ICCJ. Decizia nr. 6932/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6932/2013
Dosar nr. 11559/2/2010
Şedinţa publică de la 25 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.M.P.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6857 din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.M.P.G. şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Maramureş şi, în această calitate a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit persoanelor cercetate dreptul la viaţa privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).
Pârâtul a propus deschiderea unui dosar de urmărire informativă a unei persoane rămasă „ilegal” în străinătate şi a redactat mai multe documente de sinteză privind situaţia şi intenţiile persoanei urmărite, contactând persoane din anturajul acesteia pentru a obţine date despre viaţa sa privată, respectiv despre relaţiile sale extraconjugale şi de concubinaj.
Dreptul la viaţă privată al persoanei urmărite a fost îngrădit, chiar dacă datele strânse despre aceasta nu au ajuns la cunoştinţa publicului, întrucât dreptul la viaţă privată este dreptul oricărei persoane fizice de a decide dacă să divulge informaţiile personale şi, în caz afirmativ, ce informaţii să divulge, cui şi pentru ce anume.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că activităţile persoanei urmărite ar fi pus în pericol securitatea naţională ori siguranţa publică, iar motivul exclusiv al punerii sub urmărire l-au constituit opiniile anticomuniste ale celui urmărit.
Instanţa de fond a reţinut, că încălcarea drepturilor fundamentale ale omului de către lucrătorii fostei Securităţi era un fapt de notorietate în perioada comunistă şi că nu existau acte normative care să impună obligaţia persoanei fizice de a deveni lucrător al Securităţii, iar angajarea în aceste structuri se făcea pe baza liberei opţiuni a persoanei care îndeplinea şi celelalte condiţii prevăzute de lege. Ca urmare, nu se poate afirma că lucrătorii fostei Securităţi sunt lipsiţi de orice responsabilitate, în condiţiile în care acţiunile lor tindeau la conservarea dictaturii comuniste, nu la apărarea suveranităţii şi independenţei României.
Susţinerile pârâtului, conform cărora şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, respectând legea şi regulamentele militare edictate de statul totalitar, au fost apreciate ca nerelevante, dat fiind că dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează existenţa calităţii de lucrător al Securităţii de respectarea sau nu a legislaţiei din perioada comunistă, iar aşa-zisele ameninţări la adresa siguranţei naţionale constituind, fiind în fapt, ameninţări la adresa regimului antidemocratic instaurat de partidul comunist.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P.M.P.G., solicitând casarea hotărârii pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul respingerii acţiunii formulate de C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate formal, în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,pct. 8,pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de judecată a încălcat normele de competenţă în condiţiile în care acţiunea promovată de C.N.S.A.S. este o acţiune în constatare, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., litigiul având natură civilă.
Motivarea sentinţei recurate este sumară, lapidară şi străină de natura cauzei, instanţa fiind lipsită de rol activ atunci când s-a pronunţat numai pe baza unor înscrisuri insuficient de convingătoare.
Instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, încălcându-se grav esenţa actului normativ, atât cu privire la pârât cât şi cu privire la alte persoane invocate în materialele prezentate de C.N.S.A.S.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1), coroborat cu alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, exercitarea dreptului de acces la propriul dosar, este ierarhizată pe trei paliere, persoana îndreptăţită având latitudinea să decidă cu privire la studierea nemijlocită a propriului dosar, aflarea identităţii lucrătorilor Securităţii care au contribuit cu informaţii şi verificarea calităţii de lucrător al Securităţii.
C.N.S.A.S. a extins în mod abuziv verificările fără a exista o solicitare legală în cauză, încălcând dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
Dreptul de acces la justiţie şi instanţă, trebuie să aparţină exclusiv celui lezat, singurul în măsură să aprecieze asupra prejudiciilor suferite.
O soluţie globală, de genul celor dorite de C.N.S.A.S. cu finalitatea reţinerii prezumţiei de vinovăţie că orice ofiţer din aparatul de securitate a încălcat drepturile omului, folosind metodele şi mijloacele muncii de informaţii, este contrar prevederilor Constituţiei României şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, generând încălcarea drepturilor fundamentale ale ofiţerilor. Hotărârea pronunţată a avut la bază probe, în mare parte eronate, incorecte, nereale, confuze fără să se ţină cont că pârâtul a devenit locotenent de securitate prin angajarea sa din viaţa civilă pentru simplu fapt că stăpânea la perfecţie, (citit şi vorbit), limba maghiară şi limba germană, fără a urma cursurile şcolii militare de ofiţeri de securitate, nefiind instruit pentru a desfăşura activităţi informativ operative.
Activitatea desfăşurată se limita în a traduce textele sau înscrisurile din limba germană sau maghiară, de a asculta dialogurile în limbi străine, pe linia de contraspionaj înregistrate pe cauze audio.
În acest context a fost coptat să semneze materialele şi notele de analiză de către şeful său de birou, pentru ca pe viitor, să aibă ca model fără să aibă nicio contribuţie în dosarul ce viza pe M.L.
Hotărârea instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte, constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Critica vizând încălcarea normelor de competenţă se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., dar acest motiv de recurs nu poate fi reţinut având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 care stabileşte competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia.
Acţiunea promovată de C.N.S.A.S. nu a fost întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, respectiv dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. ci pe dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Nu poate fi reţinută nici critica vizând „motivarea sumară, lapidară şi străină de natura cauzei” în condiţiile în care instanţa a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în raport de probele administrate, a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, arătând motivele de fapt şi drept pe care se sprijină conform cerinţelor dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nefiind incidente.
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act juridic dedus judecăţii nu se poate înţelege probatoriul administrat în cauză aşa cum susţine recurentul.
Interpretarea dată probelor, caracterul acestora ca fiind „eronate, incorecte, nereale, confuze” constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic.
Nu poate fi reţinută nici lipsa rolului activ al judecătorului, invocată de recurent, consacrarea rolului activ, având ca scop asigurarea echilibrului procesual între părţi, acestea având posibilitatea legală de a participa activ pentru susţinerea pretenţiilor şi apărărilor.
Nu subzistă nici motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 3041 C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa de fond a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente.
Astfel, intimatul C.N.S.A.S. a investit instanţa de contencios administrativ conform art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului - pârât.
Procedura de verificare a fost declanşată la cererea formulată de către M.L. la data de 26 noiembrie 2008, prin care a solicitat punerea la dispoziţia sa a dosarului întocmit de organele Securităţii (fila 49 - dosar fond).
Ulterior, prin procura specială, autentificată din 30 martie 2009, M.L. a împuternicit pe soţia sa M.E., să îl reprezinte la C.N.S.A.S., să consulte dosarele (6 volume - 786 file) şi să solicite eliberarea de copii, etc.
La data de 1 aprilie 2009, în baza împuternicirii, M.E. a solicitat în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea calităţii de lucrător al securităţii şi aplicarea procedurilor prevăzute de lege pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ, context în care susţinerea recurentului în sensul că, C.N.S.A.S. a efectuat cercetări şi a sesizat instanţa fără o solicitare legală, nu poate fi reţinută.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau Miliţiei cu atribuţii pe linia de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile fundamentale ale omului.”
În speţă, recurentul - pârât a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Maramureş, calitate ce nu a fost negată, însă a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate s-au rezumat la traducerea înscrisurilor din limba germană sau maghiară în limba română, fără să desfăşoare activităţi informativ operative, deoarece nu a urmat cursurile şcolii militare de ofiţeri de securitate şi nu avea deprinderea necesară pentru a recruta sau supraveghea informativ suspecţii pe linia securităţii.
Această apărare generică nu poate fi reţinută având în vedere măsurile informativ - operative pe care le-a dispus şi rapoartele întocmite şi semnate în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui M.L.
În notele - raport se face referire nu doar la activitatea profesională a persoanei urmărite şi la faptul că a plecat în Austria, refuzând să se întoarcă, ci şi la aspecte din viaţă privată, respectiv la relaţiile extraconjugale şi de concubinaj, aspecte ce exced prevederile legale în limita cărora recurentul - pârât îşi desfăşura activitatea.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv notele raport, documente de sinteză, redactate şi semnate olograf de recurent, rezultă că informaţiile prezentate, prin conţinutul lor concret au fost de natură a-i îngrădi dreptul la viaţă privată a persoanei urmărite L.M. în condiţiile în care recurentul a contactat persoane pentru a obţine date despre viaţa privată a lui M.L., respectiv despre relaţiile extraconjugale şi de concubinaj, aspecte reţinute corect şi de instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu probatoriul administrat, iar motivele care au format convingerea instanţei au fost expuse în mod logic şi detaliat, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.P.M.G., împotriva sentinţei civile nr. 6857 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6927/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 694/2013. Contencios → |
|---|
