centru - cimitir, L=0,55 km), comuna Vorniceni, judeţul Botoşani şi achiziţionarea de utilaje şi echipamente pentru servicii publice" ce face obiectul contractului de finanţare (art. 1 alin. 1 din contractul cadru de finanţare).
Contractul de finanţare din 09 octombrie 2008 este un contract administrativ, atât din prisma părţii semnatare a acestui contract, în speţă o Autoritate Publică Centrală, respectiv A.P.D.R.P., instituţie publică, care funcţionează în baza O.U.G. nr. 13/2006; aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi din prisma obiectului contractului de finanţare, respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice.
Baza legală a contractului de finanţare sus-menţionat o reprezintă Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, denumit în continuare P.N.D.R., document elaborat în baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005, conform căruia vor fi accesate sumele alocate României pentru perioada de programare 2007-2013 în cadrul F.E.A.D.R. şi aprobat, la data de 16 iulie 2008, de către Comisia Europeană prin Decizia nr. C(2008)3831, decizie notificată ulterior României prin adresa nr. 204671 din 17 iulie 2008.
Implementarea proiectului finanţat prin F.E.A.D.R. (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) se face prin încheierea de către Beneficiarul ajutorului financiar nerambursabil (în speţă Comuna Vorniceni) cu terţe firme prestatoare, adjudecatare a 4 contracte de achiziţie publică: 1 contract de lucrări şi 3 contracte de servicii (proiectare, inspecţie/ dirigenţie de şantier şi verificare), beneficiarul având, în cadrul acestui proces complex de achiziţii, calitatea de autoritate contractantă în raport cu partenerii săi contractuali, adjudecatari ai licitaţiilor.
Atribuirea contractului de achiziţie publică se face în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi a H.G. nr. 925/2006 de aprobare a normelor de aplicare.
Recurenta susține că toate neregularităţile referitoare la subcontractare au fost consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 17.035 din 22 iunie 2012, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 440.463,87 lei fără TVA, la care se adaugă valoarea TVA aferentă de 87.892,12 lei, la care se adaugă penalităţile de întârziere şi dobânzile calculate potrivit legislaţiei aplicabile.
Raportat la considerentele instanţei de fond, recurenta apreciază că acestea nu pot face obiectul cercetării în acest cadru procesual, în care nu pot fi analizate decât aspecte de fapt şi de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct şi substanţial fondul cauzei. Or, analizarea legalităţii constatărilor echipei de control, vizând aspecte legate de respectarea de către beneficiar a O.U.G. nr. 34/2006, reprezintă în mod evident aspecte ce ţin de dezlegarea fondului pricinii şi a căror analiză echivalează cu cercetarea a însuşi fondului cauzei, pe care nu o poate face decât instanţa investită cu analizarea legalităţii actului.
De asemenea, din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, deoarece executarea unei obligaţii bugetare care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Instanţa de fond a reţinut cu justeţe - în opinia Înaltei Curţi - îndeplinirea condiţiilor cerute de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispunând suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 22 iunie 2012 emis de A.P.D.R.P. Bucureşti până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Condiţia cazului bine justificat presupune existenţa unor împrejurări evidente, care să poată fi constatate de instanţă în cadrul unei cercetări sumare a actului administrativ contestat, fără a fi permisă verificarea însăşi a motivelor de nelegalitate invocate de contestator în cadrul contestaţiei sau acţiunii în anulare.
Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Independent de conţinutul motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că instanţa de fond corect a comparat aspectele expuse de autoritatea reclamantă cu starea de fapt reţinută de organul fiscal, reţinând că în speţă există indicii privind inducerea în eroare a reclamantei de către contractantul SC T.A. SRL, care nu a adus la cunoştinţa autorității existenţa subcontractantului.
Raportat la probele administrate, instanţa de fond, motivat şi argumentat, a constatat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără, însă, ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.
Totodată, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză, deoarece autoritatea reclamantă este finanţată din bugetul de stat, iar debitul constituit în sarcina reclamantei este în cuantum de 440.463 lei reprezentând creanţă bugetară rezultată din nereguli şi 87.892,12 lei reprezentând T.V.A., la care se adaugă penalităţile de întârziere şi dobânzile calculate potrivit legislaţiei aplicabile.
Instanţa de control judiciar va înlătura apărările recurentei, întrucât argumentele invocate ţin de însăşi legalitatea actului administrativ contestat. Instanţa de contencios administrativ are, neîndoielnic, competenţa verificării respectării de către actele administrative a supremaţiei Constituţiei, a legilor, principiilor şi drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei nr. 57 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6877/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6926/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
