ICCJ. Decizia nr. 6993/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6993/2013
Dosar nr. 441/45/2012
Şedinţa publică de la 31 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vaslui, anularea Deciziei nr. 45 din 19 aprilie 2012, prin care pârâta a menţinut măsura dispusă prin procesul verbal de inspecţie încheiat la data de 28 februarie 2012, de către compartimentul de control al autorităţii pârâte, de recuperare de la reclamantă a sumei de 15.189 lei.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 204 din 25 iulie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 45 din 19 aprilie 2012, emisă de pârâtă privind soluţionarea contestaţiei nr. 5267 din 19 martie 2012, depusă de reclamantă, secretar al comunei Cozmeşti, împotriva Procesului-verbal de inspecţie încheiat în data de 28 februarie 2012, de către Compartimentul de control al D.G.F.P. Vaslui, la Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cozmeşti.
Prin aceeaşi sentinţă, a anulat procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 28 februarie 2012, de către Compartimentul de Control al D.G.F.P. Vaslui, în partea prin care se stabileşte că prejudiciul în suma de 30.378 lei, creat bugetului local al comunei Cozmeşti, judeţul Vaslui, trebuie recuperat şi de la D.M. - secretar, considerată răspunzătoare de această pagubă, şi în partea prin ce se stabileşte cuantumul sumei ce trebuie recuperată de le cea în cauză, respectiv suma de 15.189 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Autoritatea pârâtă, ca urmare a petiţiei formulate de S.G., agent fiscal în cadrul acestei autorităţi, a dispus „efectuarea unei inspecţii la Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Cozmeşti, judeţul Vaslui”, în baza prevederilor, O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, ocazie cu care s-a constatat că: „demiterea din funcţie a viceprimarului comunei Cozmeşti, în persoana domnului A.V., s-a făcut cu încălcarea, actelor normative enunţate” şi că: „Potrivit acestor prevederi legale, doamna D.M. avea obligaţia de serviciu de a lua atitudine ca Hotărârea nr. 11 din 2 martie 2006 să fie reanalizată în cadrul şedinţei din data de 9 aprilie 2006 sau a unei şedinţe ulterioare a Consiliului Local Cozmeşti, astfel ar fi procedat conform recomandărilor instituţiei Prefectului - Judeţul Vaslui”.
Prin procesul-verbal de inspecţie încheiat la data de 28 februarie 2012, s-a dispus ca: „Suma de 30.378 lei se va recupera de la domnul B.V. şi doamna D.M.”, în părţii egale, până la data de 30 aprilie 2012, responsabilitatea aducerii la îndeplinire a acestei masuri revenind: primarului, contabilului, operatorului de rol şi agentului fiscal.
Urmare acestei dispoziţii, Primăria comunei Cozmeşti, prin adresa nr. 558 din 6 martie 2012, a comunicat reclamantei un extras din procesul verbal de inspecţie, încheiat la data de 28 februarie 2012 de pârâtă, în conformitate cu O.G. nr. 119/1999, solicitându-i să achite suma de 15.189 lei, până la data de 30 aprilie 2012.
Reclamanta a formulat contestaţie, în termenul şi în condiţiile prevăzute de art. 22 din O.G. nr. 119/1999, aceasta fiind soluţionată de D.G.F.P. Vaslui, prin Decizia nr. 45 din 19 aprilie 2012, în sensul menţinerii măsurii din procesul verbal încheiat la data de 28 februarie 2012, la U.A.T. Comuna Cozmeşti, de către Compartimentul de control al D.G.F.P. Vaslui.
Prima instanţă a reţinut că reclamanta D.M. îndeplineşte funcţia de secretar al comunei Cozmeşti, judeţul Vaslui, aceasta se află în raporturi de serviciu cu unitatea administrativ-teritorială menţionată, şi având în vedere prevederile art. 116 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 a apreciat că răspunderea materială a reclamantei putea fi angajată doar în condiţiile prevăzute de art. 84 şi respectiv de art. 85 din Legea nr. 188/1999.
În raport cu prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/ managerial şi controlul financiar preventiv, prima instanţă a reţinut că legiuitorul a abilitat M.F.P. să efectueze inspecţii ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de acţiuni cu efect pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acestuia, şi să întocmească procese verbale de inspecţie, care devin titluri executorii, în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999.
A apreciat astfel că acest fapt nu poate fi interpretat în sensul că, prin actul normative menţionat, s-a instituit o procedură specială de recuperare a pagubelor aduse fondurilor publice sau a patrimoniului public de la personalul entităţii verificate, că persoana desemnată să efectueze inspecţia se poate substitui, pe de-a întregul, în drepturile entităţii publice inspectate, că, prin măsurile dispuse de organul de control, se stabileşte un raport juridic direct între organele Ministerului Finanţelor Publice şi personalul entităţii publice respective, şi că procesul verbal de inspecţie poate avea aceeaşi semnificaţie şi valoare cu actele prevăzute de art. 85 din Legea nr. 188/ 1999.
În speţă, problema temeiului de drept al angajării răspunderii materiale a unui funcţionar public de conducere, respectiv a secretarului unei unităţi administrativ-teritoriale, era esenţială, atâta timp cât prejudiciul a fost creat ca urmare a plăţii către o terţă persoană a unor despăgubiri civile, caz în care ar fi fost incidente, cel puţin aparent, prevederile art. 84 lit. c) şi art. 85 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 188/1999.
Prima instanţă a reţinut că, neavând dreptul de a stabili vinovăţia concretă a secretarului comunei Cozmeşti şi nici limitele în care această răspundere trebuie angajată, ci doar dreptul de a constata că s-a produs o pagubă pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public şi dreptul de a dispune ca entitatea publică să ia măsuri de recuperare a pagubei de la cei vinovaţi, potrivit procedurilor aplicabile pentru fiecare categorie de personal în parte, dispoziţia cuprinsă în procesul verbal de inspecţie, încheiat la data de 28 februarie 2012 este rezultatul depăşirii competenţelor conferite pârâtei prin O.G. nr. 119/1999, în această materie, D.G.F.P. Vaslui nefiind abilitată să emită acte care ar avea valoarea şi semnificaţia unei decizii de imputare, direct în sarcina unui funcţionar public al entităţii verificate.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că actele contestate sunt rezultatul unui exces de putere şi că organul de control financiar nu se poate substitui în drepturile ce revin entităţii publice, cu care reclamanta se află în raporturi de serviciu.
3. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Vaslui, în prezent D.G.R.F.P. Iaşi împotriva Sentinţei nr. 204 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Iaşi.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că soluţia instanţei de fond este dată cu interpretarea greşită a legii, întrucât organele de control, prin actul emis, au stabilit că s-a produs un prejudiciu, precum şi persoanele care sunt vinovate, însă procesul-verbal de control constituie titlu executoriu pentru autoritatea locală supusă controlului şi nu pentru persoanele vinovate.
Formularea folosită în actul de control „suma stabilită va fi recuperată” constituie o dispoziţie pentru Primăria Cozmeşti.
Faptul că organul de executare silită al Primăriei Cozmeşti a înţeles să procedeze în acest fel, prin simpla emitere a unei adrese însoţită de actul de control către reclamantă, nu atrage răspunderea Ministerului Finanţelor Publice sau unităţilor subordonate.
În cuprinsul procesului-verbal de control nu sunt făcute menţiuni despre modul cum se vor aduce la îndeplinire măsurile dispuse, procedurile de executare alese fiind atributul exclusiv al organului de executare din cadrul instituţiei supuse controlului.
A aprecia că organul de control nu are dreptul să nominalizeze persoanele vinovate, ar lipsi de esenţă actul de control. Stabilirea prejudiciului şi a persoanelor vinovate constituie temeiul formulării unei acţiuni de atragere a răspunderii funcţionarului public în temeiul Legii nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă D.M.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Intimata invocă prescripţia dreptului la acţiune, precum şi jurisprudenţă - Sentinţa nr. 318/2012 a Curţii de Apel Iaşi.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat pentru întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu au fost dezvoltate de către recurent şi face imposibilă analizarea lor de instanţa de recurs.
Se constată că prin procesul-verbal de inspecţie încheiat la 28 februarie 2012, în temeiul prevederilor O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 301/2002, s-a apreciat că bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale Comuna Cozmeşti, judeţul Vaslui a fost prejudiciat cu suma de 30.378 lei.
S-a mai apreciat că prejudiciul urmează să fie recuperat de la dl. B.V. - primar şi dna D.M. - secretar (intimata-reclamantă) până la 30 aprilie 2012, responsabili fiind primarul, contabilul, operatorul de rol şi agentul fiscal.
Până la data de 15 mai 2012, U.A.T. Comuna Cozmeşti era obligată să transmită la D.G.F.P. Vaslui - Compartimentul de control, modul de realizare a măsurilor.
Din modul de întocmire a procesului-verbal de inspecţie nu rezultă încălcarea prevederilor O.G. nr. 119/1999, deoarece răspunderea persoanelor fizice indicate drept responsabile nu este antrenată în mod automat, prin simpla emitere a actului.
În acelaşi context, se reţine de Înalta Curte că organele de control nu s-au substituit în drepturile entităţii publice inspectate şi nu s-a stabilit un raport juridic direct între organele M.F.P. şi personalul entităţii publice, astfel cum în mod greşit a arătat judecătorul fondului.
Este firesc ca în urma controlului, inspectorii să îşi exprime opinia în sensul prejudicierii bugetului naţional local şi să propună recuperarea prejudiciului de la persoanele fizice considerate ca fiind responsabile.
Nu există nicio dispoziţie în O.G. nr. 119/1999 care să interzică stabilirea unei responsabilităţi concrete.
Din acest motiv, entitatea controlată are la dispoziţie un termen pentru a duce la îndeplinire măsurile în condiţiile impuse de lege.
În speţă, U.A.T. Comuna Cozmeşti avea obligaţia ca în termenul stabilit, să urmeze procedura prevăzută de lege, în privinţa funcţionarilor publici, în vederea recuperării prejudiciului. Temeiul juridic pentru atragerea răspunderii funcţionarului public este însuşi procesul-verbal de inspecţie.
Actul de control are caracter de titlu executoriu pentru entitatea verificată şi nu pentru funcţionarul public al entităţii verificate.
Faptul că entitatea verificată nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 188/1999 în vederea sancţionării patrimoniale a reclamantei nu poate să fie imputată recurentei şi nu conduce la nelegalitatea procesului-verbal de inspecţie.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează să se admită recursul, să se caseze sentinţa atacată şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa o hotărâre asupra fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Vaslui, în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei nr. 204 din 25 iulie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6997/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
