ICCJ. Decizia nr. 722/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 722/2013
Dosar nr. 910/59/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta J.A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.T.S., anularea parţială a Ordinului nr. 3753 din 09 februarie 2011 emis de M.E.T.S., Anexa a I- a, art. 14.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este încadrat la Eco-Şcoala din Timişoara, fiind în acelaşi timp şi absolventă Universităţii Europene din Lugoj.
Totodată, a susţinut că deşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, se refuză încadrarea sa în funcţia de profesor pentru învăţământul primar începând cu 10 februarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011, invocându-se Ordinul nr. 3753 din 09 februarie 2011 emis de M.E.T.S. (Anexa nr. 1, art. 14), potrivit căruia prevederile art. 248 din Legea nr. 1/2011 se aplica începând cu data de 1 septembrie 2011.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând, în esenţă, că prevederile conţinute în art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 sunt prevederi de noutate, care nu au existat în legislaţia anterioară, respectiv Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, iar pentru a se putea corela cele două reglementări au fost emise dispoziţii tranzitorii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 16 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile din ordin nu sunt contrare Legii nr. 1/2011, întrucât în art. 361 alin. (6) din lege se stabileşte că „în termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, M.E.C.T.S., elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia”.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că în condiţiile în care însă legiuitorul însuşi a prevăzut posibilitatea adoptării prin acte administrative cu caracter normativ şi a altor dispoziţii tranzitorii, este corect a se concluziona că astfel a fost făcută posibilă stabilirea unei date de intrare în vigoare diferită faţă de cea menţionată la art. 361 alin. (1) lit. b) din lege şi în privinţa altor norme din actul normativ.
Judecătorul fondului a mai reţinut că este evident că art. 14 din anexa 1 la Ordinul nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de M.E.C.T.S. a fost adoptată ca o normă tranzitorie, având în vedere faptul că Legea nr. 1/2011 a intrat în vigoare în cursul anului şcolar 2010-2011, situaţie ce rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor din Ordinul nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de M.E.C.T.S., în temeiul art. 361 alin. (6) din Legea nr. 1/2011.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că, în ciuda exprimării emitentului actului administrativ cu caracter normativ, la adoptarea sa nu s-a avut în vedere amânarea momentului de intrare în vigoare a prevederilor art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, căci recunoaşterea condiţiei de studii a fost făcută de legiuitor prin textul legal încă de la data intrării în vigoare a legii, ci doar concretizarea normei tranzitorii din art. 1 al ordinului, respectiv indicarea faptului că, urmare a recunoaşterii condiţiei de studii, încadrarea/ reîncadrarea personalului didactic pe funcţia nou introdusă de profesor în învăţământul primar ar putea să se realizeze doar cu începere din următorul an şcolar, urmare a faptului că statele de funcţiuni aprobate pentru anul şcolar anterior produc efecte juridice până la data de 31 august 2011, potrivit reglementărilor menţionate în art. 1 din Ordinul nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de M.E.C.T.S.
Conchizând, prima instanţă a constatat că în fapt art. 14 din anexa 1 la Ordinul nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de M.E.C.T.S. nu produce ca efect amânarea momentului de intrare în vigoare a dispoziţiilor din art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, recunoaşterea condiţiei de încadrare pe funcţia de profesor în învăţământul primar intervenind încă de la data intrării în vigoare a legii.
3. Recursul declarat în cauză
În termen legal, împotriva hotărârii primei jurisdicţii, a declarat recurs Jucuti Alina Ileana, invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate şi admiterii cererii în anulare.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-reclamantă a susţinut următoarele aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate:
- instanţa de fond în mod eronat a ignorat împrejurarea că art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 prevede că „legea intră în vigoare în 30 de zile de la publicarea ei” iar în alin. (3) al aceluiaşi articol sunt prevăzute excepţiile de la regula cuprinsă în alin. (1), printre care nu figurează însă şi dispoziţiile privind încadrarea în funcţiile didactice, prevăzute de art. 247 alin. (1) lit. c) şi art. 248 alin. (4);
- excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu puteau fi adăugate legii, cu referire la data intrării în vigoare;
- nu este legal argumentul instanţei de fond vizând competenţa pârâtului de a stabili măsuri tranzitorii, în condiţiile în care primează principiul ierarhiei actelor normative;
- în cauză, s-a dovedit existenţa unei vătămări în concret, deoarece în mod evident încadrarea ca profesor pentru învăţământul primar, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 atrage, implicit, o majorare salarială.
II. Decizia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu solicitarea de anulare parţială a Ordinului nr. 3753 din 09 februarie 2011 emis de intimatul M.E.C.T.S., respectiv a art. 14 din Anexa 1 la acest ordin justificat de împrejurarea că prin acest ordin, contrar legii, se prorogă intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
Raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, potrivit cu care „Absolvenţilor liceelor pedagogice, ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor şcoli echivalente, încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar, care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licenţă, li se consideră îndeplinită condiţia pentru ocuparea funcţiilor didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar”, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile recurentului vizând momentul intrării în vigoare a acestor prevederi.
Astfel, chiar formularea de tip imperativ a textului - li se considera – conduce în mod direct la interpretarea potrivit cu care voinţa legiuitorului a fost aceea ca norma edictată să îşi producă efectele chiar de la data intrării în vigoare a noii legi a învăţământului.
Potrivit art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, data intrării în vigoare a noii legi este prevăzută la 30 de zile de la publicarea în M. Of. al României (10 ianuarie 2011), ca regulă generală, ceea ce înseamnă 10 februarie 2011, fără legătură cu momentul începerii efective a unui nou an şcolar.
Totodată, în alin. (3) din cuprinsul aceluiaşi art. 361 din Legea nr. 1/2011 sunt expres enunţate excepţiile de la regula vizând data intrării în vigoare a actului, mai sus arătată, fără însă ca printre ipotezele avute în vedere de legiuitor să fie reţinută şi modalitatea de ocupare a funcţiilor didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, şi primar, reglementată de art. 248 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Drept urmare, Înalta Curte, în acord cu susţinerile recurentei, apreciind conform principiului general de drept că excepţiile sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie unor situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, reţine nelegalitatea prevederilor art. 14 din anexa I a Ordinului M.E.C.T.S. nr. 3753 potrivit cu care „prevederile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 se aplică începând cu data de 1 septembrie 2011, absolvenţilor liceelor pedagogice ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor şcoli echivalente, încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar”.
Nelegalitatea este generată de prorogarea termenului de intrare în vigoare a unei dispoziţii de lege, printr-un ordin, fără ca o atare prorogare să fie prevăzută de lege, ca act normativ cu forţă juridică superioară.
Cum ordinul este emis în aplicarea legii, în mod evident, nu poate adăuga prevederi noi în raport de legea la care se raportează.
În plus este de semnalat şi împrejurarea că Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3753 din 09 februarie 2011 a fost emis cu o zi înainte de data intrării în vigoare chiar legii a cărei punere în executare şi aplicare se presupune a o realiza, contrar aşadar prevederilor art. 361 alin. (6) din lege, evocate şi de prima instanţă, prin care se arată că în termen de 8 luni de la intrarea în vigoarea legii nr. 1/2011, M.E.C.T.S. elaborează metodologii la regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea legii şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.
În contextul examinării aceleiaşi prevederi, Înalta Curte arată că nu pot fi reţinute argumentele primei jurisdicţii vizând competenţele largi atribuite emitentului ordinului, câtă vreme, în mod evident, din formularea textului rezultă că acestea vizează numai reglementarea normelor de aplicare a legii şi nu modificarea termenului de aplicare a acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de toate cele mai sus arătate ce demonstrează nelegalitatea prevederii indicate din actul administrativ examinat ca şi vătămarea evidentă faţă de recurentă, dată fiind poziţia sa profesională şi interesul de a beneficia cât mai curând de prevederile art. 248 alin. (4), sus evocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta va admite recursul de faţă şi va modifica sentinţa atacată în admiterii acţiunii formulate de reclamantă, cu consecinţa anulării art. 14 din Anexa I a Ordinului M.E.C.T.S. nr. 3753 din 9 februarie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de J.A.I. împotriva Sentinţei civile nr. 16 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantă.
Anulează prevederile art. 14 anexa 1 ale Ordinului nr. 3753 din 09 februarie 2011 emis de M.E.C.T.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 725/2013. Contencios → |
|---|
