ICCJ. Decizia nr. 6961/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 6961/2013
Dosar nr. 1344/57/2011
Ședința publică de la 29 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele P.M. şi C.L., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. Bucureşti şi M.E.C.T.S., au solicitat obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, ca urmare a absolvirii Facultăţii de Psihologie specializarea Psihologie promoţia 2009, sub sancţiunea plăţii de penalităţi în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data împlinirii unui termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, în caz de refuz; obligarea pârâtei să elibereze reclamantelor certificatul de absolvire, ca urmare a promovării tuturor disciplinelor şi activităţilor desfăşurate în cadrul Universităţii S.H. - Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, în vederea certificării pentru profesia didactică în învăţământul preuniversitar - sub sancţiunea penalităţi de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere în caz de refuz, precum şi obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate prevăzute la pct. 1 din petitul acţiunii, sub sancţiunea plăţii de despăgubiri în cuantum de 100 lei/zi de întârziere în caz contrar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că au urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Psihologie, specializarea Psihologie, din cadrul Universităţii S.H. - promoţia 2009, situaţie dovedită cu adeverinţele ataşate din 23 iulie 2009, promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009 şi obţinând titlu de Licenţiat în Psihologie.
Cu toate acestea, diploma de licenţă nu le-a fost eliberată, deşi a expirat perioada de valabilitatea a adeverinţelor prevăzut de art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior - anexă a Ordinului din 2007 emis de M.E.C.T.
Astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din acelaşi Regulament şi a art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, s-au adresat pârâtei Universitatea S.H. solicitând eliberarea diplomei şi anexelor şi, întrucât nu au primit o rezolvare, au fost nevoite să depună acţiunea la instanţa de contencios administrativ, având în vedere şi dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007.
Pârâtul M.E.C.T.S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii acţiunii, solicitând respingerea acţiunii reclamantelor.
De asemenea, pârâta Universitatea S.H. a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a M.E.C.T.S.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că şi-a îndeplinit obligaţia faţă de reclamante, în sensul că, după finalizarea studiilor şi susţinerea examenului de licenţă, la cererea acestora le-a eliberat Adeverinţele de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate 12 luni, însă din lipsa formularelor tipizate, care se tipăresc de SC R. SA cu aprobarea scrisă a pârâtului M.E.C.T.S. - D.G.J.C., se află în imposibilitatea eliberării actelor solicitate.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, pârâta Universitatea S.H. a solicitat să fie obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licenţă şi Suplimentul la această diplomă pentru reclamante, sub măsura sancţionării prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 77 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele P.M. şi C.L. împotriva pârâţilor Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. împotriva M.E.C.T.S. şi, în consecinţă:
A obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze fiecărei reclamante Diploma de Licenţă şi suplimentele la diplomă - ca urmare a absolvirii Facultăţii de Psihologie, promoţia 2009, în termen de 45 de zile, calculat de la data rămânerii irevocabile a sentinţei.
A obligat pârâtul chemat în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor tipizate constând în Diplomă de Licenţă şi suplimentele la diplomă pentru reclamante în termen de 15 zile, calculat de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe.
Totodată, a obligat pârâţii să plătească reclamantelor suma de 636 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţiile invocate de către pârâtul Ministerul Educaţiei, curtea a apreciat că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a constatat că reclamantele nu cer obligarea pârâtului la eliberarea diplomelor de licenţă, ci doar ca pârâtul să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomelor de licenţă şi anexelor care apoi vor fi completate şi autentificate de către universitate, aprobarea tipizării acestor formulare fiind în competenţa exclusivă a pârâtului M.E.C.T.S., conform Ordinului nr. 2284/2007.
Referitor la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii, instanţa de fond a avut în vedere că nu s-a dovedit cu actele din dosar emiterea avizului solicitat, precum şi poziţia pârâtului, care susţine că Universitatea S.H. nu avea dreptul să elibereze actele de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi specializări neacreditate sau autorizate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a reţinut situaţia potrivit căreia reclamantele au fost admise la examenul de licenţă şi nu li s-a contestat dreptul de a obţine Diploma de Licenţă şi suplimentul la diplomă.
Prin urmare, în conformitate cu Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de studii emisă de pârâta Universitatea S.H., aceasta trebuia să elibereze reclamantelor actele solicitate, iar pârâtul M.E.C.T.S. în raport cu atribuţiile sale de control şi monitorizare să elibereze avizele respective.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, prima instanţă a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece pentru tipizarea actelor menţionate este nevoie de avizul pârâtului M.E.C.T.S., aviz pe care pârâtul a recunoscut că nu l-a dat şi se opune la admiterea acţiunii reclamantelor.
De asemenea, în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 10/2009, curtea de apel a apreciat că acest act normativ nu este aplicabil reclamantelor, care au susţinut examenul de licenţă în anul 2009, şi, raportat la dispoziţiile art. 3, pentru studenţii vizaţi înmatriculaţi în anul I din perioada 2005-2008 nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi elaborat o metodologie aprobată prin care să se clarifice dreptul acestor absolvenţi de a-şi continua studiile la specializări acreditate.
Celelalte cereri din acţiunea reclamantelor şi din cererea de chemare în garanţie privind obligarea pârâţilor şi a chematului în garanţie la plata penalităţilor şi amenzii, nu au fost reţinute de către instanţa de fond, aceasta apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în cazul refuzului de executare devin aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din aceiaşi Lege.
Pentru acest motiv, acţiunea reclamantelor şi cererea de chemare în garanţie au fost admise în parte.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că instanţa de fond nu a analizat şi calitatea activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi suplimentul la diplomă, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că instanţa de fond, deşi respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a ministerului, reţine că procedura pentru avizarea tipizatelor se desfăşoară între instituţiile de învăţământ superior şi minister, astfel încât reclamanta nu justifică calitate procesuală activă.
Recurentul a invocat, de asemenea, art. 304 pct. 8 şi art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond, deşi a reţinut că „niciuna din adresele Universităţii S.H. nu a fost urmată de un răspuns pozitiv”, ulterior precizează că ministerul a avizat achiziţionarea de formulare tipizate şi, respectiv că, deşi instanţa de fond nu a fost sesizată pentru recunoaşterea actelor de licenţă, a constatat, cu toate acestea, că reclamanta a susţinut toate examenele în conformitate cu legislaţia în vigoare a învăţământului şi planul de învăţământ, drept pentru care a obligat ministerul să aprobe necesarul de formulare tipizate solicitat.
A mai invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs, împrejurarea că instanţa de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcţioneze provizoriu structurile de învățământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului.
4. Procedura în fața instanței de recurs.
Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamanţilor, absolvenţi al Universităţii S.H.
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea S.H., ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu M.E.C.T.S., neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea S.H. - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
Reţinând în mod greşit că este competentă să soluţioneze cauza de faţă în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Alba, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinţei nr. 77 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6922/2013. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 6970/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
