ICCJ. Decizia nr. 6970/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6970/2013
Dosar nr. 8774/2/2011
Şedinţa de la 29 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 octombrie 2011, reclamanta Primăria Comunei Gheorghe Doja, judeţul Ialomiţa, a formulat contestaţie împotriva Încheierii din 23 septembrie 2011 emise de pârâta Curtea de Conturi a României prin care s-a respins contestaţia împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 44 din 10 august 2011 emise de Camera de Conturi Ialomiţa, solicitând anularea Deciziei nr. 44/2011 referitor la pct. 5 şi 6, prin care a fost obligată la acoperirea pretinsului prejudiciu legat de „plata nelegală a unor sporuri salariale acordate personalului didactic auxiliar şi nedidactic de la Şcoala cu clasele I-VIII Gheorghe Doja în baza Hotărârii din 07 decembrie 2007 a Comisiei Paritare constituite la nivelul Inspectoratului Şcolar Ialomiţa”, precum şi „acordarea sporului constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare a funcţionarilor publici” acordat prin Dispoziţia Primarului din 25 noiembrie 2008 în sumă de 88.552 lei.
Pârâta Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, şi menţinerea Deciziei nr. 44/2011 în ce priveşte anularea pct. 5 şi 6.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 279 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Gheorghe Doja, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin Decizia nr. 44/2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Ialomiţa - a decis la pct. 1 aplicarea următoarelor măsuri, cu termen de realizare 31 decembrie 2011: a) stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din plata nelegală a sporului de izolare personalului didactic auxiliar şi nedidactic, a sporului pentru condiţii deosebite de muncă personalului nedidactic şi a sporului pentru condiţii vătămătoare personalului didactic auxiliar de la Şcoala cu clasele I-VIII Gheorghe Doja, în baza Hotărârii Comisiei Paritare din 07 decembrie 2007, prin care s-au stabilit drepturi suplimentare de natură salarială faţă de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu; b) dispunerea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului stabilit în condiţiile de la lit. a); c) regularizarea cu bugetele publice a contribuţiilor sociale achitate de angajator, respectiv angajaţi, ca urmare a plăţii drepturilor băneşti necuvenite stabilite în condiţiile de la lit. a).
La pct. 2, Curtea de Conturi a decis, cu acelaşi termen de realizare, obligaţia de stabilire a întinderii prejudiciului rezultat din acordarea nelegală a suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru toţi funcţionarii publici din cadrul primăriei şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia; b) regularizarea cu bugetele publice a contribuţiilor sociale achitate de angajator, respectiv angajaţi, ca urmare a plăţii drepturilor băneşti necuvenite stabilite în condiţiile de la lit. a).
Primarul Comunei Gheorghe Doja a formulat contestaţie împotriva măsurilor sus menţionate, aceasta fiind respinsă prin Încheierea nr. 5 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Conturi a României.
Prima instanţă a constatat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că prin regulament a fost reglementat în favoarea personalului didactic auxiliar sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare într-un anumit procent pentru desfăşurarea muncii în condiţiile avute în vedere de reclamant (pentru utilizarea calculatorului mai mult de 50% din timpul de lucru), şi nici în favoarea personalului nedidactic un spor în cuantum de 10% pentru condiţii deosebite de muncă.
Pe de altă parte, începând cu data de 1 ianuarie 2008 este aplicabilă OG. nr. 10/2008 „privind nivelul salariilor de bază şi al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale”, potrivit căreia „Salariile de bază ale personalului contractual pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2008 sunt prevăzute în anexele - Via” (art. 3 lit. a).
Cu privire la buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă din 13 mai 2008 emis de A.S.P. Brăila, Curtea constată că în mod corect pârâta a reţinut că nu se indică valori obţinute prin măsurători specifice privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de câmpuri electromagnetice. De asemenea, s-a constatat că emitentul buletinului de determinare nu este o autoritate abilitată de lege în determinarea nivelului de radiaţii electromagnetice sau de noxe profesionale şi nu este o entitate publică competentă să acţioneze pe teritoriul judeţului Ialomiţa, raza sa de acţiune limitându-se doar la teritoriul judeţului Brăila, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a autorităţilor de sănătate publică judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti, aprobat prin Ordinul M.S.P. nr. 880/2006 şi Ordinul M.S. nr. 127/2009.
În baza Dispoziţia primarului din 25 noiembrie 2008, au fost plătite funcţionarilor publici suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01 ianuarie 2008-30 noiembrie 2009 (în procent de 25 la salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri, excepţie făcând secretarul comunei care a primit numai suplimentul postului, dar în procent de 50).
Aceste sporuri au fost acordate deşi dispoziţiile legale invocate de primar - art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 rep. nu reglementau criterii pentru cuantificarea lor.
Curtea reţine că drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc exclusiv prin Lege, iar faptul că actul administrativ a primit avizul de legalitate al prefectului nu poate sta la baza înlăturării considerentelor de nelegalitate reţinute de Curtea de Conturi.
3. Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta Primăria Comunei Gheorghe Doja, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că sporul de izolare a fost acordat în baza H.G. nr. 167/2002 şi, luând în considerare prevederile art. 35 alin. (1) lit. j) din C.C.M. unic la nivel de ramură învăţământ pe anii 2007-2010, potrivit cu care se acordă un spor de 20% din salariul de bază pentru personalul auxiliar şi nedidactic care lucrează în mediul rural, numai în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate, şcoala din Gheorghe Doja se regăseşte în lista jud. Ialomiţa cu spor de 8%.
Comisia Paritară a constatat că este absolut legal dreptul prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pentru personalul auxiliar şi nedidactic.
Cu privire la acordarea sporului pentru condi ţii vătămătoare de muncă sau condiţii deosebite de muncă, a susţinut că plata acestora este justificată ţinând seama de H.G. nr. 281/1993, cu modificările ulterioare, şi în baza Buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă din 13 mai 2008 emis de A.S.P. Brăila, la nivelul judeţului Ialomiţa nefuncţionând un asemenea laborator, precum şi a Hotărârii Comisiei Paritare din 07 decembrie 2007. Şcoala de Gheorghe Doja figurează în Anexa la Buletinul de determinare invocat.
Cu privire la faptul c ă s-ar fi acordat în mod nelegal funcţionarilor publici din cadrul Primăriei Gheorghe Doja Ialomiţei pe perioada 01 ianuarie 2008-30 noiembrie 2009, drepturi băneşti privind suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, recurenta a invocat următoarele argumente: drepturile privind suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, erau prevăzute în dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, existând şi disponibilitate financiară în bugetul local; dispozi ţia primarului din 25 noiembrie 2008 privind acordarea drepturilor menţionate în procent de 25% din salariul de bază pentru fiecare funcţionar public, nu a fost declarată ca ilegală de către Prefectul de Ialomiţa; l a data acord ării drepturilor menţionate, nu exista sistem unitar de salarizare a funcţionarilor publici; prin O.G. nr. 6/2007 privind unele m ăsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare., conform art. 3 se recunoaşte dreptul ordonatorului de credite (în speţă primarul), de a dispune măsurile necesare în vederea salarizării angajaţilor proprii; drepturi/e acordate func ţionari/or publici au fost recunoscute şi prin Legea nr. 330/2009.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa.
În raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Încheierii din 23 septembrie 2011 emise de pârâta Curtea de Conturi a României pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulată de Primăria Comunei Gheorghe Doja împotriva Deciziei nr. 44 din 10 august 2011 emise de Camera de Conturi Ialomiţa.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care „suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către C.S.C. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de C.S.C., prin care se respinge integral sau parţial contestaţia”.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, se reţine că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării este decizia structurii Curţii de Conturi, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Potrivit art. 228 din acelaşi regulament, „competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ”.
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Dat fiind faptul că dispoziţiile din regulament menţionate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecăţii, acesta fiind emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, respectiv de o autoritate publică judeţeană.
Dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ.
De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială.
Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, faţă de toate argumentele expuse, Înalta Curte, ţinând seama de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., stabileşte că în cazul în care se respinge total sau parţial contestaţia împotriva deciziei structurii Curţii de Conturi, revine competenţa materială de soluţionare a cauzei Tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, ca autoritate publică judeţeană.
În cazul în care, în procedura instituită de Regulament pentru soluţionarea contestaţiei la decizie intervine desfiinţarea/anularea deciziei emise de structura Curţii de Conturi, printr-o încheiere emisă de comisia de soluţionare a contestaţiei, care se substituie astfel deciziei structurii judeţene, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât, în această situaţie, actul administrativ care produce efecte juridice şi „dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”, fiind supus executării este această încheiere emisă de o comisie care funcţionează în cadrul Curţii de Conturi a României, autoritate publică centrală.
În altă ordine, chiar dacă soluţiile în ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între părţile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul împotriva sentinţei civile nr. 112/2011 a Curţii de Apel Bacău prin care s-a admis excepţia de nelegalitate şi s-a constatat nelegalitatea dispoziţiilor pct. 228 şi 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, întăreşte argumentele expuse anterior cu privire la competenţa materială de soluţionare a unor astfel cauze.
Cum în cauză, contestaţia împotriva Deciziei nr. 44 emisă de Camera de Conturi Ialomiţa a fost respinsă integral prin Încheierea din 23 septembrie 2011 emisă de Curtea de Conturi, Înalta Curte, ţinând seama de considerentele expuse, reţine că revenea competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Ialomiţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei.
În consecinţă, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (6) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Ialomiţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Primăria Comunei Gheorghe Doja împotriva Sentinţei nr. 279 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6961/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6984/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
