ICCJ. Decizia nr. 7063/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7063/2013
Dosar nr. 10917/2/2010
Ședința publică de la 1 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.N.O.F.M. a solicitat anularea măsurilor 6, 7 şi 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 7394 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei A.N.O.F.M. ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în urma efectuării auditului financiar, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 6/V din 30 iulie 2010 care la pct. 6, 7 şi 9 a stabilit următoarele măsuri în sarcina ordonatului de credite:
- pct. 6: Actualizarea organigramei şi a statului de personal cu numărul de funcţii de conducere aprobat prin lege. Dispunerea de măsuri pentru recuperarea sumelor plătite în nelegal aferente celor 4 funcţii de conducere menţinute în plus, în medie, pe anul 2009 - termen de realizare: 31 octombrie 2010;
- pct. 7: Recuperarea sumei de 9.938,00 lei şi efectuarea viramentelor pe destinaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare - termen de realizare: 31 octombrie 2010;
- pct. 9: Încadrarea în cuantumul legal admis aferent cheltuielilor de întreţinere şi chirie a locuinţelor de serviciu pentru funcţia de preşedinte cu rang de secretar de stat, şi funcţia de secretar general - înalt funcţionar public.
Analiza şi recuperarea eventualelor sume plătite nelegal în anul 2009 drept întreţinere şi chirie pentru locuinţa de serviciu dată în folosinţa preşedintelui şi a secretarului general - termen de realizare; 31 octombrie 2010".
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei,iar prin încheierea din 11 octombrie 2010, Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României a respins contestaţia instituției referitoare la măsurile dispuse la pct. 6, 7 şi 9 din Decizia nr. 6/V din 30 iulie 2010.
1. Referitor la măsura nr. 6 din decizie, parata a reținut că în cursul anului 2009 s-a menţinut un număr de 4 funcţii de conducere (in medie) în plus faţă de numărul reglementat prin prevederile legale, fiind plătite in mod nelegal salarii in suma de 39.384 lei/an pentru aceste funcţii de conducere.
Nu s-a realizat actualizarea organigramei si a statului de personal pentru aparatul propriu ca urmare a reducerii numărului funcțiilor de conducere de la 28 la 23, fiind incălcate astfel dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice.
Curtea a reţinut ca prin H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului A.N.O.F.M., cu modificările şi completările ulterioare, s-a aprobat iniţial un număr de 28 funcţii publice de conducere.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 229/2008: „1) La aprobarea structurii organizatorice a autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală vor fi respectate prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar al unităţii administrativ-teritoriale şi de şef al oficiului prefectoral, este de maximum 12% din numărul total al funcţiilor publice, precum şi prevederile art. 16 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
a) pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuţie;
c) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuţie;
d) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuţie.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală au obligaţia de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de a stabili numărul maxim de funcţii publice de conducere şi de execuţie, cu avizul A.N.F.P., în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.
S-a arătat că, în cauză nu a fost operată reducerea prevăzută de O.U.G. nr. 229/2009, aprobată de Legea nr. 144/2009, fiind menţinut în continuare numărul de 28 funcţii publice de conducere.
Reclamanta a arătat că a făcut demersuri pentru modificarea structurii organizatorice a A.N.O.F.M., întocmind în acest sens un proiect de hotărâre de Guvern, pe care l-a transmis M.M.F.P.S. spre avizare, însă acesta nu a fost adoptat şi reclamanta a opinat că în speţă nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 229/2009.
Un atare punct de vedere nu a fost reţinut deoarece eventualele dificultăţii legate de punerea în executare a dispozițiilor O.U.G. nr. 229/2009 nu justifică concluzia inaplicabilității actului normativ în discuție, faţă de dispozițiile imperative care instituie în sarcina autorităţilor publice obligaţia de a stabili numărul maxim de funcții de conducere în raport de condiționările alin. (1) al art. 3 din acelaşi act normativ.
Nici lipsa mențiunilor privitoare la identificarea celor 4 funcții de conducere arătate a fi menținute în plus în cursul anului 2009, respectiv cele referitoare la modalitatea concreta de determinare a debitului constituit la bugetul asigurărilor pentru șomaj, nu constituie argumente valabile pentru anularea actului în discuție.
Pe de o parte, a arătat instanţa de fond, este sarcina instituției să identifice funcțiile de conducere menținute în plus, în condițiile în care președintele A.N.O.F.M. a stabilit statul de funcţii pentru anul 2009, identificând practic 23 de funcții de conducere. Pe de altă parte, în raport de această identificare, va fi posibil şi un calcul exact al prejudiciului, cuantificarea efectuată de către echipa de auditori publici externi ai Curţii de Conturi a României fiind doar unul estimativ, ca urmare a verificării prin sondaj a statelor de plată cu salariile aferente anului 2009.
2. Referitor la măsura nr. 7 din Decizie - "Recuperarea sumei de 9.938,00 lei şi efectuarea viramentelor pe destinaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare" - Curtea de Conturi a României a reținut că suma totală de 9938 lei, reprezentând contribuţii individuale aferente drepturilor băneşti plătite in baza sentinţei civile nr. 371/2008, nu a fost reţinută şi virată pe destinaţiile legale, încălcându-se astfel următoarele dispoziții legale:
- art. 22 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
- art. 215 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;
- art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Pârâta a constatat că prin sentinţa civilă nr. 371 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, instanţa de judecată a obligat A.N.O.F.M. să plătească drepturi băneşti în cuantum de 60.226 lei unui salariat, care a decedat în luna iunie 2009.
Pentru aceste drepturi băneşti a fost reţinut şi virat numai impozitul de 16%, fără a se calcula, reţine şi vira contribuţii individuale în sumă de 9.938 lei, reprezentând:
a) contribuţia de asigurări sociale în sumă de 6.324 lei;
b) contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate în sumă de 3.313 lei;
c) contribuţia individuală pentru şomaj în sumă de 301 lei.
Împrejurarea invocata de către reclamanta in sensul ca sumele la plata cărora a fost obligată prin hotărârea judecătoreasca amintită au fost achitate efectiv la un moment ulterior aceluia la care cel care le-a obținut a decedat, a fost apreciată de către instanţa de fond ca irelevantă, câtă vreme dispozițiile legale stabilesc în mod neechivoc obligaţia angajatorului de calculare si virare lunara a contribuțiilor individuale in discuție.
3. Cât privește măsura de la pct. 9 din decizie, echipa de control a Curţii de Conturi a României a constatat că, în perioada ianuarie-decembrie 2009, A.N.O.F.M. a decontat cheltuieli de întreţinere şi chirie a locuinţelor de serviciu în sumă totală de 54.7479 lei, mai mare decât cuantumul legal admis.
Suma totală de 54.747,9 lei se compune din:
a) 28.616,2 lei pentru funcţia de preşedinte ai A.N.O.F.M., cu rang de secretar de stat;
b) 26.131,7 lei pentru funcţia de secretar general al A.N.O.F.M. - înalt funcţionar public.
S-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile:
- art. 2 din H.G. nr. 268/2009 privind modificarea dispoziţiilor unor acte normative, prin care se modifică art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 69/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind cazarea şi transportul persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică: "Ordonatorii principali de credite bugetare sunt autorizaţi să aprobe plata din bugetul instituţiilor pe care le conduc a unei sume forfetare pe lună, pe bază de documente justificative, către persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică, pentru suportarea cheltuielilor de cazare în municipiul Bucureşti, altele decât miniştrii şi asimilaţii acestora, pentru care se asigură plata cheltuielilor de cazare pentru spaţiul deţinut pe baza contractului de închiriere avizat şi înregistrat în condiţiile legii "
- art. 4 din H.G. nr. 268/2009 privind modificarea dispoziţiilor unor acte normative, prin care se modifică art. 46 din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici: "(1) Înaltul funcţionar public are dreptul, ca urmare a realizării mobilităţii în altă localitate decât cea de domiciliu, la următoarele: a) locuinţă de serviciu corespunzătoare sau o sumă forfetară, pe bază de documente justificative, stabilită prin ordin al ordonatorului de credite, fără a se depăşi 1.200 lei pe lună, cu încadrarea în bugetul autorităţii publice respective (...)."
Reclamanta a contestat aplicabilitatea textelor legale pretins a fi fost încălcate prin decizia nr. 6/V/30 iulie 2010, pe considerentul ca textul art. 4 din H.G. nr. 268/2009 face referire la ipoteza mobilității înaltului funcționar public, instanţa de fond a arătat că prin încheierea din 11 octombrie 2010, prin care a fost soluționată contestația împotrivă deciziei anterior menționate, s-a apreciat în mod judicios ca decontarea cheltuielilor in discuție se realizează în baza O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice şi instituțiile publice.
Dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 80/2001,astfel cum acestea se aflau în vigoare în perioada de referința analizata de Curtea de Conturi a României, stabilesc sfera beneficiarilor de locuinţe,anume „persoanele care ocupa funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, precum şi secretarii generali,directorii generali si persoanele care sunt încadrate pe funcții din cabinetul demnitarului in cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale şi instituțiilor publice.
Președintele A.N.O.F.M. exercita o funcție asimilata funcțiilor de demnitate publica având rang de secretar de stat, conform art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului A.N.O.F.M.
Potrivit art. 3 din O.G. nr. 80/2001: „(1) Locuinţa de serviciu se pune la dispoziţie beneficiarului, complet dotată, inclusiv cu mobilier. Chiria, cheltuielile de întreţinere a locuinţelor de serviciu şi amortizarea bunurilor din dotarea acestora, inclusiv a mobilierului, se asigură de instituţiile publice în care îşi desfăşoară activitatea beneficiarii, în limita unei sume de 18.600 lei anual. Cuantumul acestei sume poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului
În speţă, atât președintele, cât şi secretarul general al A.N.O.F.M. au beneficiat de locuințe de serviciu, depășind în mod evident plafonul impus de dispozițiile legale anterior citate.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.O.F.M. şi a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În legătură cu solicitarea de anulare a măsurii nr. 6 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010, menţinută conform lit. a) din Încheierea din 28 din 11 octombrie 2010.
Recurenta a arătat că A.N.O.F.M., potrivit art. 4 din Legea nr. 202/2006, ca instanţă publică funcţionează potrivit prevederilor acestei legi şi ale statutului propriu care se aprobă prin H.G., iar structura organizatorică şi numărul maxim de posturi se stabilesc prin statutul propriu.
Până în anul 2009, în cadrul A.N.O.F.M. au funcţionat 13 direcţii, dar prin art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 229/2008 s-a instituit în sarcina autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală obligaţia de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de a stabili numărul maxim de funcţii publice de conducere şi de execuţie, cu avizul A.N.F.P., în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, respectiv de la 5 ianuarie 2009.
În raport de aceste dispoziţii, recurenta susţine că a adoptat măsurile necesare în vederea aducerii la îndeplinire a acestora, respectiv a elaborat proiectul de H.G. pentru modificarea Statutului A.N.O.F.M., proiect care a fost transmis M.M.F.P.S. şi înregistrat la 8 februarie 2009.
Pentru că proiectul propus nu a fost aprobat prin adresa din 16 septembrie 2009 înregistrată la M.M.F.P.S. la 17 septembrie 2009, s-a revenit la adresa anterioară, iar prin adresa din 14 ianuarie 2010 s-a făcut o nouă revenire.
Ulterior, prin adresa din 44 mai 2010, înregistrată la M.M.F.P.S. la 4 mai 2010, recurenta a revenit la adresele anterioare şi a solicitat adoptarea proiectului de hotărâre.
În raport de acestea, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009, structura organizatorică a fost cea adoptată conform H.G. nr. 1610/2006, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1550/2008 pentru că, până la sfârşitul anului 2009, nu au intervenit evenimente legislative.
Pentru că stabilirea numărului maxim de funcţii de conducere conform O.U.G. nr. 229/2008 impune organizarea şi desfiinţarea unor compartimente din structura organizatorică a A.N.O.F.M., nu puteau fi emise acte de către conducerea instituţiei, ci se impunea adoptarea unei hotărâri de guvern, iar persoanele care au exercitat conducerea compartimentelor din apartamentul central al A.N.O.F.M., şi-au îndeplinit atribuţiile aferente funcţiilor de conducere potrivit actelor de numire.
În mod eronat, susţine recurenta, instanţa de fond a reţinut că aceasta ar fi afirmat că în speţă nu ar fi aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 229/2008, ci s-a arătat că recurenta nu are nicio culpă pentru că nu a fost adoptată H.G. prin care să fie modificată H.G. nr. 1610/2006.
Referitor la anularea măsurii din Decizia Curţii de Conturi din 30 iulie 2010 s-a susţinut că la data executării sentinţei civile nr. 371/2008, funcţionarul public în favoarea căruia instanţa de fond a dispus acordarea drepturilor băneşti restante faţă de care s-ar impune reţinerea şi virarea contribuţiilor individuale de asigurări sociale, de asigurări sociale de sănătate, precum şi de şomaj, era decedat şi nu mai deţinea calitatea de angajat al A.N.O.F.M. şi statutul de asigurat.
Deşi intimata a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, ale art. 215 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, recurenta a arătat că raportul de serviciu încetează de drept la data decesului funcţionarului public, potrivit art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 118/1999, iar conform art. 5 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionari publici.
Pentru că A.N.O.F.M. nu mai avea, la data executării sentinţei civile nr. 371/2008, calitatea de angajator faţă de o persoană decedată, nu îi incumba nicio obligaţie de calculare şi virare a contribuţiilor la asigurările sociale, ci numai obligaţia plăţii impozitului pe venit în cotă de 16%.
În privinţa solicitării de anulare a măsurii nr. 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010, recurenta a arătat că prin art. 2 din H.G. nr. 268/2009 a fost modificat art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 69/2005 şi adăugat art. 4 şi art. 5 din acelaşi act normativ.
În temeiul art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 69/2005, ordonatorii principali de credite bugetare sunt autorizaţi să aprobe plata din bugetul instituţiilor pe care le conduc a unei sume forfetare pe lună, pe bază de documente justificative, către persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică numite sau funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică, pentru suportarea cheltuielilor de cazare în municipiul Bucureşti, altele decât miniştrii şi asimilaţii acestora, pentru care se asigură plata cheltuielilor de cazare pentru spaţiul deţinut pe baza contractului de închiriere avizat şi înregistrat în condiţiile legii.
La alin. (3) au fost reglementate excepţiile, respectiv că nu beneficiază de prevederile alin. (1) persoanele care au domiciliul în Bucureşti şi nici persoanele cărora le sunt atribuite efectiv locuinţe de serviciu potrivit prevederilor O.U.G. nr. 80/2001, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 717/2001.
În temeiul art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 341/2007, înaltul funcţionar public are drepturi ca urmare a realizării mobilităţii în altă localitate decât cea de domiciliu.
Atât preşedintele A.N.A.O.F.M. cât şi secretarul general A.N.O.F.M. beneficiau de locuinţe de serviciu în condiţiile O.U.G. nr. 80/2001, iar recurenta a arătat că prevederile art. 2 din H.G. nr. 268/2009, indicate de Curtea de Conturi ca fiind nerespectate de către aceasta, nu sunt incidente în cauză şi că prevederile art. 4 din H.G. nr. 268/2009 nu sunt incidente în situaţia înaltului funcţionar public ce exercita funcţia de secretar general al A.N.O.F.M. în perioada avută în vedere în Decizia nr. 6/V din 30 iulie 2010, ci numai în situaţia realizării mobilităţii înaltului funcţionar public în altă localitate decât cea de domiciliu.
S-a solicitat să se observe că dispunerea măsurii prevăzute la pct. 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010 s-a efectuat faţă de încălcarea prevederilor art. 2 şi ale art. 4 din H.G. nr. 268/2009, dispoziţii care nu sunt aplicabile în cauză.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii formulate de A.N.O.F.M. şi a anulării măsurilor nr. 6, 7 şi 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010, menţinute conform lit. a) din Încheierea din 11 octombrie 2010 prin care a fost respinsă, în parte, contestaţia formulată de A.N.O.F.M.M. împotriva măsurilor nr. 6, 7, 8 şi 9 din decizia invocată.
Intimata Curtea de Conturi a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
5. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond au fost contestate măsurile 6, 7 şi 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010 ce au fost menţinute prin Încheierea din 11 octombrie 2010 a Curţii de Conturi.
În legătură cu măsura nr. 6 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010, criticile din recurs sunt nefondate.
Potrivit acestei măsuri, s-a dispus „actualizarea organigramei şi a statutului de personal cu numărul de funcţii de conducere aprobat prin lege. Dispunerea de măsuri pentru recuperarea sumelor plătite în mod nelegal aferentă celor 4 funcţii de conducere menţinute în plus, în medie, pe anul 2009” şi a avut ca termen de realizare - 31 octombrie 2010.
Iniţial, prin H.G. nr. 1610/2006 a fost aprobat Statutul A.N.O.F.M., dar modificat prin H.G. nr. 1559/2008, iar pentru anul 2009 ca urmare a modificărilor, în cadrul aparatului propriu al recurentei au fost prevăzute 13 direcţii, cu un număr de 28 funcţii publice de conducere.
Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 229/2009 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice, aprobată prin Legea nr. 144/2009, numărul posturilor de conducere a fost redus la 23.
Cu toate acestea, la nivelul A.N.O.F.M. - aparatul propriu, au fost plătite tot 28 funcţii de conducere, deşi pentru anul 2009, în Legea nr. 19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 au fost aprobate şi finanţate tot 23 de funcţii de conducere.
În motivele de recurs, ca şi în faţa instanţei de fond, recurenta a prezentat demersurile pe care le-a făcut pentru modificarea Statutului A.N.O.F.M. în cursul anului 2009 printr-o hotărâre a guvernului şi a invocat faptul că nu are nicio culpă pentru neadoptarea unei hotărâri de modificare a H.G. nr. 1610/2006.
Însă, nu prezintă relevanţă faptul că recurenta a făcut demersuri pentru modificarea H.G. nr. 1610/2006, demersuri care s-au materializat abia în 2010, deoarece în art. 3 din O.U.G. nt.229/2008 s-a stabilit obligaţia pentru autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală, de a face modificările în structura organizatorică şi în statele de funcţii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin stabilirea numărului maxim de funcţii publice de conducere şi de execuţie.
De asemenea, în Legea nr. 19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, pentru A.N.O.F.M. - aparatul propriu, au fost aprobate şi finanţate 23 funcţii de conducere.
De altfel, prin H.G. se stabileşte structura organizatorică a A.N.O.F.M., dar statul de funcţii a fost aprobat pentru anul 2009 de către Preşedintele A.N.O.F.M. şi au fost incluse 23 funcţii de conducere.
Referitor la anularea măsurii nr. 7 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010, criticile din recurs sunt tot nefondate.
Recurenta susţine că nu se impune reţinerea şi virarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale, de asigurări sociale de sănătate şi şomaj, deoarece persoana care era beneficiară a drepturilor băneşti stabilite prin hotărâre judecătorească era decedată şi nu mai deţinea calitatea de angajat al A.N.O.F.M. şi nici statutul de asigurat.
În raport de aceste susţineri nu se justifică de ce recurenta a calculat şi virat contribuţiile de asigurări sociale, de asigurări de sănătate ce revin angajatorului şi de ce a plătit impozitul pe venit.
Susţinerile recurentei sunt nefondate întrucât pentru drepturile salariale obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti, potrivit C. fisc., este obligatorie plata contribuţiilor de asigurări sociale, a contribuţiilor de asigurări de sănătate şi şomaj, atât de către angajator cât şi de angajat.
Faptul că persoana care a obţinut acele drepturi salariale, la momentul executării hotărârii judecătoreşti este decedată, nu duce la exonerarea de plata contribuţiilor conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, art. 215 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, având în vedere că acele sume reprezintă drepturi salariale care au fost dobândite pentru că nu au fost plătite de către angajator dar ele vizează o perioadă în care persoana avea calitatea de funcţionar public, calitate în care era obligatorie plata contribuţiilor individuale prin reţinerea şi virarea lor de către angajator, dar şi de angajat.
În privinţa măsurii nr. 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. 6/V din 30 iulie 2010, susţinerile recurentei sunt nefondate.
Prin această măsură s-a dispus de către organele de control încadrarea în cuantumul legal admis aferent cheltuielilor de întreţinere şi chirie a locuinţelor de serviciu pentru funcţia de preşedinte cu rang de secretar de stat şi funcţie de secretar-general, înalt funcţionar public, deoarece echipa de control a constatat că în perioada ianuarie - decembrie 2009, A.N.O.F.M. a decontat cheltuieli de întreţinere şi chirie a locuinţelor de serviciu în cuantum de 54.747,9 lei, mai care decât cuantumul legal admis.
Chiar organele de control ale Curţii de Conturi au recunoscut dreptul Preşedintelui A.N.O.F.M. şi a secretarului general al A.N.O.F.M. de a beneficia de decontarea cheltuielilor de întreţinere şi chirie a locuinţelor de serviciu, dar ce s-a considerat greşit acordat a fost cuantumul.
Trebuie subliniat că chiar recurenta a precizat, în cadrul motivelor de recurs, faptul că atât Preşedintele A.N.O.F.M. cât şi secretarul general al A.N.O.F.M., beneficiau de locuinţe de serviciu în condiţiile O.U.G. nr. 80/2001, deşi numai Preşedintele A.N.O.F.M. deţinea o funcţie asimilată funcţiei de demnitate publică.
În cazul Preşedintelui A.N.O.F.M., pentru că beneficia de locuinţă de serviciu în baza O.U.G. nr. 80/2001, erau aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2001, respectiv i se puteau deconta cheltuieli de întreţinere în limita sumei de 18.600 lei anual.
În privinţa Secretarului general A.N.O.F.M., deşi în motivele de recurs se invocă faptul că art. 4 din H.G. nr. 268/2009 nu ar fi incidente pentru această funcţie pentru că nu s-a realizat mobilitatea înaltului funcţionar public, la dosar nu au fost depuse dovezi care să susţină această împrejurare.
În aceste condiţii, se consideră că stabilirea cuantumului de 1.200 lei pe lună, prevăzută de art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 341/2007, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din H.G: nr. 268/2009, a fost corectă.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.O.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 7394 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6991/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7066/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
